Calin Popescu Tariceanu isi va incheia probabil cariera politica odata cu mandatul de premier, fiindca prioritatea sa nu pare sa fie nici interesul national, nici consolidarea partidului care l-a propulsat in fotoliul de sef al guvernului. Calin Popescu Tariceanu a refuzat pina acum toate solutiile prin care ar fi putut demonstra ca este un politician cu viziune: a ratat posibilitatea de a fi un premier cu o majoritate solida in vara anului 2005, cind s-a razgindit in privinta anticipatelor; a ratat posibilitatea de a fi un premier independent de interesele prietenilor cu afaceri mari in mai 2005, cind i-a telefonat procurorului general sa se intereseze de soarta liberalului Dinu Patriciu, retinut sub mai multe capete de acuzare; a ratat stabilitatea politica in aprilie 2007, cind a eliminat din guvern Partidul Democrat; a ratat dezvoltarea Partidului National Liberal prin excluderea liderilor care au realizat unificarea liberala.
Calin Popescu Tariceanu s-a aliat fara nici un fel de retineri cu extremistii lui Vadim Tudor, cu social-democratii lui Mircea Geoana si cu partidul de buzunar al lui Dan Voiculescu in speranta ca poate scapa de Traian Basescu si de criticile dure ale presedintelui. Primul efect al acestei asocieri este scaderea drastica a liberalilor in sondajele de opinie. Calin Popescu Tariceanu face insa abstractie de aceasta scadere si prefera sa sacrifice in continuare partidul pentru a-si pastra functia. De aceea, in loc sa incerce o refacere a imaginii intrind in opozitie, se incapatineaza sa pastreze guvernarea, stiind ca in acest fel va fi permanent la cheremul PSD, stiind ca liberalii vor fi nevoiti sa faca mereu combinatii mai mult sau mai putin oficiale cu social-democratii, stiind ca in final cabinetul Tariceanu va fi obligat de imprejurari sa guverneze cu un program preponderent social-democrat.
Pe Calin Popescu Tariceanu nu-l sperie compromisurile, nu-l incomodeaza parteneriatele dubioase, nu-l alarmeaza metodele nedemocratice. Nimic nu e exagerat prin comparatie cu scopul sau: raminerea in functia de premier cu orice pret, inclusiv cu pretul sacrificarii propriului partid si a carierei sale politice. Calin Popescu Tariceanu se agata de putere fara subtilitati, folosindu-se de instrumentele ei in mod brutal, fiindca miza este irezistibila pentru el si clientela sa: controlul justitiei si al fondurilor europene.
Calin Popescu Tariceanu pare sa nu fi invatat nimic din experienta cresterii si descresterii fostului premier Adrian Nastase. Totusi, spre deosebire de Nastase, care era sigur ca poate ramine la manetele tarii inca un mandat si care a reusit sa-si duca partidul in Parlament cu cel mai bun scor, Tariceanu este mult mai modest: spera doar sa-si termine actualul mandat la termen si, eventual, sa nu lase PNL-ul in afara parlamentului.
inainte de a ajunge, insa, pe marginea prapastiei, liberalii s-ar putea trezi si chiar salva de la dezastrul final cautind un succesor mai credibil, mai principial si mai onorabil pentru actualul premier.

