OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Presupun ca intr-o tara cu obiceiuri democratice zdravene, hotarirea de a desfiinta o intreprindere, o institutie, o revista – de ce nu? – fara cel mai palid demers de a o rentabiliza (presei i-a fost servit argumentul lipsei de rentabilitate) ar putea fi tratata ca abuz de putere. Si ar cadea sub incidenta legii. Cum ar fi catalogat, intr-o democratie europeana, gestul celui care a infiintat revista unui mare trust de presa particular – de pe urma careia scoate profit – de a desfiinta o revista de stat, editata de institutia la conducerea careia a venit? In plus, declara redactiei ca revista nu trebuie sa constituie un concurent pentru particulari. Cum poate fi calificata aceasta hotarire din punct de vedere moral? Conflict de interese, cumva? La conducerea ICR se afla acum directorii a doua reviste cu finantare privata: Idei in dialog si Orizont. Si ar mai trebui mentionat ca nu toate revistele Institutului se vor desfiinta. Doar Cultura, cea mai vizibila dintre publicatiile ICR. Restul cheltuielilor nu il ingrijoreaza pe dl Patapievici.

De altfel, in singura intilnire cu redactia, noua ni s-a furnizat argumentul ca nu putem fi concurenta pentru particulari. Argumentul rentabilitatii a fost amintit doar in trecere. Dar sa ne gindim si la acesta. Pasul 1: luati dvs. de pe Internet salariile presedintelui ICR si ale celor doi vicepresedinti (acum avem doi), faceti suma si comparati-le cu bugetul revistei Cultura. Un sfert din bugetul revistei pe o luna. Investitia in Cultura este vizibila, pe cind investitia in oameni atit de aglomerati a fost probata pina acum de o lansare si un vernisaj. Aceeasi succesiune, o data lansare, o data vernisaj, cu care se bifa activitatea Institutului si in ultimii ani. Nici un proiect, nici o strategie culturala comunicata. Ma refer la una coerenta. Daca, bineinteles, nu confundam instaurarea programului (disciplinar) 9.00-17.00 si semnarea condicii (iubita de toata presa culturala), cu strategia culturala. Pasul 2: luati in considerare faptul ca banii deja alocati revistei Cultura pentru tot anul acesta se intorc la buget. Vor fi redistribuiti la Sanatate sau la Cultura? In cercetare? Sau e mai probabil sa ajunga la SPP, SRI si alte institutii vesnic nesatule?

Si ar mai fi ceva ce tine de practica democratiei si a civilizatiei. Poate ca hotarirea de a desfiinta Cultura e o revolta post factum determinata de aparitia unei reviste diferite pe locul gol lasat de Dilema. Sau poate ca, din ignoranta, sintem asimilati cu cine stie ce paduchi politici. Eu am lipsit foarte putine zile de la manifestatia din Piata Universitatii din 1990. Optiunile politice mi s-au cristalizat repede. De la vot nu am „absentat“ decit la turul Iliescu-Vadim. Dupa toti acesti ani in care mi-am platit onest impozitele si am votat intotdeauna cu partidele Aliantei, iata ca la conducerea Institutului la care lucrez apar doi domni, platiti bine din impozitele mele si ale altora ca mine, stapini acum peste o parte din banii Statului si, intr-o prima si singura intilnire, ingroapa revista, fara sa tina seama de aprecierea pe care si-a cistigat-o. De la cititorii tineri, in special. Asadar, conducerea ICR dispune desfiintarea unui produs cultural util si valoros, finantat din banii publici, fara sa se intereseze macar o clipa de opiniile consumatorilor culturali. Care platesc impozite si care, in actuala saracie de reviste culturale vii, poate ca si-ar fi dorit ca din banii lor sa continue o publicatie cu informatie culturala consistenta si accesibila.

As mai mentiona un atribut „democratic“ sesizat la acea singura intilnire in care dl Patapievici si dl Mihaies au strivit membrii redactiei cu dispretul si aroganta dumnealor. Greu de crezut, stiu, dupa blindetea si smerenia afisate in aparitiile televizate. Oare de ce sa fi meritat noi, redactia, atita dispret? Eram niste raufacatori? Practicaseram evaziunea fiscala? Nici macar dispretul de culoare politica nu s-ar justifica: nici unul dintre redactori nu a facut politica PSD-ului. Nici unul nu a scris vreodata un articol prin care sa simpatizeze cu acest partid sau cu oamenii lui. Iar intr-o societate cu practici democratice, stiam eu, nici unui om nu-i poate fi lezata demnitatea cu un asemenea dispret de arendas. Arendas pe banii publici. In aceste conditii, „serenitatea valorilor“ pentru care militeaza dl Patapievici – logo-ul Ideilor in dialog (revista fara retururi, dupa cum pretinde directorul sau) din octombrie, distribuita in numar mare, pe gratis, jurnalistilor prezenti la spectacolul Marchizul de Sade – pare din ce in ce mai mult un bluf.

Pledoaria mea este, insa, mai putin convingatoare decit protestul celor 154 de intelectuali (citi au semnat pina la ora asta) inteligenti, cu umor, multi dintre ei cu doctorate facute in tari cu democratii de traditie. Ei sint cititorii saptaminalului nostru, scris intr-o limba accesibila, usor de inteles nu numai pentru snobi si savanti, ci pentru toti cei interesati de cultura. Daca nici argumentele lor, care pot fi gasite la www.protest.home.ro, exemplu de atitudine a societatii civile, nu constituie suficiente idei cu care dl Patapievici sa intre in dialog, cauza ramine intr-adevar pierduta.