OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

KOSZTA Gabriella s-a născut pe 8 aprilie 1948, la Fîntînele, şi a absolvit Institutul de Teatru din Tîrgu-Mureş, în 1970. De atunci pînă în 1977 a fost actriţă la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. În 1977 a emigrat în Ungaria şi, de-a lungul timpului, a jucat pentru diferite teatre: Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara (1978-1979), Teatrul Naţional din Pécs (1979-1984), Teatrul „Peto˝fi Sándor“ din Veszprém (1984-1987), Teatrul Naţional din Pécs (1987-1997). În 1993, participă, alături de Csordás Gábor, la înfiinţarea Editurii Jelenkor, unde, din 1997 pînă în prezent, este redactor şi lector, făcînd parte şi din Departamentul de Relaţii culturale şi Marketing. Koszta Gabriella traduce frecvent din literatura română în limba maghiară: Moartea citeşte ziarul de Mircea Dinescu (1988), Marea Trăncăneală de Mircea Iorgulescu (traducere apărută în revista literară Jelenkor, 1995), Limba păsărilor de Andrei Pleşu (1998), De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu (Editura Jelenkor, 2007), Sînt o babă comunistă!, de Dan Lungu (Editura Jelenkor, 2008), Întoarcerea huliganului de Norman Manea (Editura Alexandra, 2009), Cruciada copiilor de Florina Ilis (Editura Jelenkor, 2009), Dimineaţă pierdută de Gabriela Adameşteanu (Editura Európa, 2009). A tradus şi poezie română contemporană (Nichita Danilov, Aurel Dumitraşcu, Bogdan Ghiu, Ion Mureşan), precum şi cronici şi piese de teatru.

Forgách András, romancier, eseist, dramaturg, s-a născut în 1952 la Budapesta. A studiat istoria şi filozofia la Universitatea ELTE din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1976. A fost secretar literar la Teatrul „Katona Jóysef“ şi la Teatrul Naţional. Din 1984 lucrează ca scriitor liber-profesionist, traducător, artist plastic. În anul 1983 îi este publicată piesa Jucătorul în antologia Dinamit (Editura Magveto). În 1987, piesa Castelul (după Kafka) este inclusă în antologia Transformations (Editura Magveto). În 1989, publică piesa Migdale, a cărei variantă pentru televiziune apare în 1992. În 1991 are loc premiera piesei Vitellius la Teatrul Naţional din Pécs, iar în 1993 are loc premiera piesei Tercett la Teatrul Kolibri. Între 1995-1997 îi sînt montate piese la Teatrul Új şi la Teatrul de Cameră din Budapesta (Chelnerul, 1995, Teatrul Naţional din Miskolc, transformată apoi în piesă radiofonică). În 1997, scrie scenariul pentru filmul Long Twighlight (Premiul I la Festivalul de Film Maghiar şi alte 12 premii, printre care Premiul I la Festivalul de la Salerno), regizat de Attila Janisch. Între 1997-2005 se afirmă în special ca dramaturg, jucîndu-i-se piesele Les Enfants Terribles (după Jean Cocteau), The Song of the White Skunk (după romanul lui Danilo Kis, Criptă pentru Boris Davidovici), Cheia. A publicat volumele: Două piese (Editura Cserépfalvi, 1991), Valami Figaro-féle alak (eseuri critice, Editura Jelenkor, 1993), Aki nincs (roman, Editura Magveto, 1999), Gonosz siker (eseuri, Editura Magveto, 2000), Zehuze (roman, Editura Magveto, 2007). A cîştigat Premiul Criticii (1992), Premiul „Erno Szép“ (2000), Premiul „Mari Jászai“ (2002), Premiul pentru Cea mai bună piesă (2005), Premiul „Attila József“ (2006), Premiul „Tibor Déry“ (2007).

Csordás Gábor a fost recompensat cu diverse premii: Premiul „Wessely László“ pentru Traduceri (1986), Premiul „Déry Tibor“ pentru Literatură (1990), Crucea de Aur a Republicii (2000), Premiul Librarilor din Leipzig (2004) şi Premiul „József Atilla“ pentru Poezie (2006).

Csuhai István, critic literar, redactor, traducător. Scrie frecvent despre literatura maghiară şi literatura engleză şi reprezintă una dintre cele mai originale voci critice ale spaţiului literar maghiar. Înainte de a-şi termina studiile a fost redactor la revista Harmadkor, revistă literară a Universităţii din Szeged. A lucrat ca redactor, apoi ca redactor-şef al revistei Jelenkor, revistă de artă publicată în Pécs. În 1991 publică un volum de eseuri. În prezent este redactor al revistei Élet és Irodalom, săptămînal de cultură şi politică, unde coordonează Secţiunea de „Poezie“.