OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De unde ştia Radu Berceanu că la Cîrcea, localitatea în apropierea căreia a deraiat trenul de pasageri de pe ruta Timişoara-Bucureşti, a fost o mînă criminală? Băţos, arogant şi tras la trei ace, printre şine şi macazuri, el a emis certitudini, fără a veni cu probe la acuzele grave formulate. Şi asta în timp ce profesioniştii Căilor Ferate, ai Poliţiei feroviare şi ai instituţiilor de anchetă şi control abilitate nu au ajuns nici măcar să cerceteze motivul catastrofei. Declaraţia lui ar părea comică şi aiuritoare dacă nu ar fi fost făcută în calitatea sa de ministru. Aceasta sună mai mult a diversiune. Sigur că băieţii veseli, în scurt timp, au scos la iveală cazul lui Acar Păun, un fost angajat cu probleme psihice. Deci actul terorist, prin silogism, ar fi fost săvîrşit de un nebun. Nici măcar puşcărie nu poate să facă.

Cît de proşti ne cred guvernanţii ca să înghiţim astfel de explicaţii? Sau poate domnul Berceanu ştia de dinainte ce trebuia să se întîmple. Şi atunci avem de a face cu o complicitate ministerială criminală. Oriunde în lume, în urma unor astfel de acţiuni ar cădea capete şi s-ar prăbuşi miniştri. La noi, totul se fîsîie după cîteva zile. Asta dacă nu există interesul politic de a se abate atenţia către problemele grave ale economiei. Şi ale situaţiei catastrofale din infrastructură. Vă mai amintiţi ce spunea Boc la începutul mandatului? Că acest an este al investiţiilor. Au trecut nouă luni şi zero autostradă şi minus cale ferată. Ce coşmar!

Ne apropiem de un nou moment electoral, cînd preşedintele în funcţie îşi pune la bătaie fotoliul. Ştim din istorie că Serviciile Secrete nu stau niciodată departe de evenimente, mai ales cînd li se poate schimba stăpînul. Chestiunea controlului parlamentar asupra activităţii lor e o gogoriţă. Preşedintele este cel care serveşte cadrele din aceste instituţii şi este servit de ele. Sigur că nu toţi agenţii secreţi sînt fideli celui în funcţie. Există o tendinţă maladivă a acestora de a se amesteca în treburi politice. Urmăresc adversari, le livrează ziariştilor dosare, creează strategic situaţii de panică, doar pentru a-şi camufla interesele oculte.

Fie Berceanu vrea să aducă aminte indirect de jaful din ultimii ani ani de la Căile Ferate, cînd maestrul Nicolaiciuc, făcut om de Traian Băsescu, a devalizat bugetul, apoi a dispărut fără urmă, fie el urmăreşte să abată atenţia sindicaliştilor din CFR, disperaţi de diminuarea salariilor şi de ameninţările cu şomajul. Sau poate abilul politician, care i-ar face invidioşi şi pe reprezentanţii Comorei, joacă la mai multe capete. Adoarme vigilenţa şi slujeşte stăpînului. Dar cărui stăpîn? Probabil nici Băsescu nu ştie.