OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marti, 28 august, CNSAS a dat doua verdicte: mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, si Constantin Balaceanu-Stolnici au facut politie politica. Stirea despre colaborarea cu Securitatea a Mitropolitului Banatului nu este inedita. Asa cum a fost anuntata de CNSAS, aceasta pare o noutate incredibila, in stare sa-i sminteasca pe cei mai fragezi, care nu au habar de intreaga evolutie (sinuoasa) a Bisericii Ortodoxe dupa 1989. Numai ca IPS Corneanu a fost printre putinii ierarhi ortodocsi care, trecind pragul lui decembrie 1989, a avut curajul sa marturiseasca public legatura sa cu Securitatea. S-a intimplat in 1990. Si mereu, ani la rindul, IPS Corneanu nu s-a sfiit sa vorbeasca despre pacatul sau. intr-un interviu recent acordat Cristinei Liberis, IPS Corneanu afirma: „Era cineva de la Securitate, care ma contacta saptaminal, ieseam in strada sau venea chiar la mine unde locuiam si imi cerea sa dau informatii si sigur spuneam: n-am vazut pe nimeni, nu cunosc nimic. Si in scris a trebuit sa dau rapoarte, da, aproape regulat. Ei voiau sa stie daca am luat contact cu cineva, voiau sa afle tot ceea ce ii interesa pe ei, legat de asa-zisii fugari sau reactionari“.

Declaratiile Mitropolitului Corneanu incep parca sa nu se mai lipeasca cu verdictul CNSAS. Pe de o parte, CNSAS vorbeste despre „politie politica“, pe de alta parte, aflam chiar din gura Mitropolitului ca a dat rapoarte care n-au facut rau nimanui. in anii ’60, IPS Corneanu devenise un om frecventat de Securitate, pentru ca, dupa propriile marturisiri, imediat ce a devenit episcop la Arad, Securitatea si-a trimis un ofiter care i-a spus: „as dori ca sa tinem legatura unul cu altul si in acest sens va voi vizita deseori, va voi cauta si v-as ruga sa nu ma refuzati. in felul acesta, am intrat intr-o asa-zisa colaborare cu Securitatea de atunci si sigur ca scopul lor era acela de a avea in conducatorul unei institutii, cum era aceea a bisericii, un om care sa nu le fie potrivnic. Adica, avind o legatura cu un ierarh, ei erau, sa zicem, siguri ca ierarhul respectiv nu face o politica potrivnica regimului, indemnind oamenii sa se opuna regimului, incurajind pe oponentii regimului si sigur ca in conditiile de atunci, n-am facut opozitie regimului. A fost o perioada foarte grea, cind, in ciuda faptului ca erau situatii cu care nu puteam fi de acord, totusi, eram obligat sa nu reactionez sau sa nu ma manifest impotriva masurilor pe care le lua regimul sau impotriva oamenilor regimului“.

Perdeaua de fum
CNSAS este, in acest moment, la o rascruce: poate sa-si piarda definitiv credibilitatea sau sa se reabiliteze. Daca spui despre Mitropolitul Corneanu ca a facut „politie politica“, probele trebuie sa fie imbatabile. Politia politica presupune un rau facut altei persoane prin rapoartele facute Securitatii, un prejudiciu adus acelei persoane, care se putea solda cu privarea de libertate. Este CNSAS convins ca oamenii din Arad si din Timisoara au avut de suferit de pe urma Mitropolitului Banatului? Asa cum este expusa problema, asa cum a ajuns la opinia publica in ziua de marti, 28 august, aceasta risca sa alunece in absurd. CNSAS nici nu face o mare dezvaluire, nici nu prezinta probe zguduitoare. Dimpotriva, anuntul despre „politia politica“ a IPS Corneanu pare sa arunce o perdea de fum, care sa oculteze alte colaborari. intr-un fel este sacrificat tocmai cel care s-a marturisit. Daca mi se permite o speculatie, s-ar putea ca situatia mitropolitului Banatului sa inchida usa (prea putin deschisa) a colaborarilor. CNSAS anunta ca vor fi si alti ierarhi chemati la audieri. Ma indoiesc ca si in cazul altor ierarhi raspunsul va fi atit de rapid. in cazul mitropolitului, verdictul probabil a fost facilitat si de marturisire; poate ca IPS Corneanu, ajungind la o virsta inaintata – 84 de ani, a incercat sa ia asupra lui pacatele Bisericii Ortodoxe, acceptind vina maxima, intr-un mod in care agravarea vinei s-a facut prin propria marturisire.

Sa nu pierzi sustinatori
intr-un recent editorial publicat in Adevarul literar si artistic, Marius Vasileanu facea un „exercitiu de imaginatie“. Marius Vasileanu aducea in discutie o ipoteza optimista: „Imediat dupa alegere si ceremonia de inscaunare, noul Patriarh face apel mai intii in cadrul Sf. Sinod, apoi iese chiar in spatiul public prin intermediul televiziunilor si recunoaste colaborarea unora din BOR, inclusiv inalti ierarhi, cu Securitatea comunista. Este un exercitiu de sinceritate pe care si-l asuma fara rest. Exercitiu care nu consta doar intr-o declaratie generala, ci sint aduse exemple concrete“. Dupa aceasta marturisire, isi inchipuia Marius Vasileanu, evolutia Bisericii Ortodoxe se va insanatosi, comunicarea cu societatea civila si cu greco-catolicii va duce la dezamorsarea conflictelor si litigiilor. Totul va fi mai armonios, mai sincer, mai temeinic construit: „Sint discutate pe sleau problemele cele mai delicate, fara mironoseli, fara patima, cu responsabilitate. Presa este informata la zi. Dezbaterile publice se intetesc. Problemele reale ale BOR sint aduse in spatiul public, fiind discutate fara complexe, pe toate canalele media“.

