Patriarhul teatrului de limba germana s-a stins din viata in virsta de 93 de ani, saptamina trecuta, la Berlin. Tabori s-a nascut in 1914 la Budapesta si a fost silit sa emigreze, dupa cucerirea puterii de national-socialisti, in 1933, la Londra, unde locuia deja fratele sau mai mare, Paul. Tatal si alti membri ai familiei au fost ucisi in lagare de concentrare. (Despre tatal sau, Cornelius, circula tragica anecdota ca a urcat in trenul de deportare rostind „Dupa dumneavoastra, Herr Mandelbaum!“). Doar mama sa – pe care Tabori a elogiat-o in piesa My Mother’s Courage – a reusit sa scape cu viata.
Scriitorul si regizorul Tabori a fost casatorit de patru ori – „ceea ce nu este prea mult pentru cineva de virsta mea!“ – si a locuit in nu mai putin de 17 tari. Printre altele, a fost corespondent de presa in Sofia, Istanbul si Cairo si a lucrat pentru serviciile secrete britanice in Orientul Apropiat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, unde contributia sa s-a rezumat, dupa propriile-i marturisiri, in a asculta cu atentie emisiunile de radio. In Statele Unite, unde a petrecut 20 de ani din indelungata sa viata, a scris scenarii pentru Hitchcock, a tradus lucrari de Bertolt Brecht si Max Frisch si a lucrat in legendarul Actors Studio, unde a cunoscut-o pe Marilyn Monroe. In anii saizeci, Tabori a revenit in Europa, mai intii la Londra, apoi in Germania. O perioada intensa de lucru il leaga de Schauspielhaus din Viena, in timpul lui Hans Gratzer, unde a condus „Der Kreis“ intre 1987 si 1990, inainte de a se muta la Burgtheater, unde venise Claus Peymann.
In afara de romane si teatru radiofonic, Tabori este autorul a nenumarate piese de teatru, printre care Bucuria lui Freud („Sigmunds Freude“), Jubileu, Mein Kampf, Die Goldberg-Variationen, Recviem pentru un spion ori Balada snitelului vienez.
Viena

