Azi, prima zi de instrucţie – fără
arme! – a gărzilor patriotice în cadrul U.S.1 Mai mare
rîsul! Mai întîi, „colonelul Fulga“ ne-a citit
componenţa plutoanelor, a companiilor, comandanţii. E amuzant să-i
notez. Deci: comandant suprem: Laurenţiu Fulga; adjunct: C. Omescu.
Comandanţi de plutoane – Pluton „Reviste“: Petru Popescu;
Pluton Casa Scriitorilor:? Comandanţi de companii: Dimisianu, Ţoiu,
Suciu (comandantul meu), M. Gavril, A.D. Munteanu etc. Companiile au
fost făcute „după afinităţi literare“, toţi oniricii sînt
într-un pluton; Ivănceanu – absent. S. Mărculescu face
parte din gărzile E.L.U.2
N-am putut să mă abţin să3 întreb:
presa nu ne mai informează, ori vorbeşte tot timpul de unitatea
lagărului socialist şi de prietenie, de ce ne pregătim şi
împotriva cui? Vom ajunge ca un mecanism care funcţionează în
gol ş.a. Am primit un răspuns uluitor, întîmpinat cu
zîmbete şi rumoare: „Dacă sînteţi întrebaţi
şde cine?ţ4, spuneţi că vom lupta împotriva...
imperialiştilor“. „Oricine atacă ţara noastră, a adăugat Pop
Simion, cu subînţeles, e un imperialist.“ Splendid!
Pe urmă – instrucţia, pe Stadionul
Tineretului. Petru Popescu – instructor principal. Îi stă
foarte bine ca ofiţer. De acum încolo, în fiecare luni –
instrucţie. Les causeries du lundi! Strînşi toţi acolo –
floarea scriitorimii române! – eram o turmă de animale. Ar
fi ajuns o singură mitralieră pentru literatura română, a
spus Dimov.
Şi totuşi, de ce? De ce toată
mascarada asta? Cehii îşi apărau cele 8-9 luni de libertate,
noi ce apărăm? În ultimul timp ameninţarea unei invazii
ruseşti pare înlăturată. Şi pentru ce să intre ruşii?
Viaţa social-politică s-a păstrat în nişte limite destul de
ortodoxe. Sînt de acord că e mai liberală decît în
Rusia, dar diferenţa nu e esenţială, cum a fost în
Cehoslovacia. Iar politica externă e aceeaşi de vreo trei ani
încoace, şi, de fapt, în linii mari se supune Moscovei.
Singura îndrăzneală a fost că n-am aplaudat intervenţia în
Cehoslovacia, dar protestul a fost repede înăbuşit. Ruşii se
vor mulţumi să facă presiuni de la distanţă pentru a-l aduce la
ordine pe Ceauşescu sau eventual pentru a-l mazili. Şi atunci de ce
gărzile? Probabil din inerţie birocratică: ordinul de înfiinţare
a fost dat în zilele de tensiune şi acum efectele continuă
încă o bucată de vreme. Dar de ce intensitatea pregătirilor,
mai ales în fabrici, unde se pare că muncitorii „gardişti“
fac zilnic instrucţie? Şi de ce depozitele de armament? Ori
ameninţarea unei invazii n-a fost înlăturată (!?), ori
Ceauşescu e hotărît după jumătatea de pas înapoi să
facă un pas întreg înainte. Să iasă din pactul de la
Varşovia?
Dar chiar aşa, formarea de gărzi
printre scriitori, deşi voluntare, într-adevăr voluntare
(singura presiune era de ordin moral şi nu venea de sus), e cel
puţin ineficace. Ce pot face nişte indivizi, slabi fiziceşte,
nepregătiţi militar, prea complicaţi sufleteşte pentru a fi nişte
buni soldaţi, mai ales strînşi la un loc? Misiunea de luptă:
apărarea sediilor revistelor şi a Casei Scriitorilor. Împotriva
tancurilor! Cu puşti de dinainte de război! E ridicol.
S-a dat să se înţeleagă că
cei mai mulţi dintre scriitori vor fi folosiţi la alte misiuni, mai
potrivite cu însuşirile lor. Posturi de radio (clandestine),
apeluri către populaţie (?!) – de fapt nu s-a spus exact în
ce constau aceste „misiuni speciale“. Alţii, mai ales tineri, cu
armata făcută, vor fi probabil mobilizaţi. Şi atunci?
Oare vor să întreţină o
atmosferă de tensiune? Vor să le arate ruşilor că „poporul“ e
gata să lupte pînă la ultimul... scriitor?
Trebuie să organizez o mică ofensivă.
Momentul e destul de bun. Trebuie creată, pentru guvernanţi, acea
situaţie de „între ciocan şi nicovală“. Să obţinem,
măcar acum, cîteva drepturi, niţică libertate. Dar ce e
formidabil e că cenzura de fapt se înăspreşte sub minunatul
pretext că orice imprudenţă i-ar aduce pe ruşi. Fii cuminte că
vine Bau-bau! Şantaj! Probabil că asta e explicaţia gărzilor. Dar
probabil c-o să se întîmple cu gărzile ca şi cu munca
patriotică: să devină o formalitate.
(fragment din volumul Un român la
Paris, apărut la Editura Cartea Românească, în 2006)
_______________
1. Uniunea Scriitorilor – n.red.
2. Editura pentru Literatură
Universală – n.red.
3. În manuscris: „să nu“ –
n.red.
4. Notă a autorului, între
paranteze drepte, în manuscris – n.red.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters