OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liberalii si democratii s-au chinuit mai mult de un an de zile sa incheie Alianta care se afla azi la guvernare, iar printre fruntasii liberali care s-au opus alierii celor doua partide in 2003 se regasesc acum cei mai inversunati opozanti ai fuziunii PNL cu PD. Atunci Partidul National Liberal era cotat in sondaje cu circa 19% din optiunile de vot, in vreme ce Partidul Democrat avea abia 9% (IMAS, august 2003), iar liberalii motivau ca intr-o viitoare alianta PD ii va trage in jos.

Calin Popescu Tariceanu, care era vicepresedinte PNL, atragea atentia la Biroul Executiv din 14 august 2003 ca liberalii ar trebui sa temporizeze alierea cu democratii, fiindca altfel au doar de pierdut, iar Dinu Patriciu spunea cu aceeasi ocazie ca „o alianta cu PD nu ar ajuta cu nimic PNL“ si ca „nu ar putea fi vorba decit de o fuziune“ sub drapelul PNL. Toate aceste ezitari se intimplau cu o luna inainte de parafarea protocolului de constituire a Aliantei, iar rezervele pe care le avea Calin Popescu Tariceanu fata de utilitatea noii constructii politice par sa se fi pastrat si ulterior.
Acum, diferenta dintre liberali si democrati in sondajele de opinie este in favoarea PD-ului, care are cu 12 procente mai mult decit PNL (CURS, februarie 2006).

Partidul National Liberal a refuzat totusi sa negocieze fuziunea cu Partidul Democrat, sub pretextul ca nu poate renunta la istoria sa de aproape 150 de ani si o eventuala uniune nu se poate face decit sub umbrela liberala. Dar, in loc sa-si demonstreze mostenirea aristocratica printr-un raspuns diplomatic, PNL a alcatuit o lista cu reprosuri pe care a distribuit-o indecent intr-un spectacol mediatic de weekend. In acest fel, liberalii au vrut sa se razbune pe democrati, care la rindul lor propusesera, la sfirsitul lunii ianuarie, in stil heirupist-proletar, un calendar al fuziunii fara sa se consulte cu PNL.

Unificarea celor doua partide s-ar putea produce doar daca ar fi fortata de sus in jos, la fel cum s-a intimplat in 2003, cind Traian Basescu si Theodor Stolojan au reusit sa formeze Alianta. La virful PNL se afla insa acum o echipa care s-a opus crearii Aliantei si care nu l-a vazut niciodata cu ochi buni pe Traian Basescu. Intre cele doua parti exista o relatie conflictuala mai veche care explica intr-un fel asperitatile dintre presedinte si premier si, prin tranzitivitate, dintre PNL si PD. Incapatinarea lui Calin Popescu Tariceanu de a respinge permanent sugestiile lui Traian Basescu au dus la permanentizarea crizei din Alianta. Anticipatele, ca modalitate de obtinere a majoritatii in Legislativ, si fuziunea PNL cu PD cu scopul de a reduce concurenta neloiala din Alianta erau mijloacele prin care seful statului credea ca se poate obtine o guvernare mai eficienta si un rezultat fericit la urmatorul scrutin. Liberalii au preferat sa se puna de-a curmezisul, iar primul efect a fost critica dura si periodica facuta de presedinte guvernului.

Opinia publica, dar si Comisia Europeana au putut afla astfel ca in jurul executivului misuna grupuri de interese nelegitime care au acces la agenda primului ministru, iar „coruptia a ajuns pe masa guvernului“ – o imagine care submineaza increderea electoratului in Alianta si care nu ajuta Romania in cursa pentru integrare. In schimb, Partidul Democrat pare sa cistige tot mai multi aderenti si tot mai multa putere din acest joc periculos. Aflat in expansiune, PD s-a decis sa deschida usa oricui vrea sa intre: parlamentari PRM si PSD, primari si consilieri locali sau judeteni de orice culoare. Cu sau fara PNL, democratii sint decisi sa-si continue proiectul de transformare intr-un „partid puternic de centru-dreapta“. PNTCD, cu tot cu Ioan Talpes, fost consilier prezidential in vremea lui Ion Iliescu, ar putea sa contribuie la marirea PD-ului.

Traian Basescu nu este deranjat de racolarile metodice ale Partidului Democrat, pe care le considera „o politica de salvare a majoritatii in parlament“. Seful statului are nevoie, in fond, de un partid prezidential, nu doar pentru sprijinirea proiectelor sale, ci, mai ales, pentru viitoarele alegeri din 2009, cind probabil va candida din nou pentru fotoliul de la Cotroceni. Fuziunea PNL cu PD ar fi fost doar o cale mai simpla si mai morala pentru atingerea acestui scop, dar, in absenta ei, Basescu si democratii se vor descurca improvizind un partid puternic, dupa modelul PSD. In paralel, insa, vor sabota sistematic Partidul National Liberal, care la rindul lui face tot mai des front comun cu social-democratii lui Mircea Geoana.