OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cele mai recente numere ale revistei romane de fenomenologie, Studia phænomenologica, continua publicarea unor texte interesante si valoroase din cimpul cercetarii fenomenologice. Primul numar pe anul 2002, care sta sub semnul lui Heidegger si Gadamer, grupeaza texte, scrise in limbile romana, franceza, germana si engleza, semnate de prestigiosi cercetatori contemporani: Jean-Luc Marion, Rolf Kühn, Otto Pöggeler, Françoise Dastur, James Risser, Claude Romano, precum si de tineri fenomenologi autohtoni: Ion Tanasescu, Cristian Ciocan, Cristina Ionescu.

In studiul D’autrui à l’individu. Au-delà de l’éthique, Jean-Luc Marion reia, pentru a-l amplifica, argumentul accesului la semen elaborat de Levinas. Dupa ce arata ca punctul de pornire al analizei il constituie anonimatul existentei, caci aceasta trimite la impersonalul „exista“ („il y a“), principala sarcina a filozofului, in incercarea de a face din etica o filozofie prima, a fost de a se ocupa de existentul ca semen. Este totusi nevoie de o instanta accesibila, si anume celalalt. Relatia cu celalalt este o relatie mai speciala, caci implica misterul, dar celalalt nu apare in mod autentic si nu se fenomenalizeaza decit in calitate de semen. Acest celalalt asumat este semenul, conchide Levinas. Daca in Le temps et l’autre s-a concentrat asupra erosului si a paternitatii ca instante de depasire a raului fiintei, in lucrarea Totalité et infini Levinas deplaseaza analiza spre chip, spre fata. Fata apare ca o persoana, dar nu este doar fenomenalitate, ci si anonimat prin posibilitatea de a masca. Dupa ce este prezentata ambiguitatea iubirii, accesul la semen pare a fi departe de a se fi realizat. Marion arata ca pozitia finala a lui Levinas este insa cea din ultimele sale texte, caci aici este schitat un alt concept al iubirii.

Cristina Ionescu prezinta in studiul The concept of the last god in Heidegger’s Beiträge o analiza a celei mai enigmatice figuri cu care culmineaza fuga heideggeriana a fiintei. In lucrarea Fenomenologie si teologie, Heidegger a criticat incercarea teologiei metafizice de a-l concepe pe Dumnezeu drept temei al intregii gindiri si s-a opus unei conceptii reductioniste la un principiu general derivabil din filozofie. In schimb, in Beiträge zur Philosophie (Contributii la filozofie), lucrarea asupra careia se concentreaza autoarea studiului, este evidentiata nevoia pentru un concept filozofic de Dumnezeu, care este interpretat drept concept filozofic originar (p. 63). In acest fel, autoarea sugereaza o interpretare a conceptului de Dumnezeu ca o incercare de a articula logosul lui Dumnezeu, logica interna a conceptului de Dumnezeu, asa cum apare intr-un proiect ontologic pur. In acest fel, intelegerea semnificatiei fiintei nu se poate dispensa de conceptul de last god.

Un amplu studiu, Reperele unei simetrii rasturnate: fenomenologia mortii intre Heidegger si Levinas, este prezentat de Cristian Ciocan. Problema mortii in cadrul analiticii existentiale a Dasein-ului este motivata de necesitatea metodologica a obtinerii unui concept adecvat de totalitate. Conceptul heideggerian de totalitate este apoi raportat la sensul atribuit de Levinas acestui termen. Raportului dintre moarte si totalitate din Fiinta si timp ii este opusa critica totalitatii pe care o realizeaza Levinas cu privire la constituirea exercitiului ontologic in general. Este apoi analizat raportul moarte-identitate, precum si moarte-alteritate, caci pe de o parte Heidegger a accentuat identitatea, propriul, iar pe de alta Levinas a accentuat diferitul, alteritatea (p. 132).