Avem dubii ca „exercitiul de imaginatie“ facut de Marius Vasileanu ar putea avea concretizari imediate. De cind s-a declansat lupta de succesiune pentru viitorul Patriarh, seninatatea slujitorilor bisericii pare sa fi intrat in clarobscur. Nimeni nu vorbeste despre viitorul bisericii, indiferent de numele viitorului Patriarh. Chiar si cele mai importante persoane care ar avea sanse sa fie alese, IPS Teofan si IPS Daniel, par sa-si construiasca foarte terestre campanii electorale, cu bai de multime, cu iesiri in teritoriu, fara sa atinga, in predicile lor, aceasta chestiune fundamentala, cea a relatiei Bisericii Ortodoxe cu sistemul comunist. Un efort de clarificare si de exorcizare ar fi necesar, pornit in primul rind de la ierarhi. Probabil ca, in acest moment, clarificarea nu este profitabila candidatilor cu sanse la functia de Patriarh, pentru ca ar putea sa indeparteze anumite voturi, ar putea decripta anumite complicitati. Iar aceste complicitati – cu regimul comunist si cu Securitatea – probabil ca functioneaza si in rindul membrilor Colegiului Electoral Bisericesc. Fostul presedinte Ion Iliescu nu i-a deranjat pe activistii si securistii regimului comunist. Probabil ca si candidatii cu sanse nu vor sa-i deranjeze pe votanti, pentru a nu zgindari mizeria si a pierde sustinatori.

O dezvaluire inutila
E foarte grav pentru o biserica ce vrea sa-si asume trecutul sa dea mereu exemplul Mitropolitului Corneanu, intr-un fel sa se ascunda in spatele acestei probitati morale asumate pentru a oculta restul colaborarilor. CNSAS serveste, cum nu se poate mai bine, inchiderii discutiei, o discutie care, practic, nici n-a inceput. Sintem in punctul zero al anului 1990, cind aveam acea marturie a IPS Corneanu, aveam o retragere a Patriarhului Teoctist, si cam atit. Cu singura diferenta ca retragerea PF Teoctist este, acum, definitiva.
Din CNSAS, Mircea Dinescu este cel mai vocal si mai vehement: el ar dori o curatenie totala, dezvaluiri complete, dosare deschise. Mircea Dinescu a fost primul care a vorbit despre colaborarea unui alt Patriarh, Iustin, care a condus biserica intre 1977 si 1986. Dorinta frenetica a lui Mircea Dinescu de a spune odata adevarul despre relatia cu Securitatea a ierarhilor ortodocsi nu pare sa fie urmata de alti membri ai CNSAS. Dinescu a vorbit si de colaborarea fostului mitopolit al Ardealului, Antonie Plamadeala, cu Securitatea. Bun, trebuie sa stim si cine dintre cei trecuti la cele vesnice au colaborat. Dar ce se imtimpla cu actuala ierarhie a Sfintului Sinod?

in stirea transmisa marti de Hotnews se spune: „Pe masa CNSAS se mai aflau dosarele lui Bartolomeu Anania (mitropolitul Clujului), Andrei Andreicut (episcop de Alba), Gherasim (episcopul Rimnicului) si Teodosie (arhiepiscopul Tomisului), ierarhi care au recunoscut colaborarea si au angajament. Surse din Colegiul CNSAS au declarat ca arhiepiscopul Pimen, al Sucevei si Radautilor, are dosar de Securitate, urmind ca saptamina viitoare sa fie chemat la audieri. Luni vor fi chemati la audieri si Andrei Andreicut, arhiepiscopul Albei, Calinic Argatu, episcopul de Arges, si Timotei, episcop de Arad“.
Parerea noastra e ca sint prea multe nume avansate, altele sint trecute sub tacere, s-ar putea ca unele sa fie intoxicari; usurinta cu care se vehiculeaza aceste nume poate sa indice mai degraba inconstienta decit responsabilitate. Mircea Dinescu cerea verificarea ierarhilor inca de la infiintarea CNSAS. impotrivirea a fost maxima.

Acum, se incearca recuperarea timpului pierdut. Numai ca intreaga operatiune ni se pare facuta pompieristic, la gramada. Opinia publica retine doar politia politica a mitropolitului Corneanu (repetam: avem serioase indoieli ca termenul de politie politica exprima cu adevarat natura relatiilor dintre Securitate si IPS Corneanu; chiar legea CNSAS confera termenului de politie politica sensul de „teroare si de incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor“). O fi facut Mitropolitul Corneanu asa ceva? Cui si cind i-a facut rau? Lejeritatea cu care, in fruntea listei de colaboratori cu Securitatea, este plasat Mitropolitul Corneanu pare sa indice ca efortul de curatenie nu este serios. De ce trebuie sa traga Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, toate ponoasele? Si de cite ori? Si pentru cit timp? Asa-zisa dezvaluire a CNSAS nu ajuta la nimic. E intristatoare. in cazul Mitropolitului Corneanu cainta si recunoasterea sint mai puternice decit ancheta si hirtia sampilata, cu antet, de la CNSAS.