OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Povestea am reconstituit-o acasa, si nu imediat. Era un carnet obisnuit, asa cum se puteau cumpara in anii de dinainte de primul razboi si mult dupa aceea de la orice librarie care, prin traditie si din nevoi firesti de negot, vindea si produse de papetarie. Din mai 1913 si pina in octombrie 1926 erau trecute acolo cheltuielile unei familii din Craiova. O casa instarita, de burghezie mijlocie, sau poate chiar mai mult, tinind seama de ce se cumpara si de simplul fapt ca exista obiceiul pastrarii unei contabilitati. Formidabila rigoare dovedise proprietarul carnetului, pentru ca acolo era notat totul. De la banii cheltuiti pentru piine, legume, lemne de foc, lapte si alte lucruri in mod obisnuit cumparate de oricine, pina la bacsisul dat vizitiului de la trasura sau la banii dati de pomana.

De ce sa notezi absolut totul? De ce un timp asa de lung? Plictiseala? Obsesie? Ciudata experienta aceasta a intilnirii cu un obiect atit de personal dintr-o epoca trecuta. Te face curios. Personajul care insemnase cu o constiinciozitate mecanica tot ce se cheltuise in casa, de cite ori se cheltuise, era o femeie. Numele ei nu aparea cuprins in contabilitate, dar l-am ga-
sit in alte hirtii si acte presarate in carnet:
Maria V. Vanghelie. Ce puteam afla din listele de obiecte si cifre ale carnetului despre ea?

Pe 1 mai 1913 Maria Vanghelie a dat la popa 50 de bani. Pe 2 mai 1913 a dat pentru carne si alte produse alimentare 2 lei si 70 de bani. Pe 4 mai a cumparat flori de 65 de bani. Probabil florile fusesera luate pentru cimitir pentru ca in aceeasi zi da acolo 5 lei, asta punind la calcul si costul birjei pe care a luat-o pina la poarta cimitirului si inapoi. (Era in anii aceia o adevarata nebunie a birjelor. Cuvintul il adusesera cu ei, la Bucuresti, muscalii. La Petersburg birjele stateau in Piata Bursei si birja in rusa inseamna bursa. Dar obiceiul era european si lumea urbana a Romaniei il imprumutase din orasele Europei centrale si se plimba zilnic in birja, de placere, si mai ales dupa treburi.) in aceeasi zi de 4 mai a cumparat iar carne si alte produse alimentare si a dat cu 10 bani mai mult decit data trecuta.

Iar pretul birjei e, trei zile dupa aceea, de 1 leu si 10 bani. Desigur, destinatia e alta, dar de data asta nu poate fi banuita din insemnari. in aceeasi zi cumpara untura si alte produse si da in total 1 leu si 30. Pe 8 cumpara 2 kilograme de zahar si de faina care costa, la un loc, 2,70. Plateste lumina pentru aprilie 4 lei si 40 de bani. Pe 9 ale lunii cumpara prune si alte lucruri marunte si da 85 de bani. Prune verzi de mai, desigur. Prune cumpara iar pe 12 cu 1 leu si 60. O zi inainte cumparase carne si altele de 2 lei 90. Cumpara oua pe 12 si ii da babei pentru ele 2 lei si 25 de bani, asta incluzind si pomana. Si are o datorie, pe care o incheie acum, platind chiar in avans – laptele din 27 aprilie pina la 30 mai 1913. 120 de lei si 70 de bani. Pe 13 cumpara iar carne si altele, 9 lei si 30 de bani. Mm. Dinu primeste de la Maria Vanghelie 2 lei pe 15 mai. in aceeasi zi sint cheltuiti 3,15 lei pentru untdelemn si sint cumparate, cu 1 leu si 20 de bani, doua cutii de taitei, care incheie prima pagina din carnetul de cheltuieli zilnice al Mariei Vanghelie. Personajul trage linie si socoteste corect: 162,10 lei cheltuiti pe aceasta pagina. Transportati pe pagina urmatoare, pentru ca la final de luna se face socoteala completa: 480,45 lei cheltuiti in mai 1913.

Spre comparatie: in mai anul urmator cheltuieste 208,80 lei. Mai putin de jumatate din suma anului trecut, nu mult sub totalul lunii mai 1915, care e de 216 lei si 15 bani. Suma creste in 1916. 281 de lei si 80 de bani. E de 366 de lei si 85 de bani in mai 1920. 347,25 in mai 1921.

Risipite in carnet, multe alte „documente“. Citeva pomelnice ale familiei, nenumarate retete de la farmaciile din Craiova si chiar buletinul de inscriere la biroul populatiei al Mariei Vanghelie, din decembrie 1921, data la care personajul are 77 de ani. inscrierea la biroul populatiei a costat 2 lei. Cheltuiala a fost consemnata in carnet.
Printre toate aceste hirtii, bizar lucru, si anuntul de inmormintare, din aprilie 1927, decupat dintr-un ziar local din Craiova:

Maria V. Vanghelie, in etate de 82 de ani, a fost inmormintata, Joi, 28 aprilie, ora 4 p.m. in cimitirul Sineasca din Craiova. inmormintarea batrinei doamne i-a intristat pe Nae Stanescu, frate; pe Sabina si pe dr. D. Vernescu, cu copii, pe Silvia si G. Pencioiu, cu copii; pe Nicu si D. Draghicescu, pe Iancu D. Stoenescu cu copii, pe Elena si pe ing. N. Radulescu cu copii, pe Maria Paraianu cu copii; pe Maria Constantinescu cu copii, pe Amelie si pe Titus P. Andreescu cu copii, pe nepoti si nepoate, pe stranepoti si stranepoate, precum si pe veri si vere.

- Ce e un carnet de cheltuieli zilnice
Nu am fost niciodata la Craiova, e unul dintre putinele orase mari ale tarii in care nu am stat macar o singura zi. Tot ce am aflat despre batrina doamna care, timp de 13 ani, si-a notat cheltuielile zilnice intr-un carnet cumparat de la libraria „Iosef Benvenisti“ din Craiova sint date reconstituite detectivistic din cifrele si listele asternute pe hirtie. Grupate in doua coloane, se infatiseaza destul de sec privirii. Ochiul atent aduna din ele mai multe informatii decit s-ar putea banui la inceput.
Carnetul m-a fascinat, l-am rasfoit in repetate rinduri pina sa ma decid sa scriu povestea lui.

Contabilitatea domestica a Mariei Vanghelie are, mai inainte de toate, un evident scop practic. Acela de a tine socoteala banilor intr-o casa in care se cheltuieste mult. Rigoarea insemnarilor e perfecta, nu am descoperit nici o greseala de calcul. Banii sint insumati pe fiecare pagina, suma transportata pe pagina urmatoare, la finalul lunii e facuta socoteala totala. La finalul anului, socoteala globala pentru cele douasprezece luni.
Interesant lucru, nici macar perioadele de calamitate nu intrerup tinerea contabilitatii. in anii Primului Razboi Mondial, Maria Vanghelie se retrage o vreme cu familia in Moldova, probabil la mosia unor rude. Si aici totul e notat, uneori in alte carnete sau poate pe foi separate, si doar suma finala transferata in carnetul gros cumparat de la libraria „Benvenisti“.
Dupa 1920, contabilitatea e tinuta, fara nici o incurcatura, in functie de schimbarea calendarului, alternativ, si pe stil nou. Iar cind paginile carnetului nu mai ajung, Maria Vanghelie insereaza in el doua vocabulare de germana ale nepotilor. in acestea e cuprinsa contabilitatea pentru anii 1925 si 1926.

Daca la inceput era suficienta socoteala lunara, in 1926, pe o foaie separata, Maria Vanghelie noteaza duminica, intotdeauna seara, suma pe care o are in casa: „30 Mai. Dumeneca Seara am avut in casa lei 1298“. O saptamina mai tirziu depozitul e simtitor scazut: „lei 581“. Variatiile sint mari si pot fi urmarite in paralel cu cheltuielile consemnate in carnet. Duminica cea mai placuta financiar a anului 1926 trebuie sa fi fost cea de pe 25 iulie, pentru ca seara Maria Vanghelie are in casa cea mai mare suma de bani a anului: 4121 lei.
Nimic nu a scapat insemnarilor ei. O suma oarecum considerabila e alocata medicamentelor cumparate de la diversele farmacii ale orasului si retetele pastrate intre filele carnetului se regasesc, fara exceptie, consemnate in cheltuieli. Mai toate dovedesc ca personajul era un pic ipohondru: medicamentele sint dintre cele fara mare efect.

Probabil ca sentimentul cel mai paradoxal pe care mi l-a creat carnetul de cheltuieli zilnice al Mariei Vanghelie a fost acela al unei lumi cinematografice. Pentru ca o lume prinde viata. Impresia nu era a unei liste de cifre asociate cu obiecte, ci a unor indicatii scenice, un soi de decor pus la cale de un scenograf impatimit care nu uita sa consemneze nici cel mai mic detaliu al cadrului care avea sa fie, a fost scena desfasurarii unei vieti. Putine lucruri sint mai putin dinamice decit o contabilitate. Banii circula, e adevarat, dar listele, in sine, au ceva static. Dincolo de aceasta aparenta, chiar si un detectiv inabil gaseste in lista Mariei Vanghelie firul unei povesti. Indicii de viata normala sau de viata framintata. Indicii despre felul in care un om a comunicat cu oamenii din jurul sau, despre felul in care, pina la urma, a functionat o societate. Contabilitatea de inceput de secol a Mariei Vanghelie devine un jurnal mai fidel decit multe dintre insemnarile intime care, in epoca, erau o moda nebuna. Banalul banalului, tot ce un om pierde din propria viata, e pastrat aici cu grija deplina.

Aceasta si e originea jurnalului – contabilitatea zilnica. Nu a banilor, ci a timpului, a activitatilor marunte, care risca sa fie uitate. insiruire seaca de evenimente cotidiene, notate cit mai precis cu putinta. Din contabilitate, jurnalul devine meditatie atunci cind latura lui practica trece in umbra si lasa locul insemnarilor despre rostul vietii. O alunecare fireasca, si nu intotdeauna benefica, pentru cei care, mai tirziu, vor incerca sa scormoneasca insemnarile de jurnal pentru a reface chipul cotidian al unor epoci trecute.

Martie 1914. Maria Vanghelie traieste din plin viata mondena a orasului. Pe 15 merge la cinematograf. Pe 16 ii cumpara un cadou lui Marin. Iese in oras, cu birja, desigur, iar seara merge la teatru. Patru zile mai tirziu cumpara bilete la circ si ii face cadou Linei niste stamba. Stim cu exactitate ce a mincat in zilele cu pricina. Stim si ca a dat bani pentru o fintina. Stim ca in gospodarie au aparut doua gaini vii. Nu ar fi prea greu de aflat si piesa pe care a vazut-o la teatru. Imposibil de stiut care i-au fost impresiile. Dar cert e ca face totul mai degraba din dorinta de a participa la viata mondena a orasului, ca totul e deja un stil, un mod de viata. Ca acesta e ritmul firesc al cuiva care are averea si pozitia ei in societate.

Citite cursiv, insemnarile contabile ale Mariei Vanghelie devin un jurnal involuntar. E pina la urma destul de usor de reconstituit un fir narativ, foarte aproape de cel al unui jurnal, in intelesul initial al cuvintului. Liste si preturi, asezate intr-o succesiune inevitabil cronologica, refac nu doar obiceiurile personajului, ci, pina la urma, extrem de fidel, traseul vietii lui. Cu lacune care, desigur, sint insemnate si care tin de lumea lui interioara.
Obiceiul Mariei Vanghelie de a-si nota cheltuielile zilnice e unul reflex si circular. Carnetul de cheltuieli vorbeste, in rezumat, despre repetitivitatea vietii burgheze. Nu e usor de urmarit in amestecul de cifre si obiecte, dar gesturi marunte revin an de an. in fiecare mai, de pilda, cumpara cirese. Din primele cirese da intotdeauna de pomana si tine sa mentioneze acest lucru in carnet. Si in 1913, si in 1926, doi ani inaintea mortii. Astazi numim aceasta repetitie rinduiala familiala. Bune moravuri, norme, tabieturi fixe, trai tihnit – definim global prin asemenea cuvinte viata burgheza. O conventie sociala, niciodata plictisita de reluarea gestului, gustind tocmai placerea reluarii. Iar unul dintre cele mai fixe gesturi ale Mariei Vanghelie e tocmai notarea costurilor vietii cotidiene in carnet.

Am descoperit ca obiceiul contabilitatii domestice nu era un fapt izolat in epoca. Daca marile mosii isi tineau contabilitatea in registre uriase, care acopereau zeci de ani si pentru a caror manevrare era adesea necesara forta mai multor oameni, pentru contabilitatea unei case burgheze medii era suficient un carnet de doua-trei sute de pagini de format mic. Existau carnete tipizate in acest scop.
Contabilitatea domestica tinuta cu rigurozitate e un reflex al felului in care era construita idea de familie. Familia burgheza era mai mult decit o familie in sensul de astazi al termenului. Era o firma. Avea furnizori, era abonata la serviciile diverselor pravalii ale orasului, avea angajati – servitorii permanenti, unul sau mai multi, integrati intr-un anume sens familiei pentru ca acestia locuiau in dependinte sau chiar in camere separate ale casei. Toate acestea tineau de perimetrul vietii domestice si cereau o urmarire atenta a banilor.

Iancu Stoicescu, al carui nume apare pe anuntul de inmormintare din 1927 al Mariei Vanghelie, isi noteaza cheltuielile si isi tine evidenta averii pe un carnet tipizat, tabelat din tipografie, cu doua coloane puse in oglinda: debit si credit. Spre deosebire de cele ale Mariei Vanghelie, insemnarile sale povestesc despre o viata financiara mult mai activa, depasind limitele spatiului domestic, pentru a trece in lumea comertului si a camatariei. Sumele puse in joc sint cu mult mai mari, intervalul insemnarilor acopera mai multi ani (din 1897 si pina in 1922), dar carnetul sau e considerabil mai mic decit cel al Mariei Vanghelie. 99 de pagini. E si mai greu de „citit“. Iancu Stoicescu foloseste o notatie de contabil, cu reguli de scriere si de transfer al sumelor tipice registrelor financiare, stapinind terminologia de specialitate. Judecind dupa numele de firme si numele de personaje cuprinse in registru, are relatii financiare cu aproape toate firmele mari si proprietarii insemnati din Craiova. Relatiile sale merg mai departe, pina la Bucuresti si pina in alte orase de provincie din Oltenia si Muntenia. Are actiuni bancare la aproape toate bancile mari din Tara Romaneasca. ii ajung totusi 99 de pagini pentru 25 de ani, si diferenta aceasta cantitativa fata de carnetul Mariei Vanghelie, care se intinde pe aproape 400 de pagini si are adaugate doua vocabulare pentru un interval de 13 ani, contureaza o diferenta specifica esentiala.

fila 44
1902. April 3. Cu certificatu Nominativ am depus in pastrare la Banca Comer. 50 actiuni adica: 25 actiuni nom: No 2042-2066; 7 act. nom: 2824-2830; 18 actiuni la purtator No. 1077-1088: 1666-1671.
1908. Dec. 23. Cu reccip. No. 13 din 4 mai 1907 am depus I varsamant si cu recip No. 194 din 23 Dec 1908 am depus al II lea Varsamant pentru 20 Actiuni emise una 1907 a Lei 240.
1912. Martie. 30. 50% p. Actiuni emis 1912 Val nom. 500, inscrisul 750 si 700 cu recip N 463 din I-ul Varsaman.
1912. Aprilie. 6. 50% p 6 Actiuni
5-700, 1-750.
De Reportat fila 69.

Carnetul lui Iancu Stoicescu nu poate fi citit de un necunoscator. Spune multe despre activitatea financiara a posesorului sau, putine despre viata lui cotidiana. E un simplu carnet de cheltuieli, de evidenta financiara. Carnetul Mariei Vanghelie poate fi citit de oricine si spune povestea cotidianului burghez, a vietii cu norme si gesturi fixe din Romania primei parti a secolului al XX-lea. E, dincolo de voia lui, un jurnal in cifre si liste al cutumelor burgheze domestice.

- Principiul listei
O lista e un inscris prin care o persoana sau o institutie pun ceva in ordine potrivit unor criterii care converg catre principiul coerentei. Un document banal, din care, in lumea contemporana, se produc mii in fiecare minut. Un individ, o institutie, statul pun stapinire prin liste pe lumea din jur, pe realitate.
Antropologic vorbind, o lista este mult mai mult decit o simpla insiruire de cuvinte. E o alcatuire de obiecte sociale. O lista implica discontinuitate, nu continuitate, asa cum ar parea la prima vedere. Stabilirea continuitatii presupune un efort de lectura, de decriptare a spatiilor goale dintre termenii care o alcatuiesc. Ceea ce particularizeaza „actele“ de tip domestic este intersectia dintre scriitura „indiferenta“, supusa unor conventii standardizate, si cea subiectiva.
O lista isi construieste criteriile de notare, le negociaza cu modalitatile standardizate de construire a listelor. Obiectele ca-re o alcatuiesc se succed potrivit unui dublu criteriu. Cel „oficial“ si cel colorat afectiv. Din tensiunea creata intre cele doua se contureaza povestea personajului care compune lista.

