OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De zece ani, Thierry Ehrmann, manager general al Grupului Serveur (care deţine Artprice.com, unul dintre principalele servicii on-line care oferă informaţii detaliate asupra pieţei artistice), lucrează la construcţia numită „La Demeure du Chaos“ („Casa Haosului“) în incinta propriei reşedinţe, o fostă secţie poştală din localitatea Saint-Romain au Mont d’Or, aflată în apropierea Lyonului. Proiectul are menirea de a „deconstrui reşedinţa“, remarcă Richard Leydier în editorialul său din ultimul număr al revistei ArtPress. Ce este însă „La Demeure du Chaos“? O reşedinţă pentru artişti şi, în acelaşi timp, un loc unic prin raţiunea sa estetică, prin obiectivul şi prin amplasarea sa. Construcţia este un veritabil organism viu ce reuneşte cîteva mii de opere de artă – proiect de deconstrucţie colectivă realizat de Thierry Erhmann împreună cu alţi artişti, începînd cu anul 1999. „Deconstrucţia“ face trimitere la modul în care „La Demeure du Chaos“ s-a născut „din haos, din neant“ pentru a deveni „Domeniul Sursei“, înghiţind o veche proprietate ce se află de mai multe secole în familia lui Ehrmann.

 

Această veche reşedinţă burgheză a fost sacrificată total, în ciuda valorii sale imobiliare, pentru a servi funcţiei artistice impuse de proprietarul său. În decurs de 10 ani, vechiul domeniu a dispărut sub fundaţia „Casei Haosului“, o iniţiativă artistică structurată şi complexă şi, în acelaşi timp, spontană şi radicală. Din 1999 şi pînă astăzi, „Casa Haosului“ a găzduit un număr însemnat de artişti care au creat şi au locuit în acest loc fără să le fie impusă nici o restricţie în modificarea şi modelarea spaţiului înconjurător. Rezultatul? Casa devine o zonă greu de controlat. O zonă nesupusă vreunei legi umane, o zonă a totalităţii posibilului, o zonă care anunţă o „epocă a marilor tribulaţii“, o zonă în care fie vom ajunge la alienarea totală, fie vom deveni ultraconştienţi, o zonă care va institui noua ordine mondială – ordo ab chao („ordinea haosului“). Cele 3.123 de opere individuale sau colective împrăştiate pe o suprafaţă de 10.000 de m2 ai casei şi ai terenului din împrejurimi includ fresce, sculpturi, instalaţii, graffiti, în mijlocul cărora se află maşini avariate şi un avion prăbuşit care „exprimă violenţa epocii noastre“. În plus, „Casa Haosului“ este locul în care sînt puse în scenă nenumărate spectacole de teatru şi de dans şi în care se produc deosebit de multe filme independente – dintre care amintim L’Esprit de la Demeure du Chaos. În weekend, „reşedinţa“ se transformă într-un „muzeu“ ce poate fi vizitat de oricine, fără taxă de intrare. Fosta proprietate burgheză este al doilea sit cultural, ca număr anual de vizitatori, din regiunea Rhône-Alpes după Musée de Beaux-Arts.

Cum era de aşteptat, un loc ce promovează o asemenea libertate de expresie nu putea exista foarte mult timp fără presiunea autorităţilor. Primarul din Saint-Romain consideră „La Demeure du Chaos“ o ofensă adusă peisajului pitoresc al localităţii. Indignarea sa a rezultat într-o acţionare în instanţă a proprietarului domeniului, Thierry Ehrmann.

 

 

La sfîrşitul anului trecut, cazul său a fost pledat într-un tribunal pentru a patra oară şi, în data de 16 decembrie Curtea de Apel din Grenoble a decis în favoarea municipalităţii din Saint-Romain, Ehrman fiind somat „să-şi facă ordine în propria locuinţă“, în următoarele 9 luni. „Ordinea“ presupune distrugerea celor 3.123 de opere de artă ce alcătuiesc „La Demeure du Chaos“. Curtea a emis o decizie însoţită de un document de 25 de pagini ce stipulează faptul că „opera de artă nu are dreptul de a exista în mod autonom în spaţiul public. Este necesar ca orice operă să ţină cont de planul de exploatare a terenurilor publice şi de planul urbanistic“. De asemenea, a adăugat curtea, „aceasta va trebui să se armonizeze cu spectrul culorilor din regiunea respectivă“, etc. Pentru a rezuma totul, acelaşi Richard Leydier  evidenţiază în editorialul său absurditatea deciziei curţii judecătoreşti care „îi interzice operei de artă orice element ce o diferenţiază de mediul urban: singularitatea sa, stilul autorului, trăsăturile sale distincte, forma, mediul şi subiectul“.