OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Şi de-ai trăi trei mii de ani, chiar treizeci de mii, totuşi ţine minte că nimeni nu pierde altă viaţă, decît aceea ce o trăieşte într-adevăr, şi că nu trăieşte altă viaţă decît aceea pe care o pierde. Aşadar, viaţa cea mai lungă, ca şi viaţa cea mai scurtă tot o viaţă sînt. Momentul prezent este pentru toţi de aceeaşi durată, oricare ar fi neegalitatea în durata trecutului, şi acela pe care cineva îl pierde pare numai o clipită; nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul, căci cum ar putea cineva să-i răpească ceva, ceea ce nu e în stăpînirea sa? Trebuie, aşadar, să luăm aminte la aceste două adevăruri: întîiul, că toate lucrurile se află într-un circuit veşnic şi neschimbat şi că nu este de nici o însemnătate a observa aceleaşi lucruri timp de o sută sau două sute de ani, sau un timp nesfîrşit, şi cel de-al doilea, că cel ce moare în vîrsta cea mai mare, ca şi cel ce moare foarte tînăr, amîndoi pierd acelaşi lucru. Ei pierd doar numai momentul prezent, fiindcă ei nu sînt stăpîni decît pe acesta, iar bunul pe care cineva nu-l posedă nu-l poate pierde.

*

Toate se bazează pe opiniune. Argumentele cinicului Monimus sînt cu totul adevărate şi aduc foloase, dacă le reducem la adevărul cuprins în ele.

*

Este lumea ceva bine rînduit, ori numai o confuziune întîmplătoare, aceea ce totuşi se numeşte rînduiala lumii? Cum adică! În tine să fie orînduială şi în lume să fie adică numai zăpăceală şi neorînduială? Cînd atîtea forţe naturale risipite şi în conflict unele cu altele se înlănţuiesc atît de armonic?

*

Dacă trebuie să-i zicem străin de lume aceluia ce nu ştie ce se află în ea, nu este mai puţin străin de lume şi acela care nu ştie ce se întîmplă în ea. Este un dezertor acela care se sustrage legilor statului; un orb acela care închide ochii spiritului; un cerşetor cel ce are nevoie de un altul şi care nu posedă el însuşi ceea ce este necesar pentru viaţă; un buboi pe corpul societăţii acela care se desparte şi se sustrage de la legea fundamentală a naturii, prin faptul că este nemulţumit cu evenimentele ce au loc în ea, căci ea a creat toate lucrurile şi te-a făcut şi pe tine; un duşman al statului este acela ce-şi desparte, ca un apostat, sufletul său propriu pe conştiinţa colectivă a tuturor fiinţelor vieţuitoare.

*

Timpul este un fluviu, un curent năvalnic, care tîrăşte toate lucrurile. Orice lucru, după ce de-abia a apărut în existenţă, este tîrît îndată, un altul iese la iveală, însă şi acesta va să piară degrabă.

*

Adu-ţi aminte din nou de aceia care sînt tare amărîţi, din pricina oarecărei împrejurări vitrege şi vrăjmaşe, sau de aceia care au stîrnit mare vîlvă din pricina posturilor lor înalte, ori graţie altor ocaziuni fericite. Apoi întreabă-te: unde sînt toţi aceştia? Sînt fum şi cenuşă, un basm, ori chiar nici măcar un basm. Reprezintă-ţi şi multe alte lucruri faimoase de felul acesta, spre exemplu, ce trai a dus Fabius Catullinus, la moşia sa, Lusius Lupus, în grădinile tale, Stertinius, în Baya, Tiberius, la Caprea, Rufus, în Velia şi, în general, toţi cei ce erau dominaţi de pasiuni. Gîndeşte-te cît de meschin a fost fiecare obiect al străduinţelor lor, şi cu cît mai filozofic ar fi fost să se arate în orice prilej drepţi, chibzuiţi, supuşi zeilor şi fără făţărnicie. Căci orgoliul ce se făleşte cu umilinţa făţarnică este cel mai nesuferit din toate.

*

Ce părticică mică a timpului nemăsurat şi infinit ne este hărăzită fiecăruia dintre noi şi cît de repede este iarăşi înghiţită de către eternitate! Ce corpuscul microscopic este omul, în raport cu universul, şi ce părticică mică din conştiinţa universală! În fine, ce mic este bulgăraşul de pămînt pe care te tîrăşti încoace şi încolo! Cugetă la toate astea şi nu mai socoti nimic ca mare decît: să faci ce te îndrumează firea ta şi să rabzi orice îţi trimite soarta, adică natura.

Traducere de Şt. Bezdechi