Acest text aparţine deopotrivă
domnului Andrei Cornea şi mie. El a apărut în 25 noiembrie
2008 în revista 22, ca o reacţie polemică a textului meu
intitulat De ce nu votez. Acum, nu fac decît să-l reiau (el se
află pe site-ul revistei 22), chiar dacă nu integral. Eu voi
interveni în paranteze şi la final. Iată aşadar ce spunea un
intelectual român matur şi onest în urmă cu mai puţin
de doi ani:
„În ultimul timp, o moda
pernicioasă se răspîndeşte printre intelectuali şi
scriitori: votul de pe 30 noiembrie nu are rost. (...) Cum se ştie,
absenteismul este mai mare în mediul urban decît în
cel rural şi la oamenii tineri mai mult decît la pensionari.
Aşadar, PSD are toate şansele să cîştige din absenteism
(chiar aşa?). Or, eu nu vreau ca acest partid să cîştige
alegerile şi nu mi-e indiferent dacă se întîmplă acest
lucru: nu vreau ca partidul dlor Iliescu şi Năstase – aceste
toxine ale vieţii politice româneşti – să guverneze pe
faţă (în ultimii doi ani a făcut-o tacit). Nu vreau ca, la
grămadă, partidul minimalist al nababului Dan Voiculescu să
cîştige alegerile. Dacă vreun om onest mai are dubii de ce nu
vreau, să se uite pe Antena 3 la trioul abject Gâdea,
Cristoiu, Stan. Nu vreau ca aceşti inşi, care ar fi pervertit pînă
şi «ideea platonică» de talk-show, dacă ar fi putut,
să ne rîdă în nas, iarăşi şi iarăşi. (Poate dl
Matei vrea. Atunci s-o spuna deschis! – Domnule Cornea, astăzi ei
ne rîd în nas tuturor; fie că am votat cu cine voiaţi
dumneavoastră, fie că n-am votat deloc) De aceea votez. (...) Şi
totuşi, orice om onest trebuie să admită că – în pofida
defectelor lui – Traian Băsescu a încercat să «spargă
gaşca» oligarhiei politico-financiare corupte din România
(Dumneavoastră v-aţi rîs vreodată în nas, domnule
Cornea?). Numai naivii şi cinicii pot să creadă ca acea coalizare
a celor «322» împotriva preşedintelui şi
suspendarea acestuia a fost un gest democratic, născut din dorinţa
de a tăia calea unui tiran în devenire. (...) Deşi ştiu bine
că actuala clasă politică din România e adesea coruptă,
incapabila şi iresponsabilă, nu cred că toţi reprezentanţii ei
sînt la fel de răi. (...) Prin urmare, votul de acum nu-i nici
«o joacă», nici «o aflare în treabă».
Exact vacarmul şi tensiunea vieţii politice româneşti din
ultimii doi-trei ani dovedesc ca există o miză – şi una mare:
îşi va consolida oligarhia multipartinică poziţiile
şubrezite puţin, va închide orice breşă, asigurîndu-şi
o domnie liniştită; sau statul de drept nu va rămîne chiar o
utopie eternă în Romania? (Aici aş vrea să vă văd chipul,
domnule Cornea). Pentru că nu vreau triumful oligarhiei pe toata
linia, votez şi cer prietenilor şi acelora care citesc aceste
rînduri sa facă la fel cu mine. Fără prea mari speranţe, de
altfel. Dar a te bate pentru o cauză cu şanse mici nu înseamnă
– aşa cum deduc mulţi printr-un fals silogism – că, în
sine, cauza respectivă este mică... (Şi nu-mi pasă dacă unii,
precum Alexandru Matei, vor califica pasiunea mea drept
«adolescentină», iar alţii, precum Carmen Muşat, mă
vor include printre intelectualii «arondaţi»
Cotrocenilor!)“
Nu, domnule Cornea, nu cred că e nimic
adolescentin aici, şi aş fi nedrept dacă aş formula eu, în
locul dumneavoastră, cauzele anti-PSD-ismului care v-a scos la vot.
Mă gîndesc însă că faceţi parte dintre acei
intelectuali români, de marcă altminteri, pentru care ideea
cîştigă mereu în confruntarea cu realitatea: aceasta
este „pasiunea“ pe care v-o găsesc, şi vreau să spun că
statul de drept în România nu se va realiza din mariajul
pasiunii intelectuale cu cinismul politic; că un asemenea aliaj a
adus şi poate aduce prejudicii acelei societăţi civile care, în
România, nici nu există încă. Şi ea nu există,
domnule Cornea, pentru că nu-şi are locul, pentru că între
„elită“ şi „popor“ se află un munte de prejudecăţi. Una
dintre acestea asociază PDL-ul cu „elita“, cu „prietenii mei
şi cu cei care citesc aceste rînduri“, iar PSD-ul cu
„caracuda“, cu pensionarii de la sate. Cu o astfel de viziune,
domnule Cornea, nu va exista ever societate civilă în România.
Apoi, apelul pe care-l făcea, chiar
înainte de alegerile generale, „prietenilor şi acelora care
citesc aceste rînduri“, de a „face la fel ca
dumneavoastră“, adică nu doar de a ieşi la vot, ci de a vota un
anume partid, cerea să fie citit ca un avertisment asupra
pericolului care planează deasupra democraţiei româneşti.
Democraţia, lăsaţi să se înţeleagă, se afla în
cumpănă: doar votînd un anume partid ea putea rezista. Mai
simplu: votul dat PSD-ului sau PNL-ului, fie absenţa de la vot,
reprezenta o frînă pusă statului de drept. Mă întrebam
şi atunci, mă întreb şi acum, nu atît dacă azi v-aţi
susţine afirmaţiile şi îndemnurile din 2008, pentru că
oricine găseşte justificări la orice, ci dacă la aproape două
decenii de la Revoluţie nu era periculos să puneţi la îndoială
libertatea fiecăruia de opţiune politică, aceea de a vota în
orice direcţie sau de a nu vota deloc. Intelectuali români
importanţi, ca dumneavoastră, ar trebui să înţeleagă,
măcar acum, că momentul 22 Decembrie nu a însemnat decît
o bornă a libertăţii individuale, a liberului arbitru cu care
fiecare a făcut ce-a vrut şi ce a putut. N-a însemnat o
revelaţie divină petrecută în mintea fiecăruia sau apariţia
pentru toţi a semnelor călăuzitoare ale singurului traseu către
Bine şi Adevăr, ci doar libertatea de a face ceva, orice (în
limitele legii), sau de a nu face nimic.
Aş fi cel mai încîntat ca,
în condiţiile actualei clase politice, procentul de votanţi
să fie (să fi fost) de sub 5%, şi tot globul să afle cum românii
au sabotat minciuna grosolană şi prostia, trufia şi cinismul celor
pe care i-aţi ales ca să încurce oligarhia multipartinică.
Dar n-am îndemnat pe nimeni să nu se ducă la vot, am spus
doar de ce n-aveam să mă duc eu însumi. Daţi-mi, domnule
Cornea, astăzi, un motiv sau mai multe pentru care era bine să
votez PDL-ul, în 2008, şi pe Traian Băsescu, în 2009.
Spuneţi-mi ce altceva a făcut Traian Băsescu, de la stîrpirea
cîinilor vagabonzi pe cînd era primarul Capitalei (şi a
fost într-adevăr cel mai eficace primar dintre toţi eroii de
Curtea Miracolelor pe care i-a avut şi îi are în frunte
Bucureştiul), în afară de a-i aduna la umbra zîmbetului
său macho pe toţi incompetenţii, slugarnicii, oportuniştii. Şi,
cu voia dumneavoastră ultimii pe listă, pe toţi naivii.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters