OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Desfasurarea unui colocviu pe tema istoriei si a memoriei comunismului romanesc in Canada poate fi o surpriza atit pentru cel care a trait experienta gulagului, cit si pentru cel care a vazut totul doar din fata ecranului de televizor. Astazi, surpriza celui dintii este legata de perceptia celui de-al doilea. Departe de razboiul rece (doar climatic, provincia Québec s-ar putea numi „mon pays c’est l’hiver“), unii locuitori ai acestei „tari“, de cinci ori mai mare decit Romania, isi pot imagina multe, dar pot intelege greu ce a insemnat comunismul lui Ceausescu. Cu atit mai bine ca nu l-au trait, am spune… Si totusi, pina si un profesor canadian de istorie, Talbot Imley, specialist in Istoria Europei la Universitatea Laval, gasea „fara nuante“, aproape o fictiune, povestea conferentiarilor romani cu privire la regimul Ceausescu. Voiajul orwellian (a se citi… deriva), timp de peste 40 de ani, din Romania, poate parea tot la fel de ireal(a) pentru un nord-american pe cit pare pentru un roman o excursie de o saptamina la Miami. Antipatia fata de totalitarism a nord-americanului nu are ca origine empatia dureroasa a est-europeanului fata de locul unde a trait, ci este mai degraba produsul unui „propagande“ politice – deci, si al unor serii de clisee si stereotipuri.

Un coloviu sustinut la Montreal, pe 2 aprilie, cu titlul Un/L’im/possible deuil du communisme: La Roumanie, si-a propus sa explice starea de confuzie din Romania de astazi printr-un excurs critic asupra comunismului de ieri.
Gazda a fost una dintre cele mai importante universitati din Canada, Université du Québec à Montréal (UQAM), iar printre organizatori – Centre d’études interdisciplinaires sur les lettres, les arts et les traditions (CELAT) al Universitatilor Laval si UQAM.
Acest eveniment stiintific a avut loc in cadrul unei zile dedicate studentilor romani ai Scolii Doctorale in Stiinte Sociale pentru Europa Centrala (École Doctorale en Sciences Sociales d’Europe Centrale et Orientale) cu sediul la Bucuresti, avind-o ca directoare pe dna Rose-Marie Lagrave si care formeaza de peste opt ani cel mai mare nucleu de cercetatori romani in stiinte sociale care se pregatesc in Canada.
Colocviul a fost deschis de Simon Harel, co-director al CELAT, urmat de Jean-Pierre Asselin, vice-rector al Agentiei Francophone pentru America de Nord. Adrian Dragusanu, doctorand in istorie al Universitatii Laval, a prezentat programul conferintei si le-a multumit organizatorilor pentru ajutorul acordat in realizarea acestei manifestari.

Prima comunicare a fost cea a profesorului Bogumil Jewsiewicki, titular al Catedrei de studii canadiene in istorie comparata a memoriei de la Universitatea Laval. Proiectele Domniei sale vizeaza intelegerea „mecanismelor prin care indivizi venind din tari diferite construiesc propriul lor univers si care se afla la intersectia patrimoniului national cu cel international“. O atentie speciala este acordata memoriei imigratiei din Canada avind ca origine spatiul Europei centrale. In comunicarea sa, profesorul Jewsiewicki s-a referit in special la modul particular in care identitatea diasporei se re/construieste plecind de la contactul dintre cele doua lumi: cea de origine si cea de destinatie. Valurile migratoare contemporane trebuie studiate in timp si in direct raport cu schimbarile politice, sociale, economice si demografice care au antrenat aceste transferuri de populatii. Diaspora romana din Canada, de pilda, are o dubla „cetatenie“. Daca in anii razboiului rece aceasta avea o dificultate in a se recunoaste prin valori culturale specifice, astazi ea are o dorinta de a se afirma. Romanii din Canada reproduc o Romanie originara, virtuala si idealizata, iar programul lor civic si politic tine de reusita simbiozei dintre cele doua „lumi“. Un nou concept de „vivre ensemble“ explica acest spatiu de „coprezenta“ ca alternativa a asimilarii sau a aculturalizarii migrantului.
Adrian Dragusanu, doctorand si membru CELAT al Universitatii Laval, a vorbit despre Comemorarile eroilor: intre comunism si nationalism. Conferentiarul a expus dimensiunea eschatologica a ceremonialului ceausist. Reamintind de marile aniversari dedicate eroilor istoriei nationale – de la Burebista, Decebal si Traian, trecind prin evantaiul de domni si voievozi din care Stefan cel Mare si Mihai Viteazul nu puteau lipsi, si sfirsind cu revolutionarii epocii moderne –, comunicarea a demonstrat practic ca paranoia istoricista care a inramat portretul liderului comunist intr-un tablou faraonic a dus in final la o sinucidere simbolica a corporalitatii lui Ceausescu.

Lector universitar al Universitatii Bucuresti, Adrian Cioroianu, de asemenea doctorand si membru CELAT al Universitatii Laval, a tratat problema Locurilor de memorie si de contramemorie ale regimului Ceausescu. Plecind de la seria Les lieux de mémoire, aparuta intre anii 1984-93, sub directia lui Pierre Nora, conferentiarul a incercat o acomodare a conceptelor lui Nora la cazul romanesc. Cu originalitate, Cioroianu a demonstrat ca locurile de memorie se pot constitui totodata in locuri de contramemorie. Luind, de pilda, cazul Casei Poporului – loc de memorie a comunismului ceausist –, conferentiarul a aratat ca prin transformarea acestui edificiu in Palat al Parlamentului noii puteri postrevolutionare am asistat practic la o noua „fundatie“, un loc de contramemorie a regimului Ceausescu. In aceeasi schema se poate inscrie manualul scolar de istorie. Manualul unic de istorie poate fi un loc de memorie al propagandei istorice a puterii totalitare. Aparitia manualelor optionale, dupa cum se stie, a scandalizat prin variantele discursive propuse o buna parte a clasei politice si a societatii romanesti, ducind la ivirea unui fenomen de repulsie si de limitare a numarului lor. Invocarea nostalgica a normei in istorie trimite asadar la un loc al contramemoriei si in cazul cartii de istorie din scoala romaneasca.

In cea de-a treia comunicare, Centrul civic al Bucurestiului sau ideologia turnata in beton, Cristina Bucica, doctoranda si membra CELAT a Universitatii Laval, a incercat o decodare a reprezentarilor arhitecturale comuniste. Corespunzator ideologiei egalitariste a fost proiectul de a uniformiza periferia cu centrul Capitalei. In cele din urma, materializarea acestui vis de a demola cartiere intregi nu s-a realizat ca urmare a epuizarii economice din ultimii ani de agonie ai regimului. Solutia de compromis a fost aceea de a masca zonele vechi de case cu blocuri, intorcind astfel spatele istoriei. Daca Casa Poporului poate fi expresia ultima a sclerozei puterii totalitare, dupa prabusirea comunismului, s-a incercat o reinvestire simbolica a spatiului urbanistic al Bucurestiului printr-o serie de proiecte care isi propuneau „incercuirea“ Casei Poporului pentru a fi „invizibila“: „la mémoire est éphémère, les pierres restent“.

Tinar cercetator la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, doctorand si membru CELAT la Unversitatea Laval, Constantin Dobrila analizeaza in comunicarea sa Le meurtre de Ceausescu: l’imaginaire politique du passage, semnificatia executiei Ceausestilor, din doua perspective. Pe de-o parte, este vorba despre conotatia simbolica a mortii lui Ceausescu (care se identifica cu cea a regimului), ca parte integranta a unui ceremonial de trecere la o gestiune rationala a violentei intr-o societate fragmentata dupa decenii de comunism. Pe de alta, acest act sacrificial este pus sub semnul crizei cauzate discordantelor rituale ce submineaza eficienta simbolica a executiei lui Ceausescu.

Ultima comunicare, cea a semnatarului rindurilor de fata, doctorand si membru CELAT al Universitatii Laval, a tratat despre Istoria si memoria comunismului: controversa manualelor scolare optionale. Pornind de la ideea ca scandalul manualui de istorie al Editurii Sigma poate reprezenta o posibila radiografie a crizei identitare a romanilor dupa 1989, conferentiarul a incercat sa raspunda mai multor intrebari. Care a fost rolul manualelor unice de istorie in crearea memoriei generatiilor de romani nascuti sub comunism? Ce rol are modul in care s-a scris istoria in constituirea memoriei comunismului? Putem oare imagina o alta maniera de a scrie istoria? Altfel spus, exista mai multe memorii si o istorie au pluriel a romanilor? Varianta istoriografica oficiala inculcata timp de decenii se manifesta à la longue durée, intrucit revolutia din 1989 a distrus doar simbolurile formale ale regimului, fara a produce un examen critic – „un travail de mémoire“ (Paul Ricoeur) – asupra trecutului, capabil sa reaseze clasa politica romaneasca pe o noua fundatie, intr-o ruptura radicala si ireversibila cu ceea ce a fost. Un posibil doliu al comunismului nu se poate purta fara un exercitiu asumat de deconstruire si de reasezare a memoriei romanilor, care sa permita exorcizarea viitorului lor de umbra trecutului. In opinia noastra, istoria trebuie sa-si recapete functiile epistemo-deontologice pierdute in timpul comunismului, iar misiunea civica a istoricului devine esentiala.

Colocviul a fost „colorat“ de o expozitie fotografica a doi artisti romani din Canada: Alex Sciurevici si Dan Mititelu, care au expus fotografii realizate in Romania anilor ’80. Un car de reportaj al Canalului Horizon – Global, Montreal, condus de dl Alexandru Suteu, a filmat integral cele peste 5 ore de comunicari si interventii si le-a luat interviuri conferentiarilor. Romanii din Montreal au deja o emisiune in limba romana la televiziune, numita Acasa, iar interesul lor pentru evenimentele culturale romanesti porneste din dorinta de a-si legitima identitatea in compozitul etnic canadian. A fost prezent si dl Cristian Bucur, redactor la postul romanesc de radio Romagazin, din Ottawa.
Presa de limba romana din Toronto si Montreal a fost receptiva si a publicat pe Internet programul acestei conferinte. Desi invitat, consulul Romaniei nu s-a aratat interesat de trecutul recent, lasindu-i pe cei cinci doctoranzi romani sa-i vorbeasca, in lipsa, „de rau“ pe cei de ieri, ca si pe cei de azi din conducerea tarii lor.

Montreal, 5 aprilie 2002