Despre Originea speciilor

Autor: Dumitru Murariu | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Fondatorul teoriei evoluţiei biologice a văzut lumina zilei la 12 februarie 1809, în Shrewsbury – un oraş din ţinutul Shropshire, în partea de vest a Angliei. Tatăl său era medic, deosebit de apreciat în societate şi venerat de Charles.

Primul an de şcoală (1817) l-a făcut în localitatea natală. Mai mult decît pentru învăţătura abstractă, pasiunea lui (înnăscută) era să afle nume de plante, să adune colecţii de scoici, insecte, sigilii poştale, autografe, monede, minerale.

În 1825 a fost trimis să înveţe medicina la Universitatea din Edinburgh, dar cum nu-i plăceau disecţiile, în anul al doilea s-a împrietenit cu tineri pasionaţi de ştiinţele naturii, a colecţionat animale marine şi s-a arătat interesat de ideile lui Lamarck despre evoluţie. La 28 noiembrie 1826 a fost ales membru al Plinian Society, alături de alţi studenţi care se adunau să citească şi să discute comunicări de ştiinţele naturii. A fost, de asemenea, membru al Royal Medical Society.

În al doilea an petrecut la Edinburgh, a urmat cursurile de geologie şi zoologie. Acolo a aflat despre acţiunea gheţarilor plutitori, care rostogoliseră blocurile uriaşe de piatră, despre care oamenii ţeseau tot felul de legende. Înţelegînd că nu-şi poate forţa fiul să urmeze medicina, tatăl său l-a transferat din 1828 la Christ College din Cambridge, pentru a deveni preot. Cum însă pe el îl interesau mai mult botanica şi geologia, s-a împrietenit atît cu geologul Sedgwick, cît şi cu botanistul John Stevens Henslow, cu care ieşea în excursii, pe jos, cu trăsura sau în barcă, şi afla noutăţi suplimentare faţă de cele de la cursuri, despre plantele sau animalele rare pe care le întîlneau.

O dorinţă arzătoare a sa a fost să dea curs ivitaţiei căpitanului Fitz-Roy de a participa ca naturalist (fără plată) la călătoria în jurul lumii, pe vasul Beagle, care a durat de la 27 decembrie 1831 pînă la 2 octombrie 1836. În expediţie, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observaţiile şi reflecţiile făcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluţioniste, ci şi a altor teorii privind mişcarea scoarţei terestre, formarea recifelor coraligene şi a insulelor vulcanice. Astfel, a constatat că nu doar speciile evoluează, ci şi Pămîntul se modifică, în timp.

„Călătoria pe «Beagle» a fost, fără îndoială, cel mai important eveniment din viaţa mea şi mi-a determinat întreaga carieră“, avea să scrie Darwin în autobiografia din 1876. În toate locurile vizitate, a făcut cercetări geologice şi paleontologice, avînd cu el Principiile geologiei scrise de Charles Lyell – cel mai important precursor al darwinismului, după Lamarck. Convins de importanţa principiului actualismului – de extrapolare în trecut a proceselor contemporane –, Darwin scria: „Cînd cercetezi pentru prima oară o regiune, nimic nu poate fi mai descurajator decît haosul de roci; dar cercetînd stratificarea şi natura rocilor şi a fosilelor în mai multe puncte, judecînd totdeauna şi prevăzînd ce vei găsi în alte părţi, curînd începi a te lumina asupra regiunii, iar structura întregului începe să-ţi fie mai inteligibilă“.

La revenirea în Anglia, s-a ocupat de finisarea Jurnalului de călătorie, a continuat studiul colecţiei de roci şi minerale, a întocmit pentru Societatea Geologică o dare de seamă cu observaţiile privind ridicarea ţărmului în Chile, s-a ocupat de publicarea lucrării Zoologia călătoriei pe „Beagle“, iar din iulie 1837 a început primul caiet cu note, spre pregătirea Originii speciilor, la care avea să lucreze 20 de ani.

Geologul Lyell l-a îndemnat în 1856 să-şi scrie teoriile pe care i le ascultase cu mare interes. Evidenţierea importanţei supravieţuirii celui mai apt se conturase în Caietul de note al lui Darwin încă din 1837. Anul 1858 a adus aceeaşi teorie a lui Alfred Wallace, care se afla în Arhipelagul Malaez. La cererea lui Lyell şi a lui Hooker, Darwin a fost de acord ca un rezumat al manuscrisului său şi schiţa lui Wallace să fie prezentate, în 1858, în Societatea Lineană din Londra. Cum însă articolele n-au stîrnit decît critici, aceiaşi prieteni l-au sfătuit pe Darwin să pregătească un volum despre transmutarea speciilor. Astfel, în noiembrie 1859, Darwin a publicat cartea Originea speciilor. „Fără îndoială, aceasta este lucrarea cea mai de seamă din viaţa mea“, avea să spună mai tîrziu Darwin. Prima ediţie (1.250 de exemplare) s-a vîndut din prima zi. De acelaşi succes s-a bucurat şi a doua ediţie, în 3.000 de exemplare, cartea fiind apoi tradusă în mai multe limbi europene, dar şi în japoneză şi în ebraică. Constatînd acceptarea de către mulţi oameni de ştiinţă a teoriei evoluţiei speciilor, el însuşi fiind deplin convins că speciile se pot modifica, a considerat că şi omul trebuie să se supună aceloraşi legi. Revăzîndu-şi notele din 1837, în 1871 a publicat Descendenţa omului, pentru „... a face lumină asupra originii omului şi a istoriei lui“.

Charles Darwin a rămas cel mai celebru naturalist britanic. La baza întregii sale opere au stat numeroasele dovezi pe care le-a adunat şi le-a prelucrat. Observaţiile şi notările meticuloase, împreună cu neobişnuita putere de sinteză l-au condus spre urzeala gîndirii sale ştiinţifice, încununată în geniala teorie a evoluţiei biologice. În semn de recunoaştere a valorii sale, încă de cînd trăia i s-au dedicat o serie de specii de plante, animale şi numiri geografice. În anul 1864, Societatea Regală Britanică l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie – Medalia Copley.

Începînd cu anul 1908 (odată cu aniversarea a 100 de ani de la naştere), Societatea Lineană din Londra a instituit un premiu intitulat „Medalia Darwin-Wallace“. În anul 1964, o şcoală din Cambridge a fost numită „Darwin College“, iar de cîţiva ani există un program de conservare a biodiversităţii, intitulat „Iniţiativa Darwin“.

Charles Darwin a fost una dintre cele cinci persoane din Anglia secolului al XIX-lea pentru care la deces (10 aprilie 1882) s-a declarat doliu naţional; a fost înmormîntat în cimitirul mănăstirii Westminster, alături de John Herschel şi Isaac Newton.

În 2009, în întreaga lume se sărbătoreşte „Anul Darwin“, prin conferinţe, expoziţii, emisiuni radio şi TV, cărţi şi articole omagiale, dedicate vieţii şi operei savantului.

Dumitru Murariu, director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“

Dosar coordonat de Dorin-Liviu BÎtfoi