Un
Ariel feminin, lăsat într-un cabinet de curiozităţi, n-ar fi
imaginat altfel forme ale plutirii. „Mă preocupă ideea zborului
încă din copilărie, iar acum, zborul e prezent în
lucrările mele prin motivul aerului. Sînt preocupată de
anumite teme de ani de zile, teme cărora le găsesc diferite
rezolvări. În general, îmi doresc şi încerc să
înaripez obiectele. Ţin la o lucrare mai veche, care se
numeşte Timpul ce zboară şi propune o colecţie de ceasuri care se
transformă în zburătoare“, ne mărturiseşte artista. Dana
Ileana Marinescu va marca în această primăvară, prin două
expoziţii, zborul celor 65 de ani ai săi şi un deceniu bogat pe
simeze. Prin noua sa ieşire la rampă, cu titlu Semn de aer, ne
confirmă că este un adevărat şi original „objectator“ în
arta colajului tridimensional. Este, adică, autor de familii de
obiecte. La înce-put de aprilie, expoziţia sa de la sala
Foişor a Complexului muzeal Mogoşoaia devine o probă încîntătoare
de bricolare din Regatul Ingeniosului. Înrudirea heraldică a
cîmpurilor de sens între fluture-fluturare-ecloziune-zbor
a fost imaginată de artistă prin asamblaje care conduc spre o
istorioară năstruşnică. Din rigoarea ramelor sau din unduiri ale
plaselor metalice se preling, înfloresc, ţîşnesc
lujere, frunze, aripi, petale, insecte, dar şi eroi. Cavaleri ai
aerului ori cavaleri ai tristei figuri.
Artista
lucrează îndeobşte cu două mari cîmpuri imaginative
care se aliază ludic, în regim de torent asociativ: universul
candid al vietăţilor înaripate şi al vegetalului
proliferant, alături de referinţe culturale romantic-desuete. Din
cutii, cutiuţe, sertare, cadre alveolate, detritusuri metalice
domestice ţîşneşte o sarabandă de vietăţi sau personaje
retro.
O
pasionată a decorativului obiectual, foarte activă expoziţional în
anii din urmă, Dana Ileana Marinescu este formată acum patru
decenii ca artist monumentalist. Vocaţia sa deplină se va împlini
însă în universul mic al imaginarului prilejuit de
memoria obiectelor din budoarul unei cochete. Seriile tematice de
pînă acum ale Danei Marinescu ipostaziau, în genere, un
moment de metamorfoză nupţială între regnuri: cel artificial
– al industriei feminităţii urbane; floricolul – imediat
învecinat volutelor cochetăriei; artizanalul – prin metalul
galvanizat adus, în silistica artistei, la rolul de dantelă
sau de lichen aşternut suprafeţelor; geologicul – prin gemele şi
feliile de agat, funcţionînd ca pete de culoare, aripi, elitre
sau petale. Acum, cubul expoziţional de sub Foişorul Palatului
Brâncovenesc este conceput pentru cele 11 lucrări recente ale
Danei Marinescu cu un plus de aer heraldic şi boare de lavandă
masculină în carlinga de zbor a imaginarului.