4 l untura – ceapa – urdici – piine – prune – fidea – orbi – griu – carne – lapte – piine – biserica – piine alba neagra – untdelemn – sifon – urdici – 2 cara lemne de la Nicu – 2 C dahar – 10 oua si piine – brodarie – taitei si piine – ored – urdici – reparatia umbrelei – lamiie – piine si cirnati – bacsisi la lemne – foncirea de la Octombrie 1918 pina la Aprilie 1920 – lumina pe Fevruarie – piine alba neagra – taitei – o portocala – ored de la Mari – Cacooa – 20 oua de la Ghi – carne – 4 l untura – lumina Ceara – lu Grigorie taiat pomu – la Sfin Spiridon pentru Clopote – piine alba neagra – Sardele – sunca – 2 portocale – foncirea Comunei apa gunoiu si laturi platite toti de la birou cu banii mei – malai – piine – profesori – am dat la biserica – Mosului – pentru raniti morti – pe lapte – scortisoara si lamiie – la parastas si urdici – Pesmeti de post – 75 oua – la Joimari – la o saraca – la saraci – pe Colaci la Joimari – Lini de Pasti – Tudori Cocosata – am dat Cafegioaicai...

Contabilitatea Mariei Vanghelie consemneaza diferit obiectele in functie de relatia pe care aceasta o are cu ele. Niciodata nu precizeaza numarul lamiilor cumparate, intotdeauna pe cel al portocalelor. E evident ca acestea ii plac mai mult si ca lamiile sint doar pentru prajituri si coliva. Orezul nu mai e doar „ored“, si atit, atunci cind e cumparat de la Mari. Nici ceaiul nu mai e doar ceai cind e cumparat de la Mari. La fel cu malaiul cumparat de la Ghita.
Si de pomana e important cui da. O saraca o impresioneaza mai mult decit alti saraci. Le da de pomana in aceeasi zi, notele de cheltuiala sint trecute la rind, deci nici un motiv sa nu le insumeze, si totusi nu o face, memoria ei le retine separat. Jitineasca, Tudora cocosata primesc mereu de pomana de la ea si de aceea le stie povestea si au nume in carnet. Mosul primeste si el de pomana, nu are nume, probabil il vede doar duminica la liturghie, unde poate ca sta la intrarea in biserica, si a-i scapa doi lei devine, cu timpul, un obicei. Si isi permite sa noteze, global, la un moment dat, in mai 1920: pentru profesori si o saraca 2,50 lei. Profesori sint profesori, nu au nici un nume in carnet, nu are deocamdata nici o relatie personala cu ei, dar Lina e Lina si e fata in casa probabil dintotdeauna. Ceva mai incolo apare totusi consemnat ca ii da bani Stefanescii profesoara. Dupa 1921 apare doar numele: Stefanescii. Schimbare de notatie, schimbare de relatie.

Zinca de la tara apare sporadic, dar poarta nume in carnet, ceea ce inseamna ca ii stie povestea. Baba care ii da lapte si oua in anii de inceput ai notarilor nu are nume, desi precis e tot de la tara. Biserica la care merge mereu e „la biserica“, restul bisericilor poarta nume de sfinti. Niciodata nu vom sti din carnet pentru ce ii da bani Dinii, numele ei apare des, nu suficient pentru a o socoti fata in casa, dar clar e ca Maria Vanghelie nu a simtit niciodata nevoia sa noteze pentru ce anume. Stia precis. Sa insemne aceasta ca Dina facea un singur lucru pentru care putea primi bani de la Maria Vanghelie?
- Liste
n Alimente
carne – untura – prune – untedelemn – taitei – lapte – capsuni – dahar – piine – madare – vin – oua – bicarbonat – pui – dahar tos – socolata – platagele de bulion – faina – ored – ceapa – fasole – funii usturoi – peste – cafea – gutui – varda – morcovi – cartofi – foi de placinta – ceai – unt topit – codonaci – apa – malai de la Ghita – gris – chimen – pesmeti – rom – sare – migdale – mere – portocale – bomboane – colaci – carne miel de Pasti – carne de vaca – visine – lubenita – struguri – la bacanie – caise – brinda – verdeata – sfecla – dovleci – halva

n imbracaminte
o jacheta – dantele – tulpan – reparatia palarii – crep – pantofi – ghete – 5 m sifon – broderie – casmir – barhet de fusta – ciorapi – un scul de lina ciorapi – ata – stamba – reparatu patinilor – capse – dresu pantofilor – stofa – o manta de postav – galosi – catifea de guler – flanel – nasturi – minusi – ciorapi lina – 2 m tulpan

n Cadouri
la nepoate – Mari – flori lu Cati – Mitii ciorapi – Linii tricou si ciorapi – lu Gica album – vesela lu Ameli – finului V – propoada Linii si ciiorapi si lina – un cado – copii Iancu

n De pomana
mosului – babii – la orbi – Tudorii – prune – la saraci – carne – fata Ri. – lemne la saraci – fintana Canti – stamba Linii – popii la Sf. Spiridon – Marii la cimitir – cantina Obedeanu – Dinii – orbului cu copil – plapuma fetii oarbi – la 2 copi – la 3 sarace – la saraci de Joimari

n Medicamente
iod – spirt – plombat si reparatia danturii – vasilina – parfuri dinti – crema

n Bacsis
la birja – la doctor – un soldat – de cele mai multe ori fara nici o specificare

n in casa
lemne – maturat cosul bucatariei – Simbata mortilor – taiatul lemnelor – soda – lumina – marci si carti postale – Linii de cheltuiala – sapun – carnet de bonuri – cosar – 3 lampi – jucarii si carti – farfurii – leafa Linii – Sorcova – untdelemn candela – o cirpa – luminari ceara – 2 castroane – sapun Stela – tacimuri – dres ceasu – un pahar candila – asigurarea casii – ceasornic de masa – pasaport – vopsea – gaz – plapoma – o carte a unui domn cu nume indescifrabil – Tudorii pe coliva – foncirea – pentru pomana

n in oras
la popa – flori – birja – cimitir – cotizatia cantinei – udat la cimitir – la bacanie – cotidatia Crucea rosie – cotidatia la Caritatea – balu Crucii Rosii – Cinematograf – Spovedit – balu Caritatea – teatru – bilet la circ – la piata – leturghie – Serbare – la teatru la conferinta

n Personaje
MM. Dinu – Profesori – Gica – Tinca – Richmann – Calugaritii la manastire – Amelie – copii lu Marii P – copil Zo. – Mita – o fata la Bucuresti – societatea Basarab – Aurica – la Cineva

n Plecari
la tara – bilete la o serbare la tara

n Altele
Paresemi – Joimari – pentru pom – popii cu Nasterea
- Cheltuieli zilnice
Am reorganizat, grupind pe categorii largi, cheltuielile care apar in primii trei ani din carnetul Mariei V. Vanghelie. Uluitor de putine lucruri rezulta din aceasta insumare. Explicatia nu lipseste, desigur, dar surpriza porneste de la asteptarea pe care simpla rasfoire sau chiar parcurgerea rind cu rind a insemnarilor din carnet o creeaza. Rareori trec doua sau trei zile la rind fara ca Maria Vanghelie sa nu plateasca bani pentru ceva, de obicei pentru mai multe lucruri in aceeasi zi. Impresia globala e cea a unei vieti abundente. Si lista in sine pare abundenta la o prima rasfoire. insumarea da un rezultat contrar. Un numar redus de alimente, citeva obiecte de imbracaminte, mai degraba materiale din care urmeaza a fi facute hainele. Bani platiti pentru citeva reparatii.
Desigur, cel putin in cazul alimentelor, repetitiile sint numeroase. Lapte, carne, piine sint cumparate, cum e de asteptat, de mai multe ori pe saptamina. Alte lucruri apar insa sporadic, unele ciudat de rar. O singura data halva in trei ani. in schimb, din abundenta carne, aproape la fiecare trei zile. Extrem de putine obiecte de folosinta in gospodarie.

Sint de luat in calcul preferintele personale, dar si virsta personajului. in 1913, anul din care dateaza primele insemnari, Maria Vanghelie are 70 de ani. Ceea ce inseamna ca locuieste intr-o casa deja aranjata. Ca viata burgheza deja i-a pus pe un rost toate drumurile vietii si ca nu face decit sa repete tot ce a facut o viata intreaga. Aceleasi haine, aceleasi alimente. Cliseul traiului asezat burghez se dovedeste nu departe de adevar.
Viata mondena exista, merge la teatru, la cinema, la circ. in unele perioade destul de des. Nu citeste presa sau, daca o citeste, precis o imprumuta. Nu merge in excursii in afara orasului decit rar, la tara, intr-o localitate al carei nume nu apare deloc. Nici nu are importanta, importanta e cutuma, nu locul. Nici vara nu paraseste orasul pentru a merge in statiune, dupa cum cerea obiceiul vremii. Probabil din pricina virstei inaintate sau a faptului ca era vaduva.

Consistente ca valoare sint cheltuielile casei, a carei adresa e usor de descoperit in chitantele de plata a darilor catre stat: strada Justitiei numarul 8, disparuta astazi de pe harta Craiovei.
Darile catre stat includ impozitul si plata pentru apa si ridicarea gunoiului si a laturilor. Valoarea darilor este de 300 de lei aproape in fiecare an dupa 1920, cu exceptia anului 1922, cind plateste 656 de lei. Ultima chitanta e platita, in 1928, printr-un delegat si suma anunta deja criza leului care va izbucni cinci ani mai tirziu: aproape 800 de lei.
Sta cu chirie si chiria e platita de doua ori pe an, de Sfintul Gheorghe si de Sfintul Dumitru. Reflex al unui foarte vechi obicei care cerea ca locuinta sa fie schimbata de cei care stau cu chirie la una dintre cele doua sarbatori.
Progresele tehnice patrund treptat in viata cotidiana a Romaniei dupa 1900. Mai lent pina la primul razboi mondial, in ritm din ce in ce mai alert in interbelic. Prezenta lor se face progresiv simtita si viata se schimba odata cu ele. in 1913 casa Mariei Vanghelie e incalzita cu lemne, plateste caruta de lemne si, separat, spartul lor, toate in vara. in 1926 plateste gazul pentru soba din aceeasi locuinta. De cosar e nevoie mereu.

Un buget important e alocat pomenilor. Orbi, saraci, fete sarmane sint miluiti cu regularitate de Maria Vanghelie. E gestul cel mai traditional si mai pios din cite rezulta din carnetul de cheltuieli zilnice. Greu de stiut daca el e doar o practica sociala, un obicei al epocii sau tine si de firea personajului. Probabil cea de-a doua varianta e in mare masura corecta, luind in calcul frecventa cu care da de pomana si valoarea oarecum mare a sumelor date.
A nu se confunda pomana cu bacsisul. Care nu e deloc o plaga, ci o norma. Se dadea bacsis la doctor, la birja, oamenilor care faceau mici servicii in casa (unui soldat). Nu se dadea niciodata bacsis la pravalie. Pentru ca pravalia e o afacere si pretul include cistigul. Nu se depasea salariul alocat Linei. Pentru ca s-ar fi invatat cu narav. I se faceau, din cind in cind, cadouri. „Babii“ care aducea lapte si oua i se dadea insa de pomana.
- Portret
n Portret fizic la virsta de 77 de ani

Statura: inalta
Parul: carunt
Ochii: caprui
Nasul: potrivite
Barba:
Semne particulare: n-are

Datele acestea apar in buletinul de inscriere la biroul populatiei No. 1814 din decembrie 1921. Greu de stiut cum arata cu adevarat Maria Vanghelie...

n Are urmasi?
E intrebarea la care am incercat sa gasesc un raspuns in cartea de telefoane a orasului Craiova din 2006. Citeva familii poarta numele Vanghelie. Nimeni dintre cei cu care am vorbit nu isi aduce aminte de o bunica sau de o strabunica incetata din viata la 1927 care a locuit pe strada Justitiei la numarul 8...
Am incercat numele rudelor care, in aprilie 1927, semnau anuntul de inmormintare. Acelasi rezultat. Dar am aflat ca o parte dintre acestia erau somitati ale orasului. G.D. Pencioiu a fost primar al orasului in 1918, in timpul ocupatiei germane. Doctorul D. Vernescu este asociatul lui Charles Hippolite Laugier, medic francez cunoscut in epoca. impreuna intemeiaza in 1902 Cercul Farmaceutic din Craiova.
in 1925, numele Silviei Pencioiu apare in lista de membri ai comitetului care prezideaza infiintarea Universitatii din Craiova. De altminteri, dintre numele mentionate in carnet si celelalte documente, acesta e cel mai ciudat si mai rar. Urmasii familiei traiesc la Caracal, dar nu isi amintesc de legatura dintre familia lor si familiile Vanghelie sau Paraianu. Casa familiei Pencioiu, construita in secolul al XIX-lea, se afla in centrul vechi al orasului Craiova si figureaza pe lista monumentelor de patrimoniu din Romania.
De la cimitirul Sineasca, cel mai mare al Craiovei, nu am primit inca o confirmare a existentei mormintului Mariei Vanghelie.

