OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Trecind hotarul intr-o tara noua, luind atingere cu pamintul si aerul in preajma carora se desvolta un alt popor, simti cugetul tau sporind, ca si cum ai citi o carte inteleapta si rara.“
Mihail NANDREA (1913)

Citisem cite ceva prin presa noastra, aflasem destule din istorie, eram la curent cu comentariile despre situatia din Republica Moldova. Dar ca pe un subiect nu mai focalizat decit altul. Abia acum, la intoarcerea de acolo, mi-am studiat hirtiile, am inteles traseele strabatute, am cautat pe Internet imaginile care promoveaza si descriu acele locuri. Pe cind am plecat spre Chisinau, am pornit spre un pamint necunoscut, despre care aflasem citeva lucruri frumoase, citeva lucruri mai putin frumoase, atit cit sa stirneasca o curiozitate, minat fiind de un sentiment mai adinc de roman care-i cauta pe cei de-un neam cu el. Asa cum am purces prin Ardeal la regasirea locurilor stramosilor mei, asa am trecut Prutul spre regasirea spatiului unui trecut mai larg. Am mers pentru mine, dar am mers si pentru baiatul meu. Sa creasca de la bun inceput cu o perceptie intreaga a romanilor. Nu am vrut sa vizitam un muzeu sau altul, repere cautate indeobste de turisti. Am vrut sa cunoastem oameni, strazi, obiceiuri cotidiene. Sa intelegem cite ceva din viata obisnuita de peste Prut. Si o spun de la bun inceput, chiar m-am simtit ca acasa si pe strazile din Chisinau, tot asa cum m-am simtit pe strazile din Ardeal sau la Bucuresti.

Primul contact cu Basarabia a fost in Gara de Nord, urcind in trenul de Chisinau. De la chipul simpatic al sefului de vagon, de la accentul moldovenesc ce rasuna din compartimente pina la decorul propriu-zis al vagonului si cusetelor. Am trecut Prutul in noapte si din nou am intilnit amabilitate la formalitatile de vama. Cele doua ore, cit a durat schimbarea rotilor vagoanelor pentru a le adapta ecartamentului caii ferate moldovenesti, au insemnat nu doar o descoperire de procedeu tehnic, cit mai degraba o reflectie la lipsa unei decizii strategice de a infaptui un proiect de adaptare a infrastructurii, care oricum are nevoie de imbunatatire, spre compatibilitate cu Europa.
Incepuse a se lumina cind am plecat din Ungheni. Era totusi un cer innorat si poate ca si asta a contribuit la sentimentul de usoara apasare privind locurile pustii pe unde treceam. Poate ca asa a fost gindit traseul acestei cai ferate, ascunzind privirii calatorilor semnele comunitatilor din zona. Cimp necultivat, de un verde uscat in buna parte. Din loc in loc, cite o casa cu aspect saracacios. Cantoane si elemente de infrastructura feroviara uzate de timp. Priveam cu o stringere de inima.

Totul a inceput sa se schimbe printr-o fericita convergenta: a iesit soarele si la orizont s-au ivit culmile intesate de repere urbane ale capitalei. Iar ocolul pe care il face trenul pina sa intre in gara e un bun prilej pentru o panorama a orasului, de o apropiere calculata parca spre mai buna cunoastere. Gara moderna te aduce brusc intr-un spatiu european. De aici incolo, doar rusinata noastra recunoastere a ignorantei vazind bulevardele largi si trasate cu un desen arhitectural de metropola, cladirile de epoca sau moderne, magazinele elegante si Sun City, care are elemente mai cochete decit Mall-ul bucurestean. Mi-a placut sa merg printre oameni, un trecator ca si ei. A fost, desigur, impactul cu limba rusa. O asteptam, dar n-o banuiam exclusiva in anumite puncte: de la marile reclame pina la revistele luxoase sau pe afisele cinematografelor moderne (globalizarea se simte de mult si aici, cu premiere mondiale ale filmelor cu reteta de succes, prezentate aici in limba rusa), semn ca banii cei multi sint din sfera de limba rusa. Sigur, nu esti pierdut acolo cu limba romana, dar pe terenul de joc limba rusa este cistigatoare.
In ce masura comertul si afacerile sint orientate si spre Romania? Vizibil in proportie infima. Mi s-a facut inima grea si la plecare, cind pe soseaua pina la granita nu am vazut nici o masina cu numar de inmatriculare de Romania. Nu exista trafic de oameni sau de marfa peste Prut. De ce nu am vazut, in sate macar, automobile Dacia? Camioane de Brasov? Putem alcatui un spatiu care, chiar daca nu se ridica la ambitioasele rigori vest-europene, ar putea sa asigure eficienta prin preturile accesibile. Ar insemna un pas inainte, ar insemna o mai profunda legatura refacuta intre oameni, ar insemna omogenizarea spre vestul european.

Dincolo de acele demersuri civice care traseaza repere de cultura, e necesara cuplarea spatiilor economice, afacerile impreuna. Mi se pare ca asta ar fi o politica mai eficienta de promovare a limbii romane, de asigurare a mediului cultural normal pentru romanii din Republica Moldova. Am privit cu tristete o mina de oameni care protestau fata de citeva consecinte dramatice in sine, dar care sint uriase de surmontat prin simple mijloace. Mi-am adus aminte de Piata Universitatii si de slabele sale efecte fata de pasiunea pusa acolo. S-a dus vremea unor asemenea actiuni. Cred ca e mai important a folosi instrumentele politice garantate prin Constitutie, ca trebuie intreprinse activitati civice de constientizare a oamenilor, care sa voteze pentru o reala eliberare de trecutul ce inca actioneaza ca o fantasma ce rataceste mintile celor multi. Este grav cit inca nu exista alternanta politica. Este grav ca echilibrul acesta politic nu se asigura inca nici in Romania, darmite in Republica Moldova. Protestele nu mai sint eficiente. E timpul unei lucrari constructive care sa se inscrie in regulile jocului si sa reuseasca a cistiga prin fortele proprii. Sa se negocieze o alianta pe un minim de obiective, dar care sa poata oferi tocmai echilibrul de forte, singurul ce poate garanta protectie fata de derapaje, care la Chisinau sint mult mai periculoase. Institutiile europene trebuie folosite chiar daca pe alocuri Basarabia este intr-o postura tragica mostenita de la al doilea razboi mondial.

Daca scopul principal trebuie sa fie binele individului, de la nivelul de trai pina la limba si elemente de cultura, atunci tocmai instrumentele europene sint menite a fi folosite pentru asa ceva. Avind in vedere raporturile de forta, avind realism, cred ca se poate negocia spre o Belgie orientala, asa cum Regatul Romaniei pornise in modernitatea sa. Exemplul unei tari individualizate cu doua etnii ale unor tari vecine. Europa ne poate garanta si identitatea culturala, dar si bunastarea. Stiu ca e tare greu. Dar nu exista alternativa si deja e de surmontat o realitate apasatoare. A trecut vremea cuvintelor pasionale, a melancoliei. E nevoie de o lucrare sistematica, deloc spectaculoasa, dar cu eficienta pe termen lung. O batalie pentru votul constient din catunul izolat.
E nevoie de o mai buna cunoastere, cu bune si cu mai putin bune. Sa stim ce ne preocupa si ce ne caracterizeaza. Asa cum romanii din Ardeal au inserata in fibra lor o gena austro-ungara, e placut sa vezi si la basarabeni amprenta culturii ruse. Intr-o lume care cultiva diferenta si protejeaza nuantele, putem si noi sa invatam sa apreciem ceea ce da farmec intr-o mixtura.
Este o speranta naturala in tinerii care se bucura de libertatea de miscare si de cunoastere. Cultivarea libertatii nu se poate sa nu dea roade frumoase peste ani. Acum, muzica lor trece Prutul, studiile asigurate cu fata spre Vest aduc la locurile de bastina ideile si obisnuintele exersate ce se propaga de la Vest la Est.

Mi-as dori sa vad ziare si reviste traversind Prutul, mass-media sa fie mai activa in a ne familiariza cu evenimentele curente de la noi. Ne cunoastem prea putin. Acasa am povestit prietenilor mei si am vazut reactia lor de uimire. Am adus delicioasele dulciuri de la „Bucuria“, savurosul coniac moldovenesc. Dar cite inca as fi vrut sa aduc acasa. Pe piata noastra cite nu si-ar gasi un loc important prin valoarea lor... Si imi vine din nou in minte, obsedant, pustietatea soselei de la Chisinau la Iasi. Iar celor din Romania le spun sa deschida ochii mai bine, sa priveasca lucrurile in adevarata lor masura. Trecind Prutul inapoi in tara, am simtit ca am trecut granita spre Europa. De la soseaua de calitate pina la cimpul verde arat si semanat. Iar Iasii sint deja o capitala.

Baiatul meu a aflat despre soarta vitrega a manastirilor basarabene, a simtit istoria la Soroca, mindru sa afle de existenta unui WC pe cind Luvrul nu avea, dar a facut si shopping intensiv in modernitatea de azi a Chisinaului. A asimilat un reper firesc din spatiul nostru comun. Si isi asteapta prietenul din Chisinau sa ii arate ca se poate simti si el ca acasa la Craiova.
Cind Europa se deschide, e cazul sa extindem sentimentul de acomodare spatiala.

9 noiembrie 2003

www.inda.ro
www.geocities.com/marius_dobrin