Nr. 741 din 26.09.2014

On-line - actualitate
Avanpremieră
Portret
Focus
Editorial
Eveniment
Polemici
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Istorie literară
Eseu
Memorialistică
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Iulie   |   Numarul 379   |   De ce sa ne placa matematica?

De ce sa ne placa matematica?

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Eveniment | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Intre 28 iunie si 4 iulie a avut loc la Bucuresti al VI-lea Congres al matematicienilor romani (al doilea dupa 1989). Au participat peste 400 de matematicieni, majoritatea de origine romana, din Romania si din diaspora, de toate virstele, carora li s-au alaturat citiva invitati straini, dintre cei care au legaturi foarte strinse cu scoala romaneasca de matematica. Prima zi a fost dedicata unor rapoarte plenare despre starea invatamintului si a cercetarii matematice din Romania (acestea, cu accente explicit polemice la adresa factorilor de decizie), despre matematica diasporei si despre felul cum e vazuta matematica in societatea romaneasca. Celelalte zile au fost destinate unor prezentari pe domenii. Stirniti de Congresul matematicienilor romani, va propunem doua pagini despre frumusetea matematicii. (Observator cultural)

Aceasta-i intrebarea cu care m-a provocat Ovidiu Simonca. Dupa ce s-a lasat convins, nu usor, sa publice interviul cu George Lusztig, care i se parea destul de putin interesant pentru majoritatea cititorilor Observatorului cultural (desi eu cred ca revista are si multi cititori de formatie tehnica sau stiintifica), excedat, probabil, si pentru ca aflase despre Congresul matematicienilor romani, mi-a oferit si sansa sa ma explic. ii multumesc si incerc.

Dar intrebarea nu e corect pusa. Eu nu pretind ca tuturor ar trebui sa le placa matematica. Ceva ne produce placere atunci cind se adreseaza direct simturilor noastre – nu e cazul matematicii – sau cind se adreseaza intelectului care cuprinde, asimileaza, intelege acel ceva, placerea (bucuria) aparind tocmai ca efect al unei intelegeri profunde. Asemenea placeri intelectuale matematica poate oferi cu asupra de masura. Dar numai dupa ce o intelegem. Nu sintem departe de placerea estetica, ba unii spun ca nici nu exista diferenta: catharsisul la care ajunge matematicianul cind „vede“ adevarul ar fi de aceeasi natura cu al artistului. Placerea estetica, daca e sa-l credem pe Aristotel, urmeaza recunoasterii. Or, ca sa intelegem, trebuie intii sa cunoastem. E drept, intuitia are si ea un rol foarte mare in matematica, iar sesizarea unor raporturi nebanuite, de exemplu, intrezarirea unui adevar, mult inainte de a-l fi demonstrat, provoaca imensa placere. Dar nu prea poti intui nimic despre ceea ce nu cunosti.

Exista doua feluri de matematica. Cea scolara, pe care ar trebui sa o invete fiecare, in primul rind pentru ca acest fel de antrenament disciplineaza mintea, o obisnuieste sa rationeze corect, riguros, sa separe „ce se da“ de „ce se cere“, sa nu confunde ipoteza cu concluzia, sa desparta o problema (nu neaparat de matematica) in pasi pe care sa-i trateze separat, sa argumenteze fiecare afirmatie, sa dea exemple pentru fiecare notiune pe care ar vrea s-o imagineze, sa vada ce e comun mai multor obiecte, sa abstractizeze (fiecare a trecut prin socul calculelor cu litere). Cred sincer ca am trai cu totii mai bine daca matematica ar fi examen obligatoriu pentru politicieni...
Matematica aceasta, elementara, este accesibila oricui, nu intimplator este trecuta in programa obligatorie de atita amar de ani. Este formata dintr-un corp de cunostinte care merge de la grecii antici cam pina spre a doua jumatate a secolului al XIX-lea. in fiecare domeniu studiat, algebra, geometrie, analiza, exista citeva constructii si rezultate importante (teoreme) si multe rezultate ajutatoare, pregatitoare, cu caracter mai degraba tehnic, fiecare importante in felul lor. E treaba profesorilor sa faca aceste diferentieri clare si sa prezinte matematica altfel decit ca pe o colectie de ghicitori si probleme incuietoare, dublate de interminabile calcule de rutina.

