La sfirsitul acestei saptamini, la Amsterdam, va avea loc un eveniment romanesc intitulat Decoding Romania, organizat de Fundatia Internationala Manifesta, una dintre cele mai active organizatii internationale in domeniul artelor vizuale. Decoding Romania face parte dintr-o suita de manifestari ce se desfasoara sub egida Decoding Europe – un proiect cultural ce cuprinde proiectii de filme, intilniri cu publicul si conferinte sustinute de specialisti in domeniul artelor vizuale, care investigheaza deopotriva istorii si perspective personale ale unor producatori de cultura din intreaga Europa. Participa: Magda Carneci, poeta si critic de arta, Stefan Tiron, unul dintre cei mai tineri curatori si istorici de arta din Romania, Calin Dan, artist roman stabilit in Amsterdam (impreuna cu Iosif Kiraly a fondat grupul subReal), Alexandra Croitoru, artist plastic si profesor la Universitatea de Arta Bucuresti si Maria Rus Bojan, critic de arta si curator, stabilita in Amsterdam. In cadrul manifestarii va fi proiectat filmul lui Calin Dan, Sample City. Publicam mai jos dialogul pe care Maria Rus Bojan l-a purtat cu Arne Hendriks, coordonatorul programului Decoding Europe, Fundatia Internationala Manifesta, Amsterdam.
Actiunea de decodare, de descifrare implica o abordare diferita fata de procesul obisnuit de schimb de informatii sau de comunicare. De ce este atit de important pentru dvs. sa atingeti cel mai profund nivel al acestei entitati pe care o numim Europa?
Cred ca este corect sa definim Europa ca pe o entitate, intrucit, in incredibila complexitate a acesteia, o privim in continuare ca pe un organism, ca pe ceva invizibil si real in acelasi timp. Dar, ca si in cazul unei fantome, sintem complet incapabili sa depasim latura sa concreta. O parte a programului Decoding Europe se refera la cercetarea spatiului psihic al Europei si a modului in care acesta influenteaza societatea. Intentia programului nu este de a realiza acest lucru prin evidentierea evolutiilor din meta-naratiuni, ci prin insusirea constructiei europene la nivel personal. Cred ca, inainte de a putea aborda orice aspect legat de chestiunea europeana, trebuie sa ne confruntam cu mitul acesteia. Utilizarea termenului intr-un anumit sens inseamna a intra deja in jocul mitologic. Cred ca aceasta capacitate a Europei de a tine sub control actiunile cetatenilor ei se bazeaza in parte pe utilizarea limbii in sens mitologic. Identitatile europene sint simplificate pina la nivelul unui vid si al unei stupiditati encriptate, iar acesta este un lucru periculos deoarece lucrurile lipsite de continut au tendinta sa se umple cu mizerie. Problema legata de confruntarea cu mitul consta in faptul ca actiunile noastre in raport cu acesta se bazeaza pe constructia realitatii la care cel ce detine controlul asupra mitului doreste sa reactionam.
Programul Decoding Europe propune o alta abordare, anume abordarea Europei prin re-insusirea evolutiilor culturale la nivel personal. Consider ca simplitatea povestirii personale prezentate pe o scena mai larga este o modalitate mai buna de a aborda chestiunile europene decit simplificarea de sus in jos a povestirilor ample de catre politicieni.
Artista olandeza Jeanne van Heeswijk a facut recent o afirmatie minunata, aratind ca sintem in primul rind cetateni si doar apoi artisti. Pentru mine personal, Decoding Europe nu este altceva decit activarea propriei mele calitati de cetatean. Eu nu sint din fire o persoana excesiv de angajata din punct de vedere politic sau social, asadar am fost nevoit sa gasesc un mod de a incepe sa ma confrunt cu problemele despre care stiam ca sint importante, dar pe care inca nu le inregistrasem ca atare din cauza utilizarii acestui limbaj lipsit de semnificatie. S-ar putea sa fi fost motivat in acest sens si de framintarile recente sociale si politice din Olanda. Daca nu stiu cu cine am de-a face, nu imi pasa. Sint convins ca daca fiecare dintre noi am cunoaste personal una sau doua persoane din toate celelalte tari, acest lucru ar conta extrem de mult.