- Cotidian abstract
O schematizare antropologica usor excesiva spune ca ar exista doua moduri de a gindi si de a percepe timpul. Cotidianul si felul in care e trait cotidianul nu pot fi, in chip logic, decit reflexul direct al acestora. Exista, mai intii, conceptia timpului repetitiv, asociata indeobste, sub aspect istoric, cu lumile vechi, de tip „traditional“.
intr-un anumit moment – inceputul tuturor inceputurilor – s-a nascut lumea, printr-un gest creator care a intemeiat tot ce putea fi intemeiat. De atunci, istoria nu este, nu continua sa fie decit repetarea nesfirsita a ceea ce s-a petrecut in acel moment esential de inceput. Timpul se naste si moare periodic. Cel mai marunt gest isi gaseste intemeierea in ceea ce a fost facut la inceput si e, prin urmare, intotdeauna si in chip necesar, o repetitie a gestului dintii. Nu una obositoare si in nici un caz una banala.

Cea de-a doua modalitate de a percepe timpul asociaza curgerea zilelor unei linii neintrerupte in care repetitia e mai degraba rezultatul unor coincidente intretaiate. Orice reluare a unui fapt echivaleaza, in dublul inteles al cuvintului, cu un accident. De aici se nasc nenumarate angoase si dorinta arzatoare a noului absolut. O prejudecata „stiintifica“ socoteste perceptia lineara a timpului o constructie tirzie, prin excelenta laica, datorata in exclusivitate modernitatii. Se uita ca in acest ritm curge timpul si in Vechiul Testament, ca istoria lumii, asa cum o presupune crestinismul, e una lineara.
in schema de mai sus, cotidianul burghez se afla de fapt undeva la mijloc. Nu exista o mitologie a timpului, exista insa bucuria gesturilor marunte, a vietii de familie, a reluarii, mereu in acelasi cadru, cu acelasi tipic, a tuturor lucrurilor. Cotidianul in forma lui perfecta nu e decit reluarea unui cod invatat. Dar timpul continua sa curga linear.
M-am intrebat, rasfoind carnetul de cheltuieli zilnice al Mariei V. Vanghelie, de cite ori s-a plictisit in timpul vietii. Pentru ca ultimii 13 ani ai vietii ei par o insiruire de zile nu cu mult diferite intre ele.
-n fapt monden
Anului 1918 ii sint rezervate in carnetul ei doar doua rinduri: „Am cheltuit in Moldova si aic in Craiova pina la 1 Ianuarie 1919 lei 4615.75“.
in acelasi an se intemeiaza la Bucuresti o Asociatie pentru emanciparea civila si politica a femeiei romane. Statutul ei cuprinde 18 articole si un program de lupta „pentru reforme si idei“.

Asociatia lamurindu-si actiunea in fata opiniei publice declara ca va lupta pentru urmatoarele reforme si idei: Apropierea sufleteasca a femeilor din toate straturile sociale pentru actiune coordonata si solida; indreptarea plagilor sociale: alcoolism, prostitutie, joc de hazard, prejudecati, pauperism, brutalizare, lux; Lupta contra descresterii populatiunei; Cercetarea paternitatii; Incurajarea si federarea operelor feminine de prevedere sociala; Birouri de informatii si sfat moral; Ateliere si magazii pentru desfacerea produselor muncii feminine; Camin pentru copii de scoala veniti din afara de oras; Camin pentru fete tinere; Reglementarea muncii feminine...
Asociatia pentru emanciparea civila si politica a femeiei romane isi incepe activitatea cu convingerea deplina ca in acest chip isi indeplineste datoria catre tara si catre neam.

Din comitet fac parte: D-na Principesa Sturza Olga, D-na Nadejde Sofia, D-na Principesa Moruzzi Maria, D-na Botez Calipso...

E absolut sigur ca Maria Vanghelie nu a fost membra a Asociatiei pentru emanciparea civila si politica a femeiei romane. Ar fi putut, rigoarea carnetului ei o recomanda din plin ca pe o femeie independenta. Desi felul in care face totul e mai degraba in spiritul traditiei.
E sigur ca Maria Vanghelie a fost membra a Comitetului Crucii Rosii si ca facea parte si din comitetul Societatii Caritatea. De citeva ori apare notata in carnet valoarea cotizatiilor ei pentru Crucea Rosie, iar spatele unei fituici pe care sint scrise preturile scrisorilor trimise in ianuarie 1924 e jumatatea unei procuri de reprezentare in cadrul Adunarii Generale Ordinare.
Era atunci un fapt monden si mai ales o datorie patriotica sa faci parte din Comitetul Crucii Rosii.