OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Asadar, Parlamentul Romaniei a hotarit: pagubitii Fondului National de Investitii – FNI vor fi despagubiti de catre stat. Cu alte cuvinte, prin decizia sa de saptamina trecuta, plenul Camerelor reunite ii obliga pe toti cetatenii tarii sa contribuie, din taxele si impozitele pe care le varsa la buget, la returnarea banilor pe care o serie de compatrioti i-au „jucat“ si i-au pierdut la un fond de investitii care s-a prabusit. Parafrazind vechea deviza a muschetarilor: „Toti pentru putini!“ Un exemplu – s-ar zice – de milostivenie a legislatorilor si de „solidaritate sociala“.

Scandalul FNI dureaza deja de citeva luni bune. Amploarea lui justifica – fara indoiala – o ancheta si o dezbatere a Parlamentului. O data dezintegrat, Fondul se dovedise o mare escrocherie, cam de aceeasi natura cu asa-numitele „jocuri piramidale“ tip Caritas. Numarul deponentilor era indeajuns de mare pentru ca problema sa fie cu adevarat „sociala“, sa angreneze – adica – un segment semnificativ al populatiei. Dupa cite se pare, la FNI „cotizasera“ circa 300000 de persoane, ceea ce, extinzind fenomenul la familiile acestora, a facut ca prabusirea Fondului sa afecteze cu aproximatie 1 milion de cetateni. Dintr-un crah financiar asemanator s-au pornit, in urma cu citiva ani, teribilele tulburari publice din Albania, degenerate intr-un mini-razboi civil, in care populatia s-a inarmat si institutiile statului n-au mai putut controla situatia. Guvernarea lui Sali Berisha, lider autoritar dar prooccidental, a fost inlaturata si, dupa ce ordinea a fost restabilita cu ajutorul trupelor ONU de mentinere a pacii, alegerile anticipate au fost cistigate de stinga fostilor comunisti. Nici atmosfera, nici nivelul de trai din Romania nu sint – categoric – comparabile cu cele din Albania, probabil cea mai saraca tara europeana, dar potentialul exploziv al unei prabusiri de piramida financiara raminea si la noi apreciabil. Faptele ulterioare au dovedit-o: manifestatii de strada in mai multe localitati, blocari de drumuri si piete, ciocniri pe ici, pe colo cu jandarmii care incercau sa asigure protectia institutiilor statului si, la un moment dat, chiar incendierea unui automobil (un Volkswagen nou-nout!) intrat aiuristic in multime.
Autoritatile statului s-au miscat destul de repede. S-a pornit ancheta penala, a fost data in urmarire internationala, prin Interpol, fosta presedinta a FNI, s-a reconstituit – in masura posibilului – arhiva distrusa a Fondului, astfel incit amploarea reala a fenomenului sa fie cunoscuta. Pe de alta parte, pagubitii n-au fost multumiti de evolutia lucrurilor, continuindu-si protestele si organizindu-se intr-o Asociatie, cu statut, avocati angajati si tot tacimul.

Atuul pe care au tot mizat, sustinuti de populismul opozitiei si al presei antiguvernamentale si chiar si de anumite componente ale coalitiei aflate inca la putere, a fost implicarea unor institutii de stat in functionarea FNI: Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare – CNVM, instanta abilitata prin lege sa controleze societatile de gen, a tolerat matrapazlicurile liderilor Fondului, Casa de Economii si Consemnatiuni – CEC, aflata atunci sub conducerea unui taranist, a semnat un act ilegal de asociere la FNI, prin care se declara garant al depunerilor, iar Ministerul de Finante si Banca Nationala, care n-aveau dreptul sa intervina, dar urmareau piata financiar-bancara, n-au facut din timp sesizari asupra celor ce se petreceau la Fond. Au urmat citeva arestari (fostul presedinte al CNVM, fostul presedinte al CEC), insa era limpede ca era vorba despre culpe individuale, care nu aveau cum sa oblige institutiile statului sau controlate de stat sa returneze banii pierduti de catre deponentii la un fond privat. Si totusi, ambiguitatea creata a fost speculata pe tonuri vehemente de catre pagubiti, politicieni interesati si ziaristi „justitiari“, care au pretins la unison ca, de vreme ce institutii de stat au dat deponentilor iluzia ca FNI-ul e „sigur“, tot el, statul, trebuie sa-i despagubeasca.
E vorba – insa – de persoane care stiau ca nu-si depun banii la o banca, ci la un fond de investitii, unde riscul e mai mare. Mai mult decit atit, dobinda FNI era de 200%!!! Pagubitii au pozat in cetateni cinstiti, care n-au facut decit sa-si depuna micile economii, dar setea lor de cistig nemuncit numai de bun-simt nu poate fi considerata… De ce sa li se ofere acum banii inapoi pe spinarea intregii populatii?!

Mai trebuie spus ca printre deponentii la FNI sint si oameni efectiv amariti, iar cei mai avuti, care au avut de unde depune destule milioane de caciula, par sa fie convinsi de dreptatea lor, semn ca n-au inteles si nu inteleg bine in ce s-au bagat de buna voie. Nu sint – totusi – circumstante indeajuns de atenuante, daca se poate spune asa. Intrebarea ramine: ce vina au restul, majoritatea cetatenilor Romaniei, ca s-au gasit citeva sute de mii care sa alimenteze escrocheria din naivitate ori din prostie?!
In loc de raspuns, decizia Parlamentului are – vai! – o explicatie si nu e de mirare ca politicienii evita s-o formuleze: fiindca sintem in campanie electorala si da bine la popor sa se stie ca ei, politicienii, compatimesc la suferintele poporului, pe care se zbat sa le aline… Ceea ce e totuna cu a spune ca tot pe popor campania si alegerile il vor costa mai mult decit se va declara oficial, caci la sumele alocate prin Legea electorala trebuie adaugati banii pe care bietii pagubiti ai FNI ii vor primi pina la urma. De la buget!