OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Totul la vedere si Paralele inegale - cele doua emisiuni care au debutat simbata la TVR - ne indreptatesc sa fim optimisti in privinta modului in care televiziunea nationala ar putea percepe si reflecta dinamismul ideilor si al vietii culturale autohtone.
Foarte diferite ca punere in scena, emisiunile realizate de Adrian Cioroianu, Lia si Dan Perjovschi (Totul la vedere, Romania 1) si Mircea Vasilescu (Paralele inegale, TVR 2) propun doua tipuri distincte de discurs asupra actualitatii culturale, diferentele datorindu-se pe de o parte formulei alese – emisiune in direct, centrata pe o tema anume, cu un mare numar de rubrici si de invitati (Totul la vedere), si emisiune inregistrata, cu citiva invitati care dezbat, intr-un cadru fix, subiectul propus de realizator (Paralele inegale) –, dar si, pe de alta parte, temperamentului realizatorilor.

Prima editie a emisiunii Totul la vedere, programata simbata dimineata pe Romania 1, a avut ca tema corpul uman si modul in care acesta este abordat in artele plastice, in literatura, in muzica, teatru, film, coregrafie. Cei chemati sa comenteze acest subiect au fost, invariabil, personalitati ale scenei culturale romanesti, care si-au dovedit, cu rare exceptii, naturaletea si spontaneitatea necesare unei emisiunii „pe viu“. Flexibila, „miscata“, perfectibila, dinamica la propriu si la figurat, preocupata sa inregistreze actualitatea culturala si politica a saptaminii, Totul la vedere – cu toate avantajele si dezavantajele unei transmisiuni in direct – are, cred, toate datele pentru a deveni un reper ferm al diminetilor noastre de simbata.
Programata dupa-amiaza, pe TVR 2, emisiunea realizata de Mircea Vasilescu se anunta, la rindul ei, interesanta, nu doar prin subiectele incitante anuntate de realizator, ci si prin invitatii chemati sa le dezbata. In editia de simbata, Irina Nicolau, Andrei Plesu, Mircea Cartarescu si sociologul Mircea Kivu au raspuns provocarii lansate de Mircea Vasilescu de a vorbi despre subcultura. Beneficiind de prezenta acestui veritabil „careu de asi“, moderatorul a putut conduce discutia in asa fel incit cele nouazeci de minute de emisie sa nu para deloc prea lungi. Poate ca totusi, in viitor, monotonia cadrului fix ar putea fi „sparta“ de insertii – cum a fost, de pilda, scurtul citat din ecranizarea clasica a piesei lui Caragiale, O noapte furtunoasa – care ar dinamiza emisiunea.

Cind produse pseudo-culturale invadeaza realmente toate canalele mediatice, cind si asa rarele emisiuni culturale sint incredintate, cu precadere, unor mediocritati cu pretentii si cu spirit de „gasca“, prezenta pe micul ecran, in calitate de realizatori, a unor personalitati de anvergura, pentru care actul de cultura nu este o poza, ci un mod firesc de a fi, trebuie salutata ca un eveniment autentic.