OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Motivele pentru care se inchid galeriile in Romania sint, in cazul celor particulare, falimentul si, respectiv, incetarea sustinerii financiare pentru celelalte (statul nu mai da bani prin institutiile specializate). Desi numarul galeriilor este redus, acestea neocupind suprafete importante, spatiile in care functioneaza fac, totusi, obiectul dorintei unor diverse persoane, asociatii, firme, care rivnesc la spatii si le desfiinteaza. „Invizibilitatea“ artei in tara reprezinta un motiv suficient pentru autoritati „sa incheie socotelile“. De cealalta parte, lipsa reala a concurentei in domeniu poate fi echivalata cu un stimulent in deschiderea noilor galerii.

Fiecare new entry isi adjudeca instantaneu publicul tinta – comun, in acest caz.
Cam acestea ar fi coordonatele istoriei fara istoric ale infiintarii si inchiderii galeriilor. In absenta pietei de arta, cu concursul problemelor economice care depasesc cu mult latura culturala, este clar ca miscarea artistica interna este modesta. Solutia nu este, insa, denigrarea a ceea ce se intimpla – asa cum se intimpla, deoarece in spatele galeriilor existente stau oameni dedicati, care prefera sa intreprinda atit cit se poate, in loc sa nu faca nimic.

Artistul e tratat drept sarlatan sau ignorat
in Romania anului 2008, citeva dintre confuziile majore referitoare la artele plastice tin de exaltarea naturalismului, de raportarea reductionista la secolul al XIX-lea, de rolul artistului in societate si de punerea semnului de echivalenta intre demers artistic si activitate comerciala. Pe scara larga, ceea ce nu seamana cu modelul real tinde sa fie considerat „gresit“, incomplet ori neimportant. Gusturile compatriotilor se indreapta, atunci cind nu este vorba despre exaltarea fatisa a kitsch-ului, spre peisaj, portret, compozitie si natura moarta.

Asadar sansele artistului plastic contemporan roman de a se impune pe scara sociala prin activitatea artistica apar deosebit de reduse. Acesta este fie tratat ca un sarlatan, fie ignorat de catre masele largi. Discursurile politice adresate multimii ocolesc cu grija problemele legate de lipsa culturii vizuale (si nu numai). Dupa cum semnalam mai devreme, „fiii poporului“ – alesi in functii de conducere –, atunci cind au ocazia, inchid spatiile unde se intimpla evenimente plastice capabile sa modeleze constiinta vizitatorului.
O problema adiacenta, care deriva din cvasiabsenta unui public cultivat, este constanta confuzie dintre galeria de arta si magazinul de antichitati sau consignatia, prima dintre ele pierzind din start lupta cu „rafturile pline de obiecte frumoase si preturi la vedere“. in ochii cetateanului onest (platitor de impozite), de altfel extrem de sigur pe bunele sale gusturi, ceea ce nu are corespondent real si forma palpabila nu exista. Cei care au forta financiara necesara achizitionarii de arta si nevoia de a acoperi peretii ori spatiile „de semnalizare“ ale „citadelelor de beton“, in singuratatea carora se inchid impreuna cu cei dragi, recurg mai degraba la licitatii sau la serviciile unor manageri cu nume de rezonanta in lumea lor decit la galerie.

Oficialitatile nu iubesc Galeria Noua
Urbanismul si arta (monumentala sau patrimoniul muzeal) constituie un atribut decisiv in evaluarea sanatatii mentale si spirituale a unei societati. Daca monumentele si muzeele reprezinta mosteniri ale secolelor anterioare, in ceea ce priveste arta contemporana situatia se prezinta mult mai putin promitator.
Enumerarea galeriilor onorabile din Bucurestiul ultimului deceniu – unele dintre ele deja desfiintate, este din pacate extrem de scurta: Galeria UNA; H’Art; Anaid Gallery; Atelier 35; Caminul Artei; Apollo Gallery; Galateea Gallery; Orizont Gallery; Simeza Gallery; Hag Gallery; Galeria Posibila; Catacomba Gallery; Galeria Noua. inchiderea Galeriei Noua, printr-o hotarire semnata in februarie 2008, este un gest emblematic in ceea ce priveste atitudinea oficialitatilor fata de arta. Indiferent de motivatia reala sau inventata, avem de-a face cu o actiune a carei semnificatie depaseste interesele „artizanilor“ ei.

Lista de mai sus poate fi completata, dar printre numele citate sint deja citeva locuri a caror activitate fluctueaza in ceea ce priveste aspectul artistic ori valoarea expozitiilor propuse. Nu au fost luate in calcul simezele din holurile hotelurilor, indiferent cit de sonore ar fi brandurile lor, spatiile alternative sau cele care apartin muzeelor.
Galeriile noncomerciale din restul tarii sint departe de a le concura prin numar pe cele bucurestene. in Timisoara se disting Galeria Helios, Tenta Art si Galeria 28, in Iasi – Galeria Vector, in Sibiu – Galeria Passe-Partout, la care s-ar mai putea adauga alte citeva cazuri... dintr-o tara intreaga. Preferam sa ne oprim aici, deoarece nu intentionam prin acest articol nici sa laudam, nici sa denigram ceva ori pe cineva. Credem doar ca este cazul sa spunem lucrurilor pe nume, cu speranta ca situatia se va schimba in viitorul apropiat.
Cercul artistilor si publicului axat pe evenimente plastice care nu se comercializeaza la metru patrat fiind restrins, se poate vorbi despre lipsa de impact a artei contemporane in tara noastra. Numerosi absolventi ai institutiilor superioare de arta iau drumul advertisingului si activitatilor conexe. In aceste conditii, lucrurile bune care se (mai) intimpla la noi echivaleaza cu „accidentele fericite“.

