OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Spatiile de expunere ale Centrului Cultural META au gazduit in zilele de 7 si 8 noiembrie a doua editie a Festivalul de Arta Efemera. Curatorii evenimentului, criticul de arta Alexandra Titu si artistul Dan Palade, au mizat pe generozitatea jocului cu efemeritatea si pe incandescenta provocarii – MAXIMA LUX, Eclipsa constituind nucleul tematic al primei editii a Festivalului (august 1999, World Trade Center Plaza Bucuresti). Prin selectarea unui set de limbaje artistice alternative – instalatii obiectuale, fotografice, video sau instalatii interactive, perfomance art, proiectii si poeme coregrafice – s-a incercat desenarea coordonatelor efemeritatii: de la simpla grafie brodata a Ruxandrei Grigorescu (Efemeride) si propunerea „consumabila“ a lui Teodor Graur (Muzeul de Arta Efemera Contemporana) la complexa arhitectura a efemerului dialog interior-exterior a artistului Tudor Vreme (Video instalatie).

Prin propunerea curatorilor a fost vizata „relatia dintre timpul estetic si timpul real ca sursa a unui dramatism intern al operei“ (Alexandra Titu, MAXIMA LUX, text publicat in numarul anterior al Observatorului cultural) si al artistului, si nu instabilitatea materiilor uzitate si longevitatea operelor, iar raspunsurile artistilor invitati sa participe au descris un cimp larg, punctat de lecturile antitetice ale cuvintelor/textelor efemer si lumina: tranzitoriul (verticala conceptuala a calatoriilor orizontale ale Mirelei Dauceanu), iluzoriul (Paradisurile ironizate ale grupului 2META), energiile evanescente (Goana dupa lumina, Cati Orbulescu), memoria activa (Roxana Trestioreanu, Suzana Fantanariu, Serbana Dragoescu) si auto-conservarea (Moldova, cea mai Orientala Romanie, Ion Grigorescu), nostalgia/dorinta recuperarii unei geografii culturale (Aleea Foisorului, Malina Ionescu si Adriana Cont) sau a captarii unui Peisaj al mintii (Marilena Preda Sanc) sau al sufletului (Cele mai bune intentii II, Simona Tanasescu; Escape place, Heidi Ochsner; Puls, Andreea Flondor). Lumina este mediu si instrument al multiplelor ipostazieri; lumina este poezie si/sau coregrafie – intersectare, sincronie, ritmicitate, magie, transparenta a experientei (Saviana Stanescu si Francisc Mraz, Sorana Andreea Badea); este miraj (Archaic Media, Dan Palade), filtrare si sedimentare, reflectie/reflectare a „mitologiilor personale“ (Moment glab, Paul Deheleanu). Lumina favorizeaza experienta meditativa asupra transcendentalului sau invita, prin pulverizare a continuturilor, la o meditatie ironica asupra agresivitatii imagistice a prezentului (Web confusion, Olimpiu Bandalac; Christian Card Heart 2000, Nicolae Onucsan). Centrul Cultural META retine inca substanta discursurilor efemere, pentru a le fixa mai apoi, vizual si conceptual, in seria Caietelor META: multiple problematizari si autointerogari, asadar, aflate la frontiera dintre instalationism, performance art si conceptualism, uneori poate prea schematic distinse de perceptual, distinctie operata doar prin stabilirea unei prioritati lingvistice asupra vizualului.