OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In luna iunie, am fost impreuna cu sotul meu, pentru doua saptamini, in Romania. Principalul scop al vizitei noastre a fost lansarea, la Sinagoga Mare din Bucuresti, a editiei a II-a a volumului Sperante in intuneric (Editura Libra, 2006), memoriile tatalui meu, avocatul Valentin Saxone, care a facut temnita comunista intre anii 1959-1963.
Bineinteles ca am participat si la alte evenimente culturale, dintre care cel mai important, a fost o „masa rotunda“, organizata de Institutul Cultural Roman la 18 iunie, avind ca tema Anticomunismul ca obligatie morala.

Am aflat despre acest eveniment dintr-un anunt aparut in publicatia Sapte seri, distribuita gratuit in hotelurile bucurestene, cuprinzind informatii pentru turisti. Subiectul ne interesa, asa ca am hotarit sa participam, desi, marturisesc, ma temeam de eventuale incidente, subiectul fiind controversat, mai ales ca, asa cum aflasem dintr-un interviu acordat revistei Observator cultural, Vladimir Tismaneanu primise in Statele Unite o scrisoare de amenintare cu moartea.

Surpriza acestei mese rotunde nu a venit din public, cum ma temeam, ci chiar de la unul dintre vorbitorii invitati sa participe la discutarea subiectului. Este vorba despre interventia criticului literar Dan C. Mihailescu, cunoscut publicului mai ales prin populara emisiune de televiziune Omul care aduce cartea. Dan C. Mihailescu s-a declarat de la inceput un anticomunist de pe pozitii de dreapta. De pe aceasta pozitie, a subliniat ca ar exista o asimetrie intre felul cum este judecat extremismul de stinga – de la izvoare la varsare –, in timp ce extremismul de dreapta este judecat de la varsare la izvoare. Pe aceasta baza s-ar putea spune ca extremismul de stinga a facut „crime pentru umanitate“, in timp ce extremismul de dreapta a facut „crime impotriva umanitatii“. Din pacate, a sustinut dl Mihailescu, anticomunismul este asimilat de unii cu antisemitismul. Dan C. Mihailescu a sustinut ca, fiind un om de dreapta, i se refuza dreptul la legitimitatea propriei optiuni ideologice, intr-o lume dominata de atitudini care asociaza dreapta extremismului si privilegiaza relativizarea filosemita de stinga. El a sustinut ca „a fost persecutat in ultimii zece ani si cenzurat frecvent“, iar peste 90% din bursele in strainatate pentru studenti sint finantate de asociatii ale „evreimii mondiale“ si, ca urmare, temele adoptate trateaza subiecte pe placul acestor asociatii, adica subiecte legate de avangarda sau alte teme de stinga.

Sincer vorbind, auzindu-l pe domnul Mihailescu afirmind despre un asa-zis „complot al evreimii mondiale“, am avut un soc. De aceea i-am trimis un bilet domnului Patapievici, rugindu-l sa-mi acorde citeva minute pentru a replica.
Primul a vorbit din public filozoful si publicistul Andrei Cornea. El a combatut folosirea formulelor globalizante de genul „evreimea internationala“ si a aratat lipsa de temei a afirmatiei ca acordarea burselor in strainatate este controlata de evrei. Ba mai mult, el a aratat ca cercurile asa-zis de stinga din Europa de Vest sint mai degraba anti-israeliene, deci de fapt antisemite, in nici un caz filosemite.

Dupa interventia lui Andrei Cornea, mi s-a dat mie cuvintul. Am inceput prin a aminti ca in ziua si la ora la care la tirgul de carte Bookfest se lansa volumul lui Vladimir Tismaneanu Refuzul de a uita, la Sinagoga Mare din Bucuresti se lansa cartea de memorii a tatalui meu Valentin Saxone, evreu, liberal, care a combatut comunismul de pe pozitii democrate. Am citat din carte fragmentul care explica motivarea scrierii acestei carti, care este, fara indoiala, o punere in practica a temei mesei rotunde despre „anticomunism ca obligatie morala“. Citez: „inca un motiv de a-mi scrie aceste memorii este si consideratia ca nu pot sa tac, nu trebuie sa tac, trebuie sa vorbesc despre aceste intimplari. inceperea scrierii Memoriilor mi-a fost determinata de afirmatia naiva si necunoscatoare a realitatilor din partea scriitorului francez comunist Louis Aragon, care pretindea ca, in cazul unui regim comunist in Franta, nu s-ar fi putut intimpla samavolnicii judiciare, cum a fost condamnarea pronuntata in Uniunea Sovietica impotriva scriitorilor evrei Siniavski si Danieli. Numai cine nu a trecut prin acest regim si cine nu a simtit pe propria piele caracterul justitiei comuniste putea face o asemenea naiva afirmatie“.

in continuare, m-am adresat criticului Dan C. Mihailescu spunindu-i: „imi plac basmele romanesti. Ca in basme, pot spune: cu un ochi rid si cu celalalt pling. Ochiul care ride va spune ca in fiecare simbata, la ora 7 si jumatate dimineata, in Israel, urmarim, la Pro Tv International, admirabila dumneavoastra emisiune despre carte. Ochiul care plinge va spune, cu adinc regret, ca dumneavoastra, domnule Mihailescu, nu-i iubiti pe evrei“...
Aceasta interventie a avut un efect extraordinar asupra publicului. Dan C. Mihailescu, in ultimul sau cuvint, a afirmat ca in referirea sa la evreimea internationala a citat de fapt „ceea ce au afirmat altii“... Iar in ceea ce priveste acuzatia de antisemitism, el are multi prieteni evrei, printre care i-a citat pe scriitorii Radu Cosasu si B. Elvin. Cum bine scria Iulia Popovici in deschiderea articolului despre acest subiect, in Observator cultural nr. 377, din 21 iunie, un test dupa care poti recunoaste usor un antisemit este faptul ca povesteste ca are prieteni evrei...
Din pacate, in presa romaneasca nimeni nu a mentionat interventia mea, care a fost indelung aplaudata si a primit felicitari. Cine nu a fost prezent in sala nu poate intelege atmosfera care s-a creat. De aceea am simtit nevoia sa povestesc faptele asa cum s-au petrecut.
De altfel, in cuvintul de inchidere a mesei rotunde, dl Horia-Roman Patapievici, simtind ca s-a produs un derapaj de la subiect, a afirmat ca problema in dezbatere n-are legatura cu etnia sau religia, este pur si simplu o problema umana.

Asa cum am invatat de la tatal meu, nu am fugit din fata celui cu care am polemizat, ci m-am adresat dlui Dan C. Mihailescu, spunindu-i ca nu-i port pica, ci ii multumesc: datorita emisiunii lui am cunoscut-o pe distinsa doamna Ioana Berindei, cea care „a facut Jilava in pantofi de vara“, care mi-a devenit prietena de suflet. in fine, am avut prilejul sa-i ofer cartea de memorii a tatalui meu.
Derapajul antisemit al lui Dan C. Mihailescu nu poate fi, desigur, rezolvat prin a-i interzice criticului sa se exprime sau prin impunerea unui punct de vedere unic. Chiar „obligatia morala de a fi anticomunist“ nu poate fi luata ad litteram. Ceea ce facem din obligatie ne repugna. Dar ceea ce uimeste este ca se gasesc oameni inteligenti in Romania care cred inca in mitul iudeo-plutocratiei, asa cum au crezut inainte in mitul iudeo-bolsevismului.
Poate ca o solutie este ca tema sa fie largita, transformind-o intr-o discutie despre „Antitotalitarism ca obligatie morala“, asa cum a propus dna Carmen Musat in editorialul din 28 iunie publicat de Observator cultural.