Despre bacalaureat, fără mînie, dar cu fermitate

Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi revista Observator cultural au organizat o dezbatere, la care a fost prezent ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Actualitate | 8 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Despre bacalaureat, fără mînie, dar cu fermitate

Dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista Observator cultural s-a aflat sub semnul urgenţei. S-a pornit de la constatarea că subiectele dinainte anunţate pe Internet au însemnat un bacalaureat defectuos organizat, care n-a evaluat real cunoştinţele elevilor. Participanţii la dezbaterea din 31 iulie au susţinut punctul de vedere exprimat în scrisoarea deschisă adresată ministerului şi tuturor universităţilor din România de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Litere, conform căruia, „în forma actuală de desfăşurare, cu subiectele afişate electronic pe Internet, bacalaureatul perturbă grav activitatea didactică din ultimii ani de liceu, favorizează memorarea mecanică şi stimulează fraudarea probelor scrise“. Răspunsul ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei, a fost unul ezitant, aşa cum se poate citi din fragmentele prezentate mai departe. Cristian Adomniţei nici n-a susţinut propunerea Facultăţii de Litere, dar nici n-a fost împotrivă. Motivaţia ministrului a fost că, pe de o parte, trebuie să ţină seamă de doleanţele exprimate în cadrul dezbaterii, dar că, pe de altă parte, trebuie să aibă în vedere aşteptările elevilor şi ale părinţilor care vor fi angrenaţi în bacalaureatul din 2009. „Să nu facem schimbări de dragul schimbării“ a fost laitmotivul poziţiilor exprimate de reprezentanţii ministerului.

Una peste alta, prin prezenţa la dezbatere a ministrului Adomniţei s-a reuşit, prima oară într-un mediu academic, confruntarea punctelor de vedere. S-a discutat fără mînie, fără contestări politicianiste, fără politizări inutile, dar cu fermitate, despre un bacalaureat care a pervertit ideea de evaluare corectă şi s-a discreditat. Ar fi de remarcat interesul Universităţii din Bucureşti de a avea studenţi care să treacă un bacalaureat exigent, absolvenţi care să aibă suficiente competenţe şi cunoştinţe care să le permită să facă faţă nivelului universitar. Deocamdată, cum s-a precizat în dezbatere, mulţi studenţi vin foarte prost pregătiţi în facultăţi. Asta înseamnă că situaţia nu e doar rezultatul bacalaureatului, ci a tuturor anilor de liceu, ani în care gîndirea creativă, abilităţile de comunicare, de rezolvare şi de interpretare a diferitelor cerinţe didactice par să nu fie luate în serios. Dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista noastră a scos în evidenţă numeroase aspecte nevralgice ale sistemului românesc de învăţămînt. Ce se va rezolva la nivel legislativ şi instituţional este o altă problemă.

Dezbaterea de la Facultatea de Litere a durat trei ore. Ministrul Cristian Adomniţei a intervenit abia la sfîrşit. Pînă la momentul intervenţiei ministrului, dialogul a fost cvasiabsent; pe de o parte, profesorii îşi exprimau nemulţumirile şi făceau sugestii, pe de altă parte, reprezentanţii ministerului Educaţiei luau notiţe şi promiteau răspunsuri la final. Abia după intervenţia ministrului, dezbaterea s-a animat. În prezentarea fragmentelor, vă oferim, mai întîi, dialogurile de final – relevante pentru tema propusă – urmate de intervenţiile profesorilor şi de cele ale reprezentanţilor unor asociaţii specializate în domeniul educaţiei. Facem precizarea că unele pasaje au fost înregistrate foarte slab pe reportofon, în acest fel explicîndu-se absenţa din acest articol a unor participanţi la dezbatere sau prezentarea rezumativă a intervenţiilor.

Se poate renunţa la afişarea subiectelor pe Internet?

Cristian Adomniţei: Nu sînt un fan al afişării subiectelor pe Internet. Decizia s-a luat după ce, în 2006, cineva din minister a dat subiectele. Aţi văzut pe cineva plătind penal? Anul acesta, şi cu ancheta DNA, şi cu ancheta DIICOT, veţi vedea profesori, oameni din sistem, care vor răspunde penal. Dar nu trebuie să blamăm întreaga breaslă. Prin urmare, postarea subiectelor a fost o decizie de moment, luată de ministrul Hărdău. Nu spun că a fost o decizie bună sau proastă. Un singur lucru mă face să fiu împotriva scoaterii subiectelor de pe Internet. Dacă scoatem subiectele, ştiţi ce se va întîmpla mîine? Se va spune: „Iarăşi ministrul schimbă!“. Este singurul motiv pentru care ezit să le scot de pe Internet.

Carmen Muşat: Trebuie să vă asumaţi această măsură.

Cristian Adomniţei: Sînt dispus să scoatem subiectele de pe Internet, dar vă invit să găsim împreună un răspuns pentru elevii şi părinţii care vor da anul viitor examenul de bacalaureat. Ei ne vor acuza că iarăşi am schimbat.

Liviu Papadima: Din punctul de vedere al ministerului Educaţiei, este fundamental pe cine vrea să mulţumească această decizie şi pe cine nu. Vrea să-i mulţumească pe cei care mizează la bac pe memorare şi copiere? Atunci poate rămîne aşa. Dar asumaţi-vă lucrul ăsta. Dacă vreţi să-i mulţumiţi pe cei care învaţă, sînt capabili, sînt creativi, sînt competenţi, atunci scoateţi subiectele de pe Internet. E simplu! E clar că unii vor să treacă cît mai uşor prin bac, şi le convine această situaţie. Am o întrebare pe care vreau s-o adresez domniilor voastre, celor de la minister. Cunoaşteţi vreo altă ţară unde se practică postarea subiectelor pe Internet?

Zvetlana Preoteasa: În Maroc, după ce se rezolvă subiectele, profesorul pleacă acasă cu lucrările de la bacalaureat ca să le corecteze. Problema care se pune: unde este moralitatea şi care este caracterul românilor? Care sînt trăsăturile?

Liviu Papadima: Regret, dar nu putem pleca de la premisa că românii sînt un neam de hoţi şi nu se poate proceda altfel cu ei.

Zvetlana Preoteasa: Nici noi nu plecăm de la această premisă. Dar cînd ajungem în situaţia cînd ni se fură subiectele sau se fură cerinţele de rezolvare...

Liviu Papadima: Asta înseamnă că au fost prost securizate.

Despre securizarea subiectelor

Liviu Papadima: Pentru mine este absolut de neînţeles. Are SRI-ul, are Armata, au băncile de cartier, şi n-are ministerul Educaţiei o modalitate de securizare a subiectelor? Peste tot, ni se spune că nu pot fi securizate subiectele. Pentru mine, este absolut de neînţeles.

Cristian Adomniţei. Nu, n-avem.

Liviu Papadima: Dar de ce nu vă faceţi?

Cristian Adomniţei: Vă spun ca să ştiţi. Cei care au dat subiectele, acum doi ani de zile, au fost cei din minister, nu alţii. N-a venit un hacker deosebit de bun.

Adevăratul bacalaureat

Cristian Adomniţei: Nu acum, nu anul acesta, ministerul şi-a pierdut credibilitatea. Nu se poate spune aşa ceva. Dar au fost unii care au lucrat intens ca să se spună că ministerul şi-ar fi pierdut credibilitatea. N-a fost altceva, anul acesta, decît în alţi ani. Şi în 2007 au fost postate subiecte pe Internet, dar a fost linişte. Trebuie să modificăm curricula, după ce modificăm curricula, modificăm şi bacalaureatul. Modificăm fondul, putem să examinăm competenţe, fondul creează la rîndul său competenţe. De aceea, nu pot să vin cu un motor de Mercedes pe un saşiu de Dacia. Vestea bună ar fi că generaţia care începe acum clasa a IX-a, cu o nouă programă, poate ajunge în patru ani la adevăratul bacalaureat, cel pe care ni-l dorim. Deocamdată, bacalaureatul este un examen calat pe ce predăm astăzi, pe un curriculum nereformat.

Din intervenţiile participanţilor

Liviu Ornea: Problema aceasta cu subiectele dinainte anunţate pe Internet este strîns legată de întrebarea: ce vrem de la un absolvent de liceu? În America, atunci cînd urmezi un curs la o facultate de matematică, eşti anunţat, de la începutul cursului, că vei şti să faci asta, şi asta, şi asta. Dacă spunem ce vrem de la un absolvent de liceu, ar fi normal să le dăm şi subiectele. La matematică, dacă cineva ştie o sută de subiecte, e bine pregătit. E bun şi pentru facultate. Sînt convins că la literatură este o aberaţie. Dar nu poţi să ai acelaşi tip de abordare pentru matematică şi pentru literatură. Dacă pentru matematică poate fi legitimă postarea subiectelor, pentru literatură, este o aberaţie. Cred că întreaga discuţie despre bacalaureat se poartă pompieristic şi porneşte de la prezumţia de vinovăţie. Se încearcă tot timpul găsirea unor modalităţi care să stopeze frauda. Dacă vom continua să gîndim aşa, nu ajungem decît la pseudosoluţii, precum cea propusă de fostul ministru Ecaterina Andronescu, de a organiza bacalaureatul în universităţi. E aberant! De ce ar fi mai sigur un examen dat în universităţi? Nu se copiază la definitivat sau la examenele de grad pe care noi le organizăm? Nu se copiază la examenele noastre de an? Doar dacă nu vrem nu se copiază!

Liviu Papadima: Sînt de acord cu opinia domnului Ornea că sînt diferenţe evidente, care trebuie luate în calcul. Dar nu cred că e o soluţie benefică nici pentru ştiinţele exacte postarea subiectelor pe Internet. În matematică, trebuie să dovedeşti că eşti în stare să rezolvi o problemă nu pentru că ai mai rezolvat-o înainte. Şi în cazul matematicii, un sistem de tipul acesta facilitează, în primul rînd, memo-rarea, e vorba de aportul pe care îl aduc meditatorii, cei care dictează rezolvările etc.

Rodica Zafiu: A pune nişte subiecte pe Internet încurajează tendinţa de copiere. Bacalaureatul nu verifică competenţele elevilor, ci doar capacitatea de memorare. Dacă noi vrem să avem oameni care să înţeleagă un text, trebuie să-i punem în situaţia reală de a înţelege un text la prima vedere. În momentul de faţă, cei care dau bacalaureatul sînt oameni gata să înveţe pe de rost o sută de subiecte sau o sută de comentarii. Noi, la universitate, avem interesul ca învăţămîntul preuniversitar să meargă foarte bine; atunci cînd elevii devin studenţi, aceştia trebuie să aibă capacitatea să gîndească corect un text, să intre în universitate cu o mare deschidere intelectuală. Or, cînd în liceu nu se mai face şcoală, ci se tocesc comentarii, nimeni nu se mai gîndeşte la competenţe şi la rezolvarea creativă a subiectelor. Nu e vorba de o acumulare de cunoştinţe învăţate pe de rost, ci de capacitatea de a discuta, de a interpreta, de a înţelege un text. Nu e vorba de a învăţa pe de rost, ci de formarea capacităţii de exprimare. S-a spus, la un moment dat, de către unii elevi: n-am copiat, am învăţat pe de rost! E la fel de prost, din punctul nostru de vedere.

Victor Ţigoiu: Toată probema este ce înseamnă bacalaureatul, cît este cunoaştere şi cît este memorare? Trebuie să luăm măsuri împotriva acelor colegi ai noştri, din licee, care nu-şi fac datoria, care nu tratează bacalaureatul ca pe un examen important şi serios. Părerea mea este că ceea ce se petrece de cîţiva ani la bacalaureat şi ceea ce constatăm la nivelul facultăţii sînt un lucru foarte grav. De cîţiva ani, colegii din Consiliul Profesoral al Facultăţii de Matematică au cerut în mod expres, cînd s-au întocmit planurile de învăţămînt, să beneficieze de un semestru pregătitor ca să aducă absolvenţii de liceu la nivelul cunoştinţelor necesare urmării facultăţii. Nu se putea face predarea, în facultate, în faţa unor absolvenţi de liceu cu mari goluri de pregătire. Nu înţelegeau. Ăsta e cel mai important semnal pe care îl primim după desfăşurarea probelor de bacalaureat: un absolvent de liceu nu face faţă facultăţii, e nevoie, la mulţi dintre ei, să se refacă materia din liceu pentru a se putea preda cursurile anului întîi.

Ciprian Ciucu: S-a pornit cu acest handicap, de a publica subiectele pe Internet, o măsură luată de cel mai slab ministru al Educaţiei de după 1989, Mihai Hărdău.

Cristian Adomniţei: Am o rugăminte. Eu mă feresc să calific pe cineva în vreun fel. De ce spuneţi „cel mai slab ministru al Educaţiei“? E un profesor universitar, care a fost ministru. În lumina tinereţii pe care o aveţi, vă rog să vă abţineţi.

Ciprian Ciucu: E părerea mea, pe care pot să o argumentez.

Cristian Adomniţei: Domnul Hărdău nu este aici ca să se apere.

Ciprian Ciucu: Doream să spun că, prin postarea pe Internet a subiectelor, s-au pervertit obiectivele curriculare. Acum, ceea ce contează este doar evaluarea. Ce se poate face pe termen scurt? Să renunţăm la subiectele de pe Internet. Pe termen lung, trebuie să ne întrebăm de ce dăm bacul? Cum punem în valoare competenţele dobîndite de-a lungul celor patru ani de studiu, fără să fim centraţi pe evaluare? Evaluarea este faza finală, importante sînt competenţele dobîndite în liceu. Nimeni nu mai este atent la competenţe, cîtă vreme bacalaureatul poate fi trecut prin memorare sau chiar fraudă.

Eugen Palade: De la început, mă pronunţ foarte tranşant împotriva acestei practici de publicare a subiectelor pe Internet, chiar dacă sînt subiecte de matematică. Publicarea pe Internet ne împinge spre corupţie. Nu pot fi învăţate pe dinafară subiectele de la toate disciplinele. Aşa că vom fi tentaţi să copiem. Sînt împotriva subiectelor afişate pe Internet. O a doua măsură care se poate lua este punerea de acord a conţinutul subiectelor cu acele competenţe menţionate în curriculum, care este un document oficial şi obligatoriu. Mulţi elevi nu sînt în stare să răspundă unui tip de test care solicită punerea în evidenţă a competenţelor. Situaţia este rezultatul a ceea ce se întîmplă în şcoală, în procesul de învăţare propriu-zis. Trebuie analizată nu doar situaţia de la bacalaureat. Avem de-a face cu un proces mult mai larg, care porneşte de la curriculum, trece prin procesul de învăţare şi ajunge abia în final la evaluare. Niciodată nu vom putea reforma doar sistemul de evaluare; acesta trebuie să fie parte a unui sistem mai larg, care înseamnă, întîi, curriculum şi, în al doilea rînd, procesul de învăţare. Vorbim de foarte multă vreme despre modernizarea sistemului de învăţămînt, dar constat cu tristeţe că batem pasul pe loc.

Marian Staş: Bacalaureatul este doar un punct în ceea ce înseamnă transformarea de sistem, după un model curricular care să conducă la alt tip de competenţe, care să poată fi evaluate după un alt tip de bacalaureat.

Florin Ioniţă: Bacalaureatul nu s-a schimbat faţă de acum cîţiva ani. S-a schimbat percepţia presei. Dintotdeauna au existat profesori care stăteau de şase să nu vină nu ştiu cine, iar elevii să poată copia. Problema este următoarea: cine greşeşte, plăteşte, că este elev, că este profesor, legea trebuie să se aplice şi fiecare să răspundă. Aici e simplu, mai multă exigenţă va diminua frauda. În acelaşi timp, bacalaureatul verifică nişte competenţe. Bacalareatul ar trebui să măsoare competenţele unei generaţii, pe fiecare disciplină, ceea ce acum nu se întîmplă.

Ministerul e de acord: nu pregătim roboţei!

Zvetlana Preoteasa: Bacalaureatul a devenit una dintre cele mai importante probleme ale societăţii româneşti. Mă bucur că aţi avut ideea organizării acestei dezbateri şi că politica a rămas la uşă şi nu este aici. Dezbaterea are valoare şi sper să aibă şi finalitate. Noi discutăm despre bacalaureat, dar bacalaureatul este doar o etapă în educaţie. Din punctul nostru de vedere, etapa finală este diploma universitară. Noi vorbim despre bacalaureat, dar ar trebui să începem discuţia de la perioada preşcolară. De acolo ar trebui să începem pentru a avea în vedere un bacalaureat centrat pe competenţele elevilor. Trebuie să avem în vedere un curriculum, programele şcolare şi evaluarea. Evaluarea este de mai multe tipuri: una este evaluarea la clasă, alta este evaluarea semestrială şi altceva este evaluarea naţională. Problema pe care noi o avem este următoarea: trebuie să vedem sistemul în ansamblu, ce putem face ca să avem finalitate prin examenul de bacalaureat? Dacă modificăm în fiecare an pe bucăţi, nu se mai reglează bucăţile de bază, indiferent cît am vrea noi să le reglăm. Din 1990 încoace, s-au modificat modificările modificărilor. În 2008, am ajuns la concluzia că ne dorim cu totul şi cu totul altceva. Referitor la examenul oral de limba şi literatura română, a fost o intensă dezbatere: cum ar trebui să fie acest examen, de comunicare sau de limbă şi literatură română? După ce s-a terminat dezbaterea, a urmat o nouă dezbatere în media, pe baza unui raport al Comisiei Europene, conform căruia elevii noştri nu ar avea capacitatea de a înţelege rapid un text la prima vedere. Toate acestea ne arată că noi trebuie să pregătim oameni pentru societate şi nu mici roboţei, care să înveţe să memoreze o sută de subiecte ca să-şi ia o diplomă. Apoi, s-a discutat foarte mult despre frauda de la bacalaureat, deşi eu aş numi-o imoralitate. Ministerul, pentru prima oară, a cerut fiecărui profesor angrenat în procesul de la bacalaureat o declaraţie pe propria răspundere că şi-a însuşit metodologia şi că răspunde penal pentru ceea ce se întîmplă în examen. Profesorii au fost avertizaţi că vor răspunde penal. Dar este foarte, foarte greu să fii în spatele fiecărei persoane, să te asiguri, ca minister, că totul este foarte corect, în fiecare centru de examinare. Acest sistem este format din oameni şi din caractere. Problema noastră nu este frauda – care a fost şi va rămîne în continuare –, ci cum vom vedea global sistemul, cum vă vom simţi aproape ca să putem reforma sistemul.

Carmen Muşat: Nu e suficient să ne concentrăm doar asupra bacalaureatului. Dacă nu vom gîndi în armonie toate piesele acestui sistem, ne pierdem vremea degeaba. Eu ştiu foarte bine ce se întîmplă şi la admiterea în liceu. Ideea de a desfiinţa examenele de admitere în licee nu cred că este bună. Acum, admiterea în licee se face pe baza notelor de la tezele cu subiect unic şi pe baza mediilor generale din gimnaziu. Ce se întîmplă în gimnaziu? Nu laşi repetenţi, nu laşi corigenţi, închei medii cît mai mari, aşa încît şcoala să fie considerată una de prestigiu. Nu contează cît ştie elevul în mod real. Încheiem medii cît mai mari... Aşa se gîndeşte acum. Din acest motiv, cred că trebuie regîndit totul, nu doar examenul de bacalaureat, ci întreg parcursul de la clasa a V-a la clasa a XII-a. Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, referitor la organizarea bacalaureatului: am tot respectul pentru jurnalişti, dar nu cred că aceştia trebuie să se substituie specialiştilor. Nu cred că moderatorii de talk-show-uri sau alte figuri populare sînt în măsură să ne spună cum trebuie organizat bacalaureatul sau învăţămîntul românesc. Dacă ministerul apleacă urechea la aşa ceva, are o problemă.

Cristian Adomniţei: Aveţi sentimentul ăsta?

Carmen Muşat: Nu. Dar soluţia de a posta subiectele pe Internet s-a luat în urma presiunii mediatice. Încă ceva despre stilul de redactare a subiectelor: eu nu cred că la sfîrşitul celor 12 ani de studiu, la limba şi literatura română, un elev trebuie să aibă competenţa unui critic literar sau a unui istoric literar. Literatura nu se face pentru ca elevul să fie tobă de carte în privinţa istoriei literaturii române, face literatură ca să ştie să folosească limba română, ca să ştie să înţeleagă un text – nu doar literar – şi să se exprime clar. Cel care termină şcoala nu citeşte numai literatură, trebuie să ştie să înţeleagă şi un articol de ziar, trebuie să asculte şi un discurs în Parlament şi să sancţioneze inepţia sau să aprecieze inteligenţa. În viaţa reală, ne întîlnim cu tipuri diferite de texte şi trebuie să avem capacitatea să le înţelegem. Asta trebuie să asigure şcoala: competenţa de a folosi limba română în diferite contexte.

Ioan Pânzaru: Am ascultat cu mult interes cuvîntul profesorilor care au participat la bacalaureat. Problema bacalaureatului face parte din întregul sistem de învăţămînt. Analiza noastră şi schimbările propuse trebuie să vizeze toate treptele învăţămîntului. Ne trebuie o tehnologie, trebuie să adunăm experţi români şi străini, oameni politici relevanţi trebuie să ne spună ce idei directoare ar putea să susţină. Fără răspunsul lor, ducem armata la înfrîngere. Am fi avut nevoie de un pachet legislativ de reformare a sistemului de învăţămînt. În acest moment, domnul ministru este comandatul unei armate de 300.000 de oameni, o armată cam demoralizată. Impresia mea este că această armată nu prea ştie ce să mai facă. Domnul ministru ar trebui să le adreseze un mesaj de îmbărbătare tuturor celor din învăţămînt şi să caute să ţină cont de propunerile şi de nemulţumirile celor din învăţămînt. Ăsta cred că este mesajul fundamental: sîntem o armată şi trebuie să obţinem victoria.

Participanţi la dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista Observator cultural în 31 iulie 2008

Cristian Adomniţei – ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Zvetlana Preoteasa – secretar de stat pentru învăţămîntul preuniversitar, MECT

Mihaela Suciu – consilier al ministrului Educaţiei

Sorin Spineanu Dobrotă – director în Direcţia curriculum şi manuale CNCEIP

Mihaela Murariu – Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare – CNCEIP

Florin Ioniţă – CNCEIP

Anca Petrache – inspector general, limba şi literatura română, MECT

Liviu Papadima – decan al Facultăţii de Litere

Ioan Pånzaru – rectorul Universităţii din Bucureşti

Romiţă Iucu – prorector, Universitatea din Bucureşti

Carmen Muşat – Facultatea de Litere/ redactor-şef al revistei Observator cultural

Ovidiu Şimonca – redactor-şef adjunct al revistei Observator cultural

Eugen Palade – Educaţia 2000+

Marian Staş – Fundaţia Codecs pentru Leadership

Ciprian Ciucu – Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Florentina Sânmihăian – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Victor Ţigoiu – decan al Facultăţii de Matematică

Liviu Ornea – secretar ştiinţific al Facultăţii de Matematică

Vlad Nistor – decan al Facultăţii de Istorie

Anca Cosăceanu – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine

Liviu Franga – prodecan, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine

Mircea Frînculescu – Societatea de Ştiinţe Filologice

Rodica Zafiu – şef al Catedrei de limba română, Facultatea de Litere

Monica Ralea – British Council

Elisabeta Roşca – Liceul German, Bucureşti

Gheorghe Rădulescu – Agenţia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii Educaţiei

Bacalaureatul în Franţa

Veritabilă instituţie, bacalaureatul rămîne o referinţă în sistemul educativ francez, condiţionînd accesul la învăţămîntul superior.

De exact 200 de ani de la crearea sa, bacalaureatul a ştiut să rămînă un simbol al unităţii naţionale, al continuităţii statului şi al excelenţei universitare.

Evoluţia bacalaureatului francez a urmat îndeaproape evoluţia societăţii franceze. Dacă în 1908 au fost 31 de absolvenţi, în 2008 sînt peste 500 000.

Cîteva cifre în 2008: 615.625 candidaţi, dintre care 324.810 la bacalaureatul general, 168.588 la bacalaureatul tehnologic, 122.227 la bacalaureatul profesional.

Cîteva deosebiri importante faţă de România

n bacalaureatul este compus din probe susţinute la sfîrşitul clasei „Première“ (echivalentul clasei a XI-a în România) şi din probe organizate la sfîrşitul clasei „Terminale“ (echivalentul clasei a XII-a în România). Numărul probelor variază între 1 şi 4, în funcţie de secţie. De asemenea, la bacalaureat se atribuie note după sistemul de control continuu (după o observare şi un sistem de notare pe parcursul întregului an de dinainte de bacalaureat);

n bacalaureatul este compus dintr-un număr de zece probe, la zece discipline diferite (aproape dublu faţă de numărul disciplinelor de la bacalaureatul românesc);

n subiectele nu sînt cunoscute de către elevi pîna în ziua probei! (în Franţa nu există sistemul celor 100 de subiecte afişate pe Internet, aşa cum există în România);

n subiectele pot fi simple sau mai dificile, acest lucru nu are importanţă, căci subiectele sînt aceleaşi în toată Academia (Academia este prima subdiviziune şcolară în Franţa, corespunzînd mai multor inspectorate judeţene din România)

n notele pentru fiecare probă sînt de la 0 la 20 şi este declarat admis elevul care a obţinut peste 10 puncte din cele 20.

n indiferent de liceu (profesional, tehnic sau general) sau de profilul acestuia, toţi elevii trebuie să treacă în mod obligatoriu trei probe comune: limba franceză, o limbă străină şi filozofie. Prima probă a bacalaureatului este în mod tradiţional, întotdeauna, proba de filozofie.

Mizele bacalaureatului francez

n bacalaureatul este acel „ceva-fără-de-care-nu-se-poate“ – studiile superioare fiind imposibil de urmat fără diploma de bacalaureat;

n în ciuda dezbaterilor privind calitatea bacalaureatului şi finalitatea acestuia, bacalaureatul este o instituţie care nu este pusă la îndoială, în general, nici de către corpul profesoral, nici de către francezi. În schimb, Ministerul francez al Educaţiei şi ansamblul societăţii franceze discută despre eficacitatea învăţămîntului liceal din Franţa. Mai degrabă învăţămîntul liceal ar trebui reformat decît bacalaureatul;

n bacalaureatul constitue o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru studiile universitare şi pentru cariera profesională; dacă universităţile franceze pot admite în rîndurile lor orice elev titular al unui bacalaureat, situaţia nu mai este valabilă în cazul şcolilor specializate şi al Şcolilor Înalte (Grandes Écoles) de inginerie, comerţ, ştiinţe politice, care practică un sistem drastic de selecţie pe lîngă examenul de bacalaureat. Universităţile de medicină din Franţa practică, la rîndul lor, o selecţie foarte severă; după trecerea bacalaureatului, concurenţii sînt supuşi unui examen riguros pentru admiterea la facultate, cu probe specifice. (informaţii puse la dispoziţie de Ambasada Franţei la Bucureşti la cererea redacţiei noastre. traducere de Silvia Tinca)

Recomanda articolul prin:

Etichete: Cristian Adomniţei, dezbatere, Bacalaureat, Observator cultural

Comentarii utilizatori

despre bacalaureatgabi - Joi, 7 August 2008, 16:58

atitudinea repzentantilor ministerului este extraordinara!!!!sunt atat de deschisi la parerile celorlalti si totul porneste de la rezuzul schmbarii de dragul schimbarii. Surpinzator au lasat si politicul la o parte. Trist este faptul ca doamna Zvetlana Preoteasa, aflata intr-o vizita le lucru politica inainte de desfasurarea bacalaureatului m-a acuzat ca sunt recalcitranta atunci cand am sustinut ca postarea subiectelor pe internet nu este o solutie viabila iar elevilor le-a promis ca "va scoate bacul" atunci cand au sustinut acelasi punct de vedere. Deci, se vede treaba, ca raspunsurile domaniei sale sunt cu variante multiple. oricum, rezultatul va fi acelasi....

despre tareun profesor fara experienta - Vineri, 8 August 2008, 12:23

@ "Noi discutăm despre bacalaureat, dar bacalaureatul este doar o etapă în educaţie. Din punctul nostru de vedere, etapa finală este diploma universitară." pacat este, doamna Preoteasa, ca ceea ce ati spus dvs este deja un element de4 imaginar social colectiv... de ce toata lumea trebuie sa fie licentiata in ceva? de ce perpetuam acest sobism si ne e rusine sa admitem ca nu toti suntem facuti pentru facultate? de ce nu se face o campanie sociala de responsabilizare si de asumare a propriilor limite? din pacate, de aici trebuie pornit, nu cu cea mai inalta treapta in minte
@ Carmen Musat: va multumesc pentru luciditatea de care dati dovada ("eu nu cred că la sfîrşitul celor 12 ani de studiu, la limba şi literatura română, un elev trebuie să aibă competenţa unui critic literar sau a unui istoric literar. Literatura nu se face pentru ca elevul să fie tobă de carte în privinţa istoriei literaturii române, face literatură ca să ştie să folosească limba română, ca să ştie să înţeleagă un text – nu doar literar – şi să se exprime clar.") Aceasta e si parerea mea, insa cei mai vechi in sistem persista in perpetuarea miturilor fondatoare nationaliste si in a varsa lacrimi la fiecare aniversare, desi sunt incapabili de a forma alte competente decat cliseizare si nationalism exacerbat, in cele mai bune cazuri

bacdragos ioan - Vineri, 8 August 2008, 15:53

si in Franta, doar diploma de bacalaureat nu mai valoreaza mare lucru. dar, spre deosebire de ce se intimpla in Romania, bacalaureatul francez, in ciuda ratei ridicate de reusita (intre 70% si 80%), reprezinta inca un examen serios, unde nu se tolereaza copiatul sau pilele! aceasta e adevarata problema in Romania, unde reusim, cu un talent aproape de invidiat, sa pervertim mai orice, in varii domenii.

Un ministru fara raspundereMihai - Sambata, 9 August 2008, 14:08

Da, da, da!!! Adomnitei n-are curaj, n-are raspundere, nu-si asuma nimic.E un papagal care a venit la o intalnire cu importante somitati din Universitatea Bucuresti complet nepregatit si neinformat.N-are curajul renuntarii la subiectele de pe Internet. Un impotent! Stiti de ce nu renunta?Ca sa-i lase pe viitorii elevi din 2009 sa copieze.Nu vrea sa piarda voturi din partea parintilor si a elevilor, care ar trebui sa munceasca mai mult.Pacat ca l-ati invitat la intalnire, daca un asemenea minisru este atat de nepregatit si nu-si asuma nimic.Are dreptate Carmen Musat cind i-a spus sa-si asume o decizie...iar ministrul s-a facut mic si neinsemnat.

Ministrul Adomnitei si UniversitateaCornelia Manea - Sambata, 9 August 2008, 14:17

Aceasta dezbatere arata ce deosebiri majore exista intre Ministerul Educatiei si oamenii care lucreaza efectiv in sistem.Pe de o parte, avem un minister idolent si care nu-si asuma nimic, pe de alta parte, profesorii de la Facultatea de Litere, dar si altii din Universitatea din Bucuresti, au solutii, au propuneri, le pasa de soarta absolventilor, vor oameni bine pregatiti.de ce a trebuit ca Facultatea de Litere si revista "Observator cultrual" sa propuna aceasta dezbatere?de ce ministrul a tacut, s-a ascuns, a evitat o confruntare?si de ce ministrul nu are o opinie clara:scoatem sau nu scoatem subiectele de pe Internet?Felicitari Facultatii de Litere si revistei "Observator cultural" pentru initiativa si dezbatere.din pacate, nu prea aveti cu cine discuta, nu prea are cine sa va inteleaga, la minister e jale, incompetenta la patrat.

Vă semnalez articolul meu din "România literară".Mihai FLOAREA - Duminica, 10 August 2008, 00:42

Pîine (în proces de scumpire) şi circ (la bacalaureat 2008)

Puterea de după decembrie 1989 (monocromă politic, după opinia mea retrospectivă, întrucît a fost mereu lipsită de un program autentic de scoatere a României din înapoiere, avînd de apărat/promovat numai interese de microgrupuri, izolate cumva amniotic – dacă mi se permite metafora – de restul populaţiei), ne-a oferit şi ne oferă, din abundenţă, pîine şi circ, potrivit preceptului formulat de Iuvenal în Satirae 10, 80 sq.: [Populus] duas tantum res anxius optat, panem et circenses. Prin rîndurile următoare îmi propun să demonstrez, din perspectiva „pactului cu educaţia“ (sic) – pentru a nu ştiu cîta oară! –, actualitatea acestui adagiu vechi de peste două milenii, accentuînd că el, totuşi, fusese conceput în contextul tiraniei lui Tiberiu!...
În urma unui soi de grevă personală declarată încă din anul 2000, de cînd, constatînd cum involuează lucrurile din învăţămîntul de stat, am decis să nu mai particip în calitate de evaluator la examenele de capacitate şi bacalaureat, păstrîndu-mi forţele numai pentru desfăşurarea propriu-zisă, de la catedră, a „procesului instructiv-educativ“, nu mă număr printre cei implicaţi direct în ceea ce, aflu din presă, s-ar numi Scandalul tezelor copiate la Bac (cf. „Cotidianul“ din 3 iulie 2008). La articolul citat – scris în colaborare de Andreea Similea şi Iuliana Gâtej – se pot adăuga, desigur, destule ştiri pe aceeaşi temă, ce pot fi citite în acelaşi ziar sau în altele, scrise cu obiectivitate. O menţiune ar merita în acest sens şi „România liberă“ din 3 iulie 2008, pentru articolul Studenţii cer din nou examen de admitere datorat Aidei Dănăilă. Nu acelaşi lucru s-ar putea spune, însă, despre alte interpretări ale mass-media pe tema cu pricina, materialul Cătălinei George, spre exemplu, tipărit pe pagina a doua a publicaţiei gratuite „ring“ (sic), tot din 3 iulie, fiind la polul opus, după opinia mea, el avînd un titlu vizibil tendenţios: El e zbirul de la bac! Articolul, anunţat şi de pe prima pagină a tabloidului cu un tiraj de 100000 de exemplare, e însoţit şi de o fotografie a profesorului Adrian Cozma, considerat de către autoare nici mai mult nici mai puţin decît „responsabil pentru situaţia“ din Grupul Şcolar de Construcţii Montaj „Elie Radu“ din sectorul 3 al capitalei (anume că „într-o singură zi au fost eliminaţi şapte elevi de la bac, după ce au fost prinşi cu fiţuici“)!! În locul profesorului, aş fi cerut daune morale publicaţiei pentru incitare la oprobriu şi – aşa cum e moda acum – pentru atentat la imagine…
Dorind să fac un mic sondaj de opinii, am accesat forumurile de discuţii ale ziarelor „Cotidianul“ şi „România liberă“, postîndu-mi şi eu părerile. Nu mică mi-a fost mirarea să observ că doar la una dintre publicaţii – cea de-a doua – au existat 4-5 comentarii (faţă de 25-30 pe alte teme!), ceea ce înseamnă ori că subiectul nu interesează cititorii, ori că principiul enunţat în titlul şi în preambulul intervenţiei de faţă a operat desăvîrşit la nivelul conştiinţei publice (personal, pentru această variantă de răspuns înclin) ori că, în plină caniculă, pe căciulile mai tuturora se află cel puţin cîte-o… gîză!...
Dacă aş putea să mă gîndesc detaşat, aş concede: pe cîţi ar putea să-i mai scandalizeze, în România de astăzi, fraudarea unor amărîte de examene în timp ce, pîinea ca pîinea, dar circul abundă? Într-adevăr, scandaluri precum cele privind obţinerea prin mită a unor permise auto; amînarea nejustificată a cererii DNA de trimitere în judecată a unor demnitari; eliberarea din arest a unui personaj interlop, cu nenumărate acte penale la activ, după eforturi serioase de prindere a lui din partea poliţiei; bîlbîielile unor instituţii ale statului în privinţa unei fete de 11 ani însărcinate în urma unui viol incestuos ori demisia nu ştiu cărei profesoare din Zalău, din motive personale, dar după implicarea cu o răutăcioasă satisfacţie, parcă, a mass-media în viaţa intimă a respectivei au ţinut „capul de afiş“ pentru presă şi pentru părerile cititorilor/spectatorilor!...
Fenomenul nu mă lasă însă deloc indiferent pe mine unul, ca om al catedrei ce nu şi-a (mai) propus recalificarea (îmi place să cred că nu numai graţie comodităţii celei de toate zilele!), căci, pe lîngă dezamăgiri precum aceasta, majoră, vizînd proliferarea fără precedent a necinstei în mediul şcolar, am, slavă Domnului, încă destule satisfacţii profesionale. Dincolo de această vedere îngustă, din unghiul profesiei didactice, am însă motive maxime de îngrijorare asupra problemei fraudării examenelor şi din perspectivă civică: adolescenţii impostori de astăzi vor fi adulţii impostori de mîine! De aici motivaţia publicării acestor rînduri adresate nu numai literaţilor, ci, îndrăznesc a scrie, şi elitei actuale prea blazate, după modesta-mi părere, şi – îndeajuns întru ineficienţă – împrăştiate, divizate.
În ceea ce mă priveşte, am trăit peste trei decenii sub comunism şi am pretenţia că ştiu ce spun: frica generalizată din epocă acoperea, parcă, mai bine aspectele care acum par a se generaliza. Nu este doar impresia mea, căci iată două dintre mărturiile anonime citite pe forumul de discuţii amintit. Mai întîi o redau pe cea a unui comentator mai vîrstnic, probabil coleg de suferinţă (am păstrat, de dragul autenticităţii, ortografia, sintaxa, lexicul şi punctuaţia nemodificate în ambele citate):
Profu': Respins, Joi, 03 Iulie 2008 09:55: Invatamantul dinainte de 1989 era de elita..adevarat ca erau cateva materii politice, dar matematica era matematica, fizica fizica...am dat la liceu si treapta I si a II-a iar daca picai la treapta a II-a te manca profesionala....apoi la fiecare facultate erau cate 10 pe loc...intrau elitele si te mandreai cu o facultate...acum suntem pe primul loc in lume la absolventi de facultate si la nr de universitati private sau de stat. Admiterea este o rusine, nici macar la scolile profesionale inainte de 89 nu te inscriai doar cu dosarul ci tot dadeai examen....rusine tarii care creaza astfel de specimene cu pretentii de intelectuali. Recent cantaretul Marcel Pavel si-a dat bacul la 45 de ani si acum e student la conservator...pai de ce nu la dat inainte de 89? simplu ca mai mult de sapat santuri atunci nu ar fi fost in stare pe cand acum....e vedeta...
Revenind la zilele noastre, căci nu mă consider un nostalgic, vă invit s-o parcurgeţi, stimaţi cititori, şi pe a doua, ea fiind, socotesc, a unui „beneficiar“ al… „reformei“ actuale:
Admis: Cu admitere, Miercuri, 02 Iulie 2008 23:25. Obligatoriu, cu admitere! Iata unde am ajuns de cand se "intra" in facultati cu ciurda: compromisuri, coruptie, mita, copy-paste, plagiat, incompetenta cu diploma, compromiterea pietii muncii si a economiei. Au ajuns universitatile sa faca alfabetizare la cel mai elementar nivel, in loc de specializare! Si a mai venit si nenorocirea Bologna! Macar daca ar indrazni cineva, vreodata, sa pice pe de-adevaratelea, sa cearna pe cei buni dintre nulitati; nu se poate, pentru ca numai banii dati de "studenti" conteaza: la admitere, la masterate, la doctorate, ca taxa ori ca spaga. Cat de jos trebuie sa ajungem pentru a avea curajul sa recunoastem ca asa nu se mai poate?
Interesante sînt, în acest context, constatările profesorului Gheorghe Rădulescu, fost director general la MECT, acum preşedintele unui organism nou creat, anume Agenţia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. D-sa constata că „dintr-o serie de 60 de lucrări se găsesc trei sferturi copiate, ceea ce este foarte grav“ şi considera că „trebuie creat un comitet de criză şi găsită o soluţie, pentru că au fost afectaţi elevii buni, care nu au copiat“. Dacă se va dovedi că frauda este de proporţii asemănătoare în toată ţara, aşa cum se bănuieşte (ni s-au promis deja probe din toate judeţele), demisia conducerii MECT şi a inspectoratelor şcolare va fi iminentă.
Dacă însă, aşa cum preconizez, cei responsabili din MECT şi din inspectoratele şcolare vor muşamaliza din nou, în interes propriu şi public, criza, şi nu vor propune nici de această dată măsuri radicale, se va risca o coborîre şi mai adîncă în prăpastie! Reiterez, pentru cine are răbdare şi înţelegere responsabilă pentru domeniu, aceste măsuri: mai întîi renunţarea la postarea pe internet a subiectelor şi implicit la editarea seturilor de răspunsuri de către – vorba d-lui prof. Ghe. Rădulescu – o anumită clientelă avidă de venituri suplimentare (fără să fim auziţi de „cei în drept“, am cerut acest lucru în unanimitate, cei prezenţi la consfătuirile tradiţionale din septembrie, la Liceul „Gheorghe Şincai“, înaintea începerii cursurilor din anii şcolari 2006-2008!), iar apoi eradicarea indulgenţei-complicităţii din sălile de examen prin pedepse severe. În acest al doilea scop, avansez părerea că, în comparaţie şi cu alte sisteme educative din lume, s-ar cuveni aplicate şi la noi pedepse mult mai aspre hoţilor: elevii ori studenţii prinşi copiind să fie declaraţi respinşi la examenul respectiv fără dreptul de a se mai înscrie la cel puţin cinci sesiuni de examene similare. La rîndul lor, profesorii care au facilitat copiatul să fie eliminaţi din sistem prin desfacerea contractului de muncă şi prin menţionarea cauzei (corupţie) în cartea de muncă. Nu ne trebuie procese penale întinse pe zeci de ani pentru a face curăţenie într-o ogradă deja plină de gunoaie; de aceea, socotesc probe suficiente înregistrările prin camerele de luat vederi din toate sălile de examen. Să nu mi se spună că nu se pot instala în licee şi facultăţi! Astăzi pînă şi o amărîtă de dugheană îşi poate permite măcar o cameră de acest tip, ca măsură antifurt! În privinţa celui dintîi aspect, argumentele mele, alături de cele ale majorităţii profesorilor de literatură şi limbă română, vizează programa şcolară, axată pe formarea unor competenţe, nu pe asimilarea papagalicească a unor concepte operaţionale, a unor cunoştinţe perimate de istorie a literaturii, ori – cel mai rău! – a unor comentarii de-a gata. Or, această programă a fost în ultimii doi ani aruncată în aer, odată cu hotărîrea publicării acelor subiecte, hotărîre justificată printr-o aşa-numită dorinţă de „transparenţă“ şi girată din fruntea MECT de un personaj cu nume evocînd un respectabil recipient gospodăresc ardelenesc. Cu acel prilej, am asistat, după opinia mea, la o imixtiune mai apăsată decît în defunctul regim comunist a politicului în pedagogie; nu numai întrucît termenul pus de mine între ghilimele, „transparenţă“, aparţine limbajului politic şi n-are ce căuta într-un sistem de învăţămînt întemeiat pe eforturi conştiente, întreprinse cu seriozitate de toţi partenerii (elevi-părinţi-cadre didactice), pe competenţe reale şi pe competitivitate, ci şi pentru că, oricît de numeroase şi de complexe, astfel de subiecte şi mai ales rezolvările lor îndoielnice nu pot înlocui manualele şcolare, aşa cum, se pare, cred majoritatea elevilor şi a familiilor acestora! Pentru aceştia, care încă mai stăruie în a gîndi… pragmatic, luînd-o pe scurtătură („dai banu’ şi-ai scăpat“; „doar diploma contează“ etc.), n-aş avea să le mai spun decît: nu atingerea ţintei, ci drumul pînă la ea are valoare formatoare.
Fenomenul degradării raportului şcoală-societate pare, din păcate, ireversibil deocamdată, căci discutînd cu directoarea liceului unde predau, am avut surpriza să constat că, la şedinţele la care iau parte conducătorii de şcoli, tendinţa actualei dictaturi politice „de la nivelul forurilor de decizie“ asupra învăţămîntului nu este pe punctul de a se fi încheiat odată cu această gogomănie a introducerii auxiliarelor şcolare cu răspunsuri de-a gata pe post de înlocuitoare de programă şi de manuale, deoarece viziunea asupra cadrelor didactice a politicienilor de doi bani pe care îi avem astăzi, în stare doar de… „a da copy-paste“ unei legislaţii europene parcurse pe sărite şi desprinse de contextul ei social-istoric (unde eşti, domnule T. Maiorescu, să-ţi reactualizezi, cu greutatea cuvîntului dumitale, eseul despre „forme fără fond“?!), este de a ne trata ca „prestatori de servicii către populaţie“, argumentul forte fiind că – nu-i aşa? – sîntem „plătiţi din banii contribuabililor“!
Pe cînd ghişeele de rigoare şi „programul de lucru cu publicul“ în şcoli, domnilor?

Bucureşti,
5 iulie 2008
Mihai FLOAREA

Adomnitei e o pacosteCezar Alboiu - Duminica, 10 August 2008, 23:14

Dezbaterea de la Facultatea de Litere, organizata impreuna cu revista dvs, este o initiativa excelenta.Intristator modul in care ministerul si ministrul Adomnitei discuta despre bacalaureat. Pana cand nu vor fi scoase subiectele de pe Internet, pana cand subiectele "la prima vedere" nu vor ajunge "la prima vedere", discutati degeaba. Ministrul nu-si asuma nici o raspundere pentru ca se teme ca nu va mai fi votat. E un politruc care pune interese personale inaintea intereselor scolii. Rusine lui Adomnitei! Sa-si dea demisia si sa se duca la Iasi sa candideze... mai mult de 2%, intr-un colegiu, nu va lua, pentru ca e un ministru foarte slab si un politician catastrofal. Inainte de aceasta dezbatere, am citit comentariile dvs din revista - cel al domnului profesor Liviu Papadima, al doamnei Bianca Burta-Cernat, al doamnei Carmen Musat, al domnului Ovidiu Simonca: ar trebui sa va angajeze consilieri la ministerul Educatiei.Ati fost pertinenti si curajosi.Bag mana in foc ca ministrul nu citeste presa culturala si ati cuvantat in pustiu.Adomnitei a venit la Facultatea de Litere disperat dupa voturi, nu sa asculte luarile de pozitie ale profesorilor.De ce n-a zis:da,sunt de acord cu dvs, am citit scrisoarea deschisa redactata de Facultatea de Litere, scoatem subiectele de pe Internet, facem un alt bacalaureat, sporim exigenta. Ministrul Adomnitei e parasutat politic intr-un minister de care ii e frica, se teme de profesori, n-are curajul confruntarii.ce fel de ministru e acela care raspunde abia la final, intr-o dezbatere unde cuvantul sau trebuia sa se auda din primul moment?ce fel de ministru e acela care o scalda cu subiectele de pe Internet?o pacoste! un fricos!

Dezbatere sterila !Un sucarit ! - Miercuri, 13 August 2008, 14:11

Am vazut lista participantilor si am constatat ca au lipsit unul sau mai multi inspectori scolari generali, unul sau mai multi inspectori scolari generali adjuncti, unul sau mai multi inspectori din inspectorate care au raspuns de bacalaureat, unul sau mai multi presedinti de comisie sau vice presedinti si directori de licee si profesori. Din nou asistam la eliminarea celor care sunt implicati direct in examen si ce este mai trist din nou facem referiri la bacalaureatele din alte tari.
Atat timp cat nu stabilim strategii clare pentru pregatirea tinerei generatii ne vom intalni in astfel de discutii.
Propun un bacalaureat organizat pe niveluri de dificultate - nivel A;nivel B;nivel C si nivel D. Subiectele le puteti posta pe internet pentru "bacul" de nivel D, dar cel care a fost declarat reusit la acest nivel nu are dreptul sa se inscrie la facultati si scoli post liceale.Cei care au absolvit "bacul" de nivel D se pot inscrie la scoli postliceale; cei de nivel C pot parcurge unele institutii de invatamant superior cu durata de 3 ani;cei de nivel B pot fi admisi in institutii de invatamant superior de scurta si lunga durata cu orientare vocationala si ce de nivel A pot fi admisi in orice tip de invatamant- acestia din urma trebuie sa pregateasca si teme care nu sunt cuprinse in programa de liceu.