Acesta este si domeniul in care Fundatia Manifesta joaca un rol considerabil. Aproape toate actiunile lor, incepind cu bienala si pina la Programul de Retea, se bazeaza pe abordarea personala. Intr-o retea formata prin legaturi de la o persoana la alta este extrem de important sa se creeze ocazii pentru ca publicul larg sa patrunda in aceasta retea interpersonala. In cadrul programului Decoding Europe, ma consider chiar si pe mine insumi a fi un membru al publicului, inainte de a fi mediator. Nu ma aflu aici pentru a relata o anumita poveste, ci pentru a participa la conversatie si, sa speram, pentru a crea un mediu in care si publicul sa faca acelasi lucru.
In cadrul activitatilor Fundatiei Manifesta, ati organizat deja o serie de dezbateri si de prezentari privind diverse tari cum ar fi Cipru, Serbia, Ucraina, Polonia. Peste putin timp va veni si rindul Romaniei. Am remarcat de asemenea ca toate aceste „Decodari“ au fost diferite unele fata de altele. S-a intentionat de la bun inceput ca ele sa fie diferite sau pur si simplu v-ati dat seama ca fiecare tara are nevoie de o abordare distincta? Care va fi abordarea dvs. pentru Romania, spre exemplu?
Diferenta consta in rezultatul determinat de nivelul extrem de personal si de abordabil. Avind in vedere faptul ca persoanele cu care lucram pentru a organiza aceste seri sint diferite, si intilnirile noastre sint diferite in egala masura. In spatiul liber dintre rinduri, aceasta este o parte a povestirii pe care o spunem despre Europa. Ca sa fiu complet sincer, niciodata nu stiu cu adevarat cum vor fi aceste seri in cele din urma pentru ca ele sint organizate intr-un mod extrem de dinamic. Ceea ce, in mod paradoxal, este exact ceea ce dorim. Nu stiu la ce sa ma astept de la Decoding Romania, dar sper ca va crea ocazia de a ne apropia. Cind am calatorit in Romania in 1991, am sfirsit intr-o noapte intr-un lan de porumb, bind un fel de bautura de casa cu un cuplu de punk-rockeri din Sighisoara si cu o femeie de 84 de ani care purta cu ea un afis cu imaginea Sfintei Fecioare din motive religioase. Poate ca aceste lucruri par sa nu aiba nici o legatura, dar eu ajung sa imi doresc sa cunosc mai bine o tara tocmai datorita acestui tip de relatie personala cu ea. In principiu, ceea ce imi doresc este ca proiectul Decoding Romania sa genereze un lan de porumb in care si alte persoane sa poata stabili legaturi in mod asemanator.
Decodarea unui sistem – care poate fi o tara sau o anumita comunitate – prin intermediul artei poate fi uneori interpretat ca un proces tautologic in sine, deoarece arta insasi presupune un alt fel de decodare a realitatii sau a realitatilor. Citirea fenomenului artistic in sens orizontal sau vertical poate oferi oricui care cunoaste acest mod de a privi foarte multe indicii referitoare la cele mai profunde probleme ale societatii. Ati dorit sa subliniati ideea ca trebuie sa ne abordam societatea in mod diferit intelegind in primul rind semnalele pe care artistii le transmit pe diverse cai?
Cred ca arta se refera la o anumita directie. Ea poate deschide lucrurile sau le poate inchide. Din pacate, asistam de fapt din ce in ce mai des la situatii in care arta este fortata sa inchida, sa defineasca si sa atribuie imagini de marca. Chestiunile de identitate joaca un rol important in acest proces. Transformarea prin care Europa trece in prezent, cu inevitabila ciocnire a sistemelor culturale, economice si geografice, este probabil unul dintre cele mai importante momente in care trebuie sa abordam aceasta problema. Este posibil ca orientarea artei in deceniul urmator sa se decida chiar in acest moment. Va asigura ea publicului dinamica necesara pentru ca acesta sa inceapa singur procesul de decodare a Europei sau, dimpotriva, va realiza decodarea in locul publicului? Nu avem momentan un raspuns la aceasta intrebare, iar situatia nu se arata prea promitatoare. Asadar, nu sint sigur daca a privi arta poate reprezenta o solutie pentru a citi Europa in maniera profunda.
Arne Hendriks (1971) este istoric de arta, scriitor si curator si traieste in Amsterdam.
Traducere Anca Mircea

