Pentru că a fost mai iute de mînă
la alegeri, a vrut să cîştige cu orice preţ. S-a folosit ca
nimeni altul înaintea sa de instituţiile Statului. A fost,
timp de doi ani, într-o campanie electorală permanentă. A
avut un guvern care i-a susţinut mesajul. Şi-a fixat din timp tema
de campanie: lupta contra Parlamentului. Nu contează că aceasta
era în afara agendei publicului. A repetat insistent, în
aceeaşi notă, cu aceeaşi convingere, că el e singur împotriva
tuturor. Discursul împotriva mogulilor şi a oligarhilor a
prins, datorită repetivităţii agresive.
Traian Băsescu a cîştigat lupta
prezidenţială pentru că adversarii i-au căzut în plasă.
Mircea Geoană, aşa cum ar fi recunoscut însuşi
contracandidatul său, pierdea un procent dacă nu se prezenta la
dezbaterea finală. Aşa a pierdut alegerile. Pentru că i-a
fluturat pisica „Popa-FNI“ lui Sorin Ovidiu Vântu, cu trei
zile înainte de alegeri, iar patronul Trustului
Realitatea-Caţavencu l-a atras pe contracandidatul său într-o
capcană ucigătoare.
Pentru că Dinu Patriciu a preferat să
verse lacrimile de crocodil, la o oră de vîrf şi de maximă
audienţă, cînd a prezentat caseta cu „copilul lovit de
Băsescu“. Pentru că magnatul român a urlat cînd
trebuia să tacă. Pentru că liberalul „pursînge“, Crin
Antonescu, s-a ambiţionat să poarte pelerină roşie, cînd
era de preferat o mai mare surdină. Pentru că a avut un adversar în
PSD, comod şi uşor de învins. Pentru că liberalii au
preferat noncombatul în judeţe, în loc să se implice.
Pentru că intelectualii publici, susţinători ai lui Băsescu, au
fost mult mai virulenţi şi mai agresivi decît cei ai
adversarilor. Pentru că a folosit obsesiv sintagme care rezonează
urît în mintea românului. Pentru că a minţit
exact atît cît trebuia. Pentru că şi-a însuşit
cu temeinicie învăţăturile lui Machiavelli: „scopul scuză
mijloacele“. A fost permanent conectat la tema lansată. Nu s-a
abătut cu nici o virgulă de la ceea ce şi-a propus.
A făcut faulturi, atunci cînd nu
vedea arbitrul. S-a manelizat, cînd alţii citeau din false
tratate de caramelizare a evidenţei. S-a bazat pe un staff
profesionist, pe care l-a ascultat. I-a ridiculizat pe adversari,
atunci cînd audienţa era maximă. S-a folosit de Serviciile
Secrete ca nimeni altul. Şi-a utilizat charisma la orice oră din zi
sau din noapte. A marcat cînd adversarii erau în derută.
Nu a aşteptat pase de la adversar. A preferat să-i execute, în
faţa publicului. Nu s-a lăsat copleşit de cîntecele de
sirenă ale sondajelor. A preferat o noapte de veghe, aceea a
alegerilor, unei nopţi de entuziasm. A ştiut să numere voturi,
cînd alţii numărau sticlele de şampanie. A transmis un mesaj
pe gustul diasporei, cînd alţii se credeau deja învingători.
A folosit o temă falsă, aceea a
comunismului, drept sperietoare pentru cei care nu doreau la putere
un regim Iliescu. A ştiut să exploateze angoasele şi din pierdere
să-şi scoată un cîştig. Nu a mai jucat, ca de obicei, la
cacealma. A mers direct la ţintă. Şi nu s-a abătut de la ceea ce
şi-a propus.
A scos tot arsenalul din dotare:
parchete, DNA, Servicii Secrete şi a cîştigat. A fost mereu
cu un pas înaintea adversarilor săi direcţi. A avut
consistenţă în tot ceea ce a spus. Nu mai contează că
mesajele sale erau mincinoase. A mers pînă la capăt, cînd
principalii competitori ezitau. A folosit din plin slăbiciunea
sistemului politic. S-a ridicat ca un Demiurg sau ca un etalon fals
deasupra politicianismelor de paradă. A ştiut să-şi formuleze
coerent, pragmatic şi cîştigător atuul funcţiei pe care o
avea. Nu s-a dat in lături şi nu a făcut nici un compromis. A
preferat să bea după victorie, decît să bea înainte. A
rîs la urmă, în timp ce adversarii rîdeau de el. A
ştiut să fie despotic exact atunci cînd publicul cerea un
mesaj de forţă. Şi-a anulat cu măiestrie punctele slabe şi şi
le-a amplificat pe cele tari. A jucat singur, cînd ceilalţi nu
mai ştiau cum să-şi organizeze echipa. S-a prezentat în faţa
alegătorilor ca victimă, nu ca învingător. A ştiut cum să
organizeze emoţia colectivă şi să-şi devalori-zeze pretendenţii
la fotoliul de preşedinte.
A avut mulţi sfătuitori, dar a ştiut
cu măreţie să se asculte pe sine. A mers pe instinct şi a
cîştigat.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters