Ştefan Agopian face următoarele
afirmaţii despre revista Noua literatură, în revista Academia
Caţavencu din 21 octombrie 2009, respectiv pe site-ul revistei
Observator cultural din 22 octombrie 2009 (numărul 497):
„«Te gîndeşti şi la
revista Noua literatură, care, din cîte am auzit, a înghiţit
bani cît toate revistele subvenţionate de Uniune, la un loc?»
«Mă gîndesc şi la ea. Şi mă gîndesc şi la alte
chestii, dar m-am plictisit de discuţie.» «Şi eu!»“,
a zis amicul meu.
Şi:
„Toate revistele subvenţionate de
USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură
cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate
sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista Noua literatură
care, dintr-un capriciu al actualului Preşedinte, a primit sume
indecente în comparaţie cu sumele primite de alte reviste.
Astfel, în 2007-2008 revista a primit o sumă de aproximativ
zece ori mai mare decît Convorbiri literare.“
Pînă cînd Ştefan Agopian
va redresa USR prin închiderea revistei Noua literatură –
despre a cărei calitate editorială nu se abate niciodată, după
cum lesne se poate observa şi cu atît mai puţin se compară
din punct de vedere editorial revista Noua literatură cu alte
reviste subvenţionate de USR! –, mă văd nevoită să fac cîteva
precizări.
Înainte de toate menţionez că
nu voi abuza de ospitalitatea Observatorului cultural şi că nu voi
comenta insinuările, evidenta stare de enervare pe care i-o produce
candidatului Ştefan Agopian revista pe care o conduc şi care, de
altfel, i-a publicat cu generozitate şi deschidere un text tradus în
limba germană şi nici nu voi pune sub semnul întrebării
comparaţiile financiare pe care Ştefan Agopian le face, acuzînd
însă, totodată, tocmai lipsa de transparenţă a deciziilor
financiare ale USR.
Eu nu ştiu cîţi bani a primit
revista Convorbiri literare, aşa cum pare să ştie Ştefan Agopian.
Ştiu însă cîţi a primit şi primeşte revista Noua
literatură.
Suma pe care eu personal o primesc în
regim de colaborare pentru facerea acestei reviste a fost şi este de
aproximativ 1.000 de roni, adică 10 milioane de lei vechi, adică
aproximativ 240 de euro. Aceeaşi sumă a primit-o şi graficiana
Mihaela Şchiopu. Salariile celor doi redactori, Ana Chiriţoiu şi
Gruia Dragomir, sînt acum de aproximativ 700 RON, şapte
milioane de lei vechi, respectiv 170 RON. Salariile lor au fost 600
RON pînă de curînd. Tiparul revistei, realizat la o
tipografie din provincie, tocmai pentru a economisi banii USR, costă
aproximativ 1600 de roni, 16 milioane de lei vechi, adică ceva mai
puţin de 400 de euro. Ocupăm o cameră nereno-vată din sediul
Uniunii de pe Calea Victoriei, pe care o ocupa înainte Mircea
Ghiţulescu. Am folosit mult timp calculatoarele din redacţia
României literare, pentru că cele din sediul Uniunii nu sînt
suficient de performante pentru paginare. Acum folosim laptopurile
personale. Nu cunosc cît costă gazul şi lumina pe care le
consumăm în fosta cameră ocupată de Mircea Ghiţulescu,
pentru că nu am văzut niciodată aceste facturi. Aşa cum nu am
încasat sau mînuit niciodată alte sume de bani decît
salariile sau colaborările, pentru că întreaga administraţie
a revistei aparţine USR. Pentru colaboratori am avut mereu la
dispoziţie impresionanta sumă de 1.100 RON, 11 milioane de lei
vechi, respectiv cam 50 RON articolul. Ne-am străduit să-i impărţim
cu dreptate. Paginarea şi corectura, realizate de Ionela Stanciu şi
Ioana Profirescu, sînt recompensate cu o sumă mai mare decît
cea a redactorilor, aproximativ 800 RON. Decizia acordării acestor
salarii nu mi-a aparţinut niciodată şi am luat-o ca atare.
Cam aşa arată, din interior,
cheltuielile revistei Noua literatură. Aş putea adăuga suma de
aproximativ 200 RON pe care eu am insistat să o cheltuiască USR în
fiecare lună pentru trimiterea unui număr important de reviste în
străinătate şi am primit înţele-gere în acest sens.
Am sugerat chiar ca toate revistele USR să fie trimise în
străinătate astfel.
Revista Noua literatură a adus
bugetului USR, prin finanţarea obţinută de la AFCN, suma totală
de 41,744.95 RON, adică 417 milioane de lei vechi, adică
aproximativ 10.000 de euro.
Redacţia revistei Noua literatură a
participat, de pildă, la evenimente în străinătate, la care
a fost invitată, de multe ori pe cheltuiala personală a
redactorilor, aşa cum s-a întîmplat cu recentul
eveniment de la Veneţia. Exemplele se pot înmulţi, dar nu
vrem să ne victimizăm. În mod normal, o revistă de calitatea
Noii literaturi nu ar trebui să aibă nici un fel de probleme
financiare, dar aceasta este situaţia în România şi nu
dorim să ne plîngem.
Dar de aici şi pînă la a se
sugera existenţa unor „sume indecente“, distanţa e pur şi
simplu incredibilă. Înţeleg că nu toată lumea poate admira,
iubi, respecta revista pe care o conduc. Dar ca cineva să-şi
imagineze că revista Noua literatură a beneficiat de favoruri
financiare, că redactorii ei s-au îmbogăţit datorită unor
imaginare capricii ale actualului preşedinte, acest lucru este de-a
dreptul scandalos. Şi ridicol! Repet, domnule Ştefan Agopian,
redactorii revistei Noua literatură, care au aşezat în pagină
un text al dumneavoastră tradus în germană, sînt
plătiţi cu 7 (şapte) milioane de lei!
Cred că orice persoană de
bună-credinţă îşi poate face o idee despre paguba pe care
revista Noua literatură a adus-o USR. Cît despre beneficii, mă
întreb dacă Ştefan Agopian le-ar putea aprecia cum trebuie.
Pentru că, dacă ar fi deschis vreodată revista Noua literatură,
ar fi observat că parteneriatul cu ICR, despre care vorbeşte în
programul domniei sale, este mai mult decît prezent în
paginile revistei; că dialogul cu traducătorii străini a fost unul
permanent, ba chiar a dus la publicarea de fragmente de literatură
în diverse limbi străine, lucru pe care nu am auzit să-l mai
fi făcut vreo altă revistă finanţată de USR; că scriitori
tineri de cea mai bună calitate, membri sau nu ai USR, au scris în
această revistă cu toată libertatea posibilă. Aştept cu tot
interesul o evaluare deschisă financiară, dar mai ales calitativă
a revistelor USR!
Indiferent cine este sau va fi
preşedintele USR, revista Noua literatură există şi nu va permite
ca pe seama ei să se organizeze campanii electorale, să se
vehiculeze neadevăruri, să se sugereze situaţii care nu au
legătură cu realitatea.
Sper doar ca oricine va fi viitorul
preşedinte al USR, să fie o persoană în stare să respecte
contracte, reviste, independenţa editorială, munca unor angajaţi
sau colaboratori şi regulile de bună-cuviinţă între oameni
civilizaţi, care nu includ nici insinuări, nici jigniri indirecte,
nici discriminări de coloratură machistă, nici alte asemenea
artificii adecvate în cel mai rău caz unui discurs privat.
Dacă nu se va întîmpla acest lucru, există, cel puţin
în România Uniunii Europene a anului 2009, căi legale de
reglementare a relaţiilor interumane.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters