Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Ianuarie   |   Numarul 510   |   Despre adevăratul flamenco şi estetica sa minimalistă

Despre adevăratul flamenco şi estetica sa minimalistă

Juan Carlos Vidal, directorul Institutului Cervantes din Bucureşti

Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Flamencoul este, cu adevărat, una dintre manifestările artistice cele mai puternice ale tradiţiei culturale spaniole. Eu sînt din nordul Spaniei, din Asturias, aşadar departe de centrele importante în care s-a dezvoltat arta flamenco, adică Andalucia în primul rînd, apoi Murcia şi Catalunia şi, în mai mică măsură, Extremadura. Arta flamenco este, cu prioritate, o artă a sudului şi tre-buie să recunosc că, aflîndu-mă la mare de-părtare geografică de această matcă, fla-menco a fost mult timp, chiar şi pentru mine, un fel de loc comun, o imagine de carte poş-tală bună pentru turişti, un stereotip. Am intrat cu adevărat în contact cu flamenco atunci cînd am devenit director de centre Cervantes, în diverse locuri ale lumii. Mi-am dat seama repede că e vorba nu doar despre o artă profundă, ancestrală, ci  despre o artă de o mare versatilitate şi astfel, cîteodată, ajunge cu mare rapiditate în zone cu totul avangardiste. Este o artă ce posedă o enormă capacitate de a se transforma în izvor de inspiraţie pentru importante creaţii ale modernităţii artistice şi culturale spaniole.
 
Flamenco este o sinteză perfectă între tradiţie şi avangardă, iar autenticul flamenco are o este-tică aproape minimalistă, care pune în scenă o tragedie şi o acompaniază discret. Doar copiile proaste după adevăratul flamenco intră în zona kitsch-ului şi doar acolo strălucesc lumini orbitoare.

O altă caracteristică a artei flamenco este capacitatea sa de comunicare transculturală. Aceasta se datorează acelor sentimente ce ţin de zona profundă a fiinţei umane, de trăirile cele mai adînci, dar totodată şi cele mai contradictorii. Există agonia, aşa cum există tragedia şi renaşterea, pasiunea şi conflictul. Este o artă a echilibrului tocmai pentru că pune alături, întotdeauna, contrariile şi astfel aşază fiinţa umană într-o perspectivă totalizantă. În timpul unui autentic spectacol de flamenco, artiştii şi spectatorii se simt traversaţi de un fior constant care lasă loc sentimentului metafizic.

Flamenco şi teatrul Kabuki – artă a esenţei

Jan Kott, faimosul teoretician al teatrului, din păcate dispărut dintre noi, mi-a spus odată că ceea ce el numea „teatrul esenţei“ – adică acea gestualitate ritmică şi sonoră, ce reuşeşte să transmită în actul artistic întîlnirea dintre esenţă şi existenţă – se găseşte doar în flamenco şi în teatrul japonez Kabuki.

Arta flamenco, deşi profund spaniolă, nu se limitează nici la spanioli, nici la un anumit teritoriu geografic. Aş putea să vă spun că, spre surpriza mea, am întîlnit, de pildă, o foarte bună şcoală de flamenco în Israel. Tot astfel, deşi mulţi dintre artiştii de flamenco sînt de etnie gitană, la fel de mulţi nu sînt. Flamenco, în general, nu iubeşte prejudecăţile.

Deşi încă nu ştiu foarte mult despre cultura românească, am speranţa că arta flamenco va ajunge la inima publicului de aici şi cred că festivalul care începe peste o săptămînă şi va ţine o lună întreagă va deveni un festival bucureştean dintre cele mai stabile şi mai aşteptate, în fiecare an.

 


Articole in legatura
Flamenco clasic şi noile genuri
Etichete:  Flamenco
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Fără epic (II)
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
Cele mai recente comentarii
ref matematicieni
ref softul roman
ref educatie
necunoastere regretabilă
Codruta CRETULESCU ?
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire