OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Evenimetele dramatice consumate la Chişinău în săptămîna ce a urmat alegerilor parlamentare din Republica Moldova au repus pe tapetul actualităţii chestiunea basarabeană. Faptul că pe primul loc au ieşit comuniştii lui Voronin nu a surprins pe nimeni, fiind deja creditaţi de sondaje cu un 35-37%. Dar de aici şi pînă la săltarea bruscă, cu 50% din voturi în favoarea comuniştilor, ceva se dovedeşte putred. Rezultatul a radicalizat o parte din electoratul basarabean. Mai ales pe cel tînăr. Contestarea alegerilor din motive de fraudă s-a conjugat cu demonstraţii de stradă, făţiş anticomuniste. Proteste care au surprins, cumva, autorităţile, care deja aveau un scenariu bine ticluit pentru a pune cu botul pe labe atît neunitara opoziţie, cît şi junimea moldavă pusă să conteste bazele unui regim vetust şi, iată, pe faţă, samavolnic. În faţa protestelor, unele orchestrate chiar de puterea comunistă, organele abilitate şi structurile de forţă ale regimului prorus de la Chişinău nu au răspuns, cumva strategic, ca apoi să revină în forţă pentru a comite exces de zel. Cu morţi şi răniţi, cu bastonade şi umilinţe dintre cele mai josnice aplicate tinerilor vînaţi şi arestaţi în cel mai pur şi dur stil stalinist de organele de anchetă ale regimului de la Chişinău. Atacurile şi acuzele preşedintelui încă în funcţie, fost general al URSS, ajuns şef de stat cu ifose democratice, la adresa statului român şi a românilor, în general, au fost cu totul deplasate. Retorica agresiv propagandistică, de modă stalinistă, nu mai poate prinde la generaţiile mai noi, care au mai umblat prin lume şi stau cu ochii pe ecranele computerelor. Vinul de Cricova nu mai poate fi un dulce şi nostalgic liant al unei naţiuni rămase la porţile Europei într-un fel de bantustan coordonat de liderii de la Kremlin.

 

Moldova dintre Prut şi Nistru a fost şi a rămas pămînt românesc, chiar dacă imigranţii aduşi în vremea ţarilor şi deportările masive comise în vremea comuniştilor au schimbat raporturile demografice din Basarabia. Prostia cu limba moldovenească şi cu identitatea particulară – tot moldovenească –, în detrimentrul identităţii româneşti, nu pot fi trecute cu vederea. Soarta viitoare a românilor din Basarabia se va juca la Bucureşti şi Chişinău, şi nu la Tiraspol sau Moscova. Dincolo de atrocităţile comise cu vinovată ştiinţă – cineva va trebui să răspundă pentru barbariile comise în aceste zile, documentul trimis de Primarul Chişinăului a circulat prin toată lumea civilizată –, se pune o întrebare simplă.

 

Ce este de făcut?

 

Cei care se declară, astăzi, în Republica Moldova, comunişti sînt simpli oportunişti şi carierişti aciuiţi la loc călduţ şi vin bun, adunaţi de prin toate colţurile URSS ca s-o ducă mai bine. Sigur că românii sînt ceva în plus pentru ei, sigur că nu le pasă lor de milionul de basarabeni ucişi sau deportaţi după cedarea din 1940, sigur că fripturiştii de ocazie vorbesc de Europa şi UE doar dacă e să ciupească nişte bani şi atît. Restul e retorică găunoasă. România are şansa acum de a-şi proteja românii de dincolo de graniţele ei. Cum la graniţe nu se poate umbla conform legilor în vigoare şi tratatelor semnate de ţările membre UE, s-ar putea face un alt pas. Eficient. Simplu. Dincolo de criza de azi, de „nu-este-momentul-să-i-supărăm-pe-ruşii-de-ieri“.

 

Acordarea cetăţeniei române TUTUROR basarabenilor care solicită acest act ar fi un prim pas pentru reintegrarea românilor basarabeni în întregul poporului român. Dacă Voronin şi ai lui vor şi ei cetăţenia, ar trebui să li se acorde şi lor. Mai greu însă de găsit slujbe şi poziţii suspuse, în faţa pretenţiilor lor. Nu de Moscova ar trebui să ne temem, ci de propriile noastre incertitudini. Ezitările ne-au costat mult. În cele trei zile de puci ale lui Ianaev de la Moscova, cînd Elţin punea tunurile pe Parlamentul Rusiei, ar fi fost posibilă o reunificare a Basarabiei cu România. Temerile puterii de la Bucureşti au făcut imposibilă o astfel de mutare. Acum trebuie găsite alte soluţii. Chiar dacă CNN nu este interesat de morţii şi răniţii de la Chişinău. Ceva trebuie făcut. Dacă Ştefan cel Mare, devenit între timp şi Sfînt, are mare trecere la moldoveni, alde Vladimir Voronin poate să dispară repede de pe scena istoriei. Sînt impostori care vremelnic au jucat un rol care i-a depăşit. Şi să nu-l uităm pe Paul Goma. Nici el nu are cetăţenia română.