Daca numarul 1-2 sta sub semnul lui Heidegger si Gadamer, numarul 3-4 este dedicat in cea mai mare parte lui Husserl. Dintr-un sumar dens, care contine texte semnate de Natalie Depraz, Ion Copoeru, Matteo Bianchin, Madalina Diaconu, Adina Bozga, Horatiu Crisan, Delia Popa, Ion Tanasescu si Victor Popescu, vom zabovi, din lipsa de spatiu, asupra citorva studii care ne-au atras atentia. In studiul Qu’est-ce qu’une épochè naturelle? Schütz, practicien de la phénoménologie, Natalie Depraz arunca o noua lumina asupra unui concept fundamental, épochè, prezentind in prima parte a studiului motivele pentru care épochè este un gest impotriva naturii: punerea intre paranteze a lumii, inhibarea corporalului, accentul pus pe pasivitate si intersubiectivitatea. Partea a doua a studiului prezinta pozitia originala a lui Schütz, autor ce apara ideea novatoare a unei épochè a atitudinii naturale. Schütz procedeaza la o punere intre paranteze a épochè transcendentala husserliana pentru a-i descoperi virtutea operatorie. Aceasta contra-épochè vizeaza o practica ordonata si reflectata de teoria husserliana. In fine, partea a treia a studiului analizeaza in ce masura naturalizarea propusa de Schütz permite o reinervare a épochè transcendentala husserliana in sensul unei teorii a actiunii care nu abandoneaza inspiratia transcendentala.

Despre constituirea cimpului sensibil la Husserl, un interesant si dens studiu este semnat de Ion Copoeru: Hétérogénéité et constitution du champ sensible singulier. Punctul de plecare il reprezinta „problema lui Molyneux“: daca un orb din nastere, caruia ii este redata vederea prin operatie, poate sa recunoasca numai prin vaz obiectele pe care anterior le cunostea prin atingere. Daca pozitiile teoretice ale lui Locke, Berkeley (analizat aici) sau Leibniz sint evidente daca avem in vedere orientarea lor empirista, respectiv rationalista, autorul se intreaba care este pozitia lui Husserl in fata problemei eterogenitatii cimpului sensibil. Dupa ce prezinta citeva consideratii despre sinteza sensibila si functiile acesteia in constituire, se arata structura formala a cimpului, evidentiata prin cercetarea formala a totalitatii sau a relatiei parte-intreg. Pentru a obtine un cimp, trebuie aplicata reductia fenomenologic-transcendentala unei anumite multimi de date. Autorul considera ca, prezentind structura universala a cimpului ca o structura modificata, incompleta, a structurii universale a fluxului temporal, Husserl a reunit timpul pre-obiectiv si spatiul pre-obiectiv, impingind astfel cererea structurala pina la limitele sale: cea a unei structuri unice, universale, pornind de la care alte structuri, cum este cea a intentionalitatii, pot fi derivate in mod riguros (p. 41).

Tot despre constituire este vorba in studiul The world given as pre-given: a phenomenological approach to world-constitution, semnat de Adina Bozga. Pentru inceput sint puse in evidenta mai multe niveluri de constituire: lumea inconjuratoare a subiectului personal, lumea inconjuratoare obsteasca, lumea inconjuratoare sociala comunicativa. Este prezentata apoi procedura reductiva a cercetarii fenomenologice, autoarea tinind sa sublinieze ca fenomenologia husserliana, departe de a fi o anulare a lumii, este o investigatie in chiar interiorul lumii ca simplu fenomen (p. 96). In acest sens, épochè carteziana, care incepe cu o imparantezare metodica a lumii, trebuie descrisa ca o tranzitie de la lume ca referinta la lumea intentionala. Dupa prezentarea diferentelor dintre constituirea obiectului si constituirea lumii, investigatia genezei constituirii se concentreaza asupra explicarii surselor ultime ale constituirii obiective.

Ambele numere se incheie cu recenzii, semnate de Gabriel Cercel, Andrei Timotin, Delia Popa, Cristian Ciocan, Victor Popescu, Bogdan Minca, Anca Dumitru, Horatiu Crisan, Roxana Albu s.a., ale unor recente aparitii editoriale din cimpul cercetarii fenomenologice, lucrari elaborate de Gadamer, Michon, Seron, Janicaud, Merleau-Ponty, De Gennaro, Dastur, Greisch, Ströker, Richir, Ciaramelli s.a.
Chiar daca uneori studiile elaborate de fenomenologii autohtoni se rezuma la un gen descriptiv (o exceptie ni se pare a fi textul semnat de Madalina Diaconu), credem ca seriozitatea si profesionalismul tinerilor cercetatori suplinesc cu bine aceasta meteahna filozofica autohtona, generata, probabil, de plasarea noastra intr-o cultura perceputa in general ca fiind mica. In conditiile in care se va cistiga experienta si incredere, pastrindu-se standardul initial, credem ca revista romana de fenomenologie se va numara printre reperele obligatorii ale cercetarii fenomenologice contemporane europene.