E treaba profesorilor sa le arate copiilor frumusetea unui rezultat neasteptat, ca, de exemplu, infinitatea numerelor prime (pentru neinitiati: un numar prim e unul natural care nu se divide decit la 1; vi se pare evident ca sint o infinitate?). Sau faptul ca raportul dintre lungimea unui cerc si diametrul sau e acelasi pentru toate cercurile (este numarul ð). Sau ca radacina patrata a lui 2 nu se poate scrie ca un raport de doua numere intregi (e o demonstratie superba pe care ne-a transmis-o Euclid).
Pe de alta parte, sint unii copii care vibreaza chiar si la tehnica, la un artificiu de calcul inteligent: da, exista calcule frumoase. Acestia sint, insa, putini. Dintre ei se aleg, de regula, cei care se vor dedica celui de-al doilea tip de matematica. Aceea neelementara, matematica vie, cea cu care se ocupa matematicienii (fac distinctie intre profesori de matematica si matematicieni).

Aceasta cere un grad foarte mare de abstractizare, cunostinte foarte multe, putere de munca. Notiunile cu care opereaza sint imposibil de explicat celui care nu a trecut printr-o facultate de matematica, nici inginerii sau fizicienii nu le pot intelege decit cu mare greutate – desi multe probleme ne vin din fizica. Iar aplicatiile ei nu sint directe, sint si ele greu de explicat. Situatia noastra e, astfel, ingrata: nu avem nici o posibilitate sa ne facem cunoscute preocuparile nici satisfactiile.
Asadar, la placere se poate ajunge prin matematica, dar numai in urma unui proces intelectual mai complicat care trece prin intelegere. Dar oare nu ceva similar se intimpla cu arta contemporana? Dincolo de placerea imediata pe care ne-o poate produce o combinatie de culori sau de sunete, bucuria deplina apare abia dupa ce am inteles. Reactia multora este: „nu-mi place, nu pricep nimic“. Iar intelegerea necesita, uneori, studiu indelungat. Ceea ce nu face pe nimeni sa scoata in afara culturii pictura abstracta.

Asa incit, nu sa le placa tuturor matematica am vrea noi. Ci doar sa fie acceptata ca o componenta a culturii egala in drepturi cu suratele ei, umanioarele. Daca ar fi asa, ar parea cit se poate de natural sa i se ia un interviu unui mare matematician care nu vrea sa vorbeasca despre politica, arte, despre nimic altceva decit despre ceea ce este ratiunea sa de a exista: matematica. Intelectualii umanisti nu-i recunosc acest statut. Nu e aici locul, nici spatiul nu-mi permite sa reiau disputa si sa incerc sa le demontez argumentele. A facut-o, de mai multe ori, profesorul Solomon Marcus, inclusiv intr-o comunicare tinuta in deschiderea Congresului, sper sa o publice. in treacat fie spus, ei discuta despre matematica si ii contesta apartenenta la sfera culturii in completa necunostinta de cauza. Nu o practica, nu o cunosc macar, dar dau sentinte. Iar unii scriu chiar eseuri de filozofia matematicii, fara sa cunoasca disciplina pe marginea careia filozofeaza.
Ar fi de ajuns ca matematica sa fie acceptata, sa nu mai fie privita doar ca materie de examen, sa i se dea o sansa sa fie descoperita. Desigur, ar mai fi necesar ca cineva s-o predea cum se cuvine: impresia mea este ca toate relele, aprehensiunile umanistilor fata de matematica sint sechelele unor intilniri nefericite cu matematica scolara. Dar asta e o alta discutie.

 
 
 
Cele mai citite articole
O amintire cu Leonard Cohen
Magia „Luciei di Lammermoor“
FILIT 2014: 1-5 octombrie
Colegul meu şi Dumnezeu
TANDEM. Motet (musique baroque/ muzică barocă)
Cele mai comentate articole
O amintire cu Leonard Cohen
TANDEM. Motet (musique baroque/ muzică barocă)
Arca relei-credinţe
Colegul meu şi Dumnezeu
„Alegerea de stareţ“ produce victime colaterale
Cele mai recente comentarii
De la Bulevard la vale
Intrebare
Sansa/nesansa
Securistii noi si vechi
exceptional spectacol
 
Parteneri observator cultural