OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian Nastase a descoperit in ultimele zile ca nu mai are prieteni nici in partid, nici in institutiile pe care atunci cind era premier a incercat sa si le subordoneze prin oamenii pe care ii credea fideli. De asemenea, nu e deloc sigur ca toti cei care au beneficiat de generozitatea sa guvernamentala ii vor fi mereu recunoscatori. Unii se gindesc deja cum sa-si scape pielea, iar altii il vor vinde fara sa clipeasca. Ziarele care i-au fost favorabile, cumparate de el cu bani grei, vreme de patru ani, prin publicitate de stat, dar si televiziunile carora le-a sters datoriile de zeci de milioane de euro de la buget s-au intors acum impotriva lui.

Sistemul care l-a ajutat sa ajunga in virful puterii l-a abandonat, in parte pentru ca lacomia sa devenise stinjenitoare, dar mai ales dupa ce a devenit evident ca fostul premier nu mai are un viitor politic.
Acest lucru nu s-a intimplat imediat dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale, desi nu toate sforile au fost trase in favoarea sa. Prezumtia de megalomanie in ceea ce il priveste era deja pentru multi dintre oamenii Sistemului un motiv sa-i doreasca esecul, fiindca supraexpunerea devenise obscena si putea ruina intreaga constructie.

Excesele de toate felurile, dar mai ales apetenta pentru putere riscau sa destabilizeze lucrurile, asa cum s-a intimplat ulterior si in PSD. Nici in propriul partid Adrian Nastase nu a stiut sa pastreze masura, desi PSD-ul este o structura hipertrofiata, care prolifereaza in toate sensurile, iar masura este extensibila. Prin miscarile sale i-a sfidat si consternat pe vechii sai coechipieri. In 2004, inainte de alegeri, pentru a-si asigura suprematia, s-a debarasat de oamenii versati ai partidului prin dizolvarea nestatutara a Delegatiei Permanente. A fost prima greseala tactica importanta, pentru ca in plina campanie electorala i-a dat la o parte, in loc sa-i foloseasca tocmai pe cei de care ar fi avut cea mai mare nevoie. In locul lor, Adrian Nastase a adus politicieni mai putin experimentati, dar mai supusi, pe care spera sa-i puna la jug pentru lucrarile sale politice. Cu gindul ca va deveni seful statului, ar fi vrut sa pastreze si partidul pe „sine controlate“, in asa fel incit problemele de stat, de partid si personale sa fie rezolvate usor si unitar.

In exercitiul sau de putere nu a luat in calcul adversitatea celor marginalizati, de care ar fi avut nevoie in cazuri de restriste precum cel de acum, cind ar fi putut primi lectii de mers pe sirma pentru a nu cadea in capcana experientelor sale la marginea legalitatii.
La Congresul PSD din 2005 a facut o alta greseala majora, refuzind sa-l contracandideze pe Ion Iliescu. Ceea ce din punctul sau de vedere era o demonstratie de fidelitate fata de fondatorul partidului a fost pentru multi dintre simpatizantii sai un gest de lasitate. Atunci, asa-numitii reformisti, strinsi in spatele grupului de la Cluj, pe care Adrian Nastase i-a promovat cit a fost la putere, l-au abandonat pe fostul premier in favoarea lui Mircea Geoana. Incepind din acest moment, dl Nastase si-a pierdut constant puterea si influenta in interiorul partidului, ce-i drept, fara ca transferul sa se faca spre Mircea Geoana.

Autoexcluderea din conducerea partidului a avut loc pe fondul presiunilor facute mai mult de fostii amici politici decit de adversarii lui Adrian Nastase. Apropiatii lui se razbuna fiindca au fost tradati de liderul lor cu care au impartasit complicitatile fostei guvernari, iar aceste complicitati ar putea iesi la iveala daca ancheta in cazul „Matusii Tamara“, de la care familia Nastase a mostenit un milion de dolari, se va ramifica. Fruntasii PSD nu sint suparati pe Adrian Nastase pentru invirtelile ascunse sub faldurile mostenirilor, ci pentru ca fostul sef de guvern a exagerat folosind aceasta metoda si nu a avut abilitatea sa-si puna avutul la pastrat in formule mai discrete.
Adrian Nastase este expulzat incet, incet din prim-planul vietii publice, dupa ce a ocupat functiile cele mai inalte in stat si in partid, folosindu-se in exces de ele. Fostul premier este „expirat“ si nu mai poate fi de folos nici pentru PSD, unde a fost, dupa cum spunea Ion Iliescu, promotorul „capitalismului de cumetrie“, nici pentru Sistem, pe care a incercat sa-l conserve in cele mai hiperbolice modalitati.