Sa te plimbi relaxat prin lume si prin galerii
Calatoria peste hotare poate insemna din anumite puncte de vedere, in functie de destinatie, observarea la tot pasul a unor oameni relaxati, cu fete zimbitoare. Simpla plimbare prin parc sau de-a lungul bulevardului este de ajuns pentru „reincarcarea bateriilor“, cu o conditie de baza: ambientul sa fie placut. in drum spre serviciu, cumparaturi sau in timpul altor activitati diurne, parizianul intilneste bunaoara in spatiul public lucrari ale lui Alechinsky... Atmosfera de normalitate face ca intrarea, de exemplu, in Galerie „Jerôme De Noirmont“ – tot timpul animata – sa fie absolut fireasca intr-un traseu prin oras. In Galerie Arcturus publicul va intilni sub semnul consonantei sculptura, pictura si fotografia apartinind deopotriva generatiei clasice si celei „care tocmai vine“. Contactul cu arta inseamna subiect de meditatie sau de discutie, deschidere, dialog.

Pe de alta parte, galeria reprezinta (cum de altfel si trebuie) o rampa de lansare pentru tinerele talente. Suportul de public este atit de mare incit expunerea inseamna practic consacrare. Concurenta si sistemul curatorial sint atit de bine puse la punct incit fiecare miscare in domeniul artei contemporane se doreste un pas nou. Galeria ARTicle este plasata in holul unui teatru. Spectacolele interactive beneficiaza de un public deopotriva cunoscator si pretentios. Aceste calitati sint baza ideala pentru receptarea lucrarilor aflate in expunere. MC 93, Galerie Lahumiere, Galerie le Sous-Sol sint doar citeva dintre spatiile care adapostesc arta contemporana intr-un oras „care le are pe toate“. O galerie in Paris este doar o picatura dintr-un ocean, insa cu importanta sa. De remarcat faptul ca galeriile la care am facut referinta – obisnuite in contextul amintit, nu sint mari ca dimensiuni, renumele lor fiind dat de impactul pe care il au in comunitate.

La Londra, galeria de arta este asezata firesc intre pub si stadion
Calatoria prin Londra, fie ea intre pub si stadion, trece in mod obligatoriu si pe linga galeria de arta, spatiu de asemenea animat de vizitatori pe intreaga durata a programului. Art Space Galleries ofera toate facilitatile, incepind de la expunere pina la reprezentarea artistului. O mica insula situata intre Tamisa si Brentford s-a dovedit a fi locul ideal pentru ceea ce a devenit Brentford Gallery. La citeva minute de Trafalgar Square se gaseste La Galleria Pall Mall. Indiferent ca vizitatorul alege Artshed Ware, Atticus Arts, Peacock Art Gallery, Red Gallery sau Blue Dot Gallery, intilnirea sa cu arta contemporana este autentica. Daca cineva este (cumva) nemultumit de aceste variante, poate opta fara nici o problema pentru „pachetul Bristol“: Adam Gallery, Big Sky Gallery, Fusion Gallery, Innocent Fine Art, Quest Gallery, Blaze sau pentru „Devon“: Art Frame Gallery, Spacex Gallery, White Space Contemporary Art... Credem ca, prin enumerarea de mai sus, cititorul a prins deja ideea pe care am expus-o.

Intr-o tara in care totul merge bine, de la fotbal pina la industria otelului, arta (contemporana) isi are rolul sau.
Incheiem incursiunea noastra printr-o scurta incursiune in New York. Marele oras reprezinta pentru artele plastice ceea ce reprezinta Los Angeles-ul in film. Am ales ca studiu de caz PSCA Gallery. Aceasta se situeaza in 574 West 27 Street Floor 5 NY. Premisa de la care a pornit proiectul lui Paul Sharpe, detinatorul spatiului amintit, este ca rolul artistului in societate echivaleaza cu insasi ratiunea de a exista. Activitatea de galerist a lui Sharpe se axeaza pe cultivarea publicului colectionar de arta contemporana si pe colaborarea curatorilor care ii pot sustine corespunzator pe artisti. Ca fapt exemplar, galeria este deschisa de luni pina vineri, intre orele 8 si 18!
Intorcindu-ne la cazul romanesc, nu putem decit sa ii admiram pe cei care se zbat sa existam la capitolul „arta contemporana“, deplingind conditiile potrivnice in care trebuie sa functioneze acest marginal care este artistul din tara noastra.