OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Germania operele lui Emil Cioran se bucura de o mare popularitate. Interesul constant al publicului pentru autorul roman se reflecta in politica traducerilor cit si in numeroase studii dedicate operelor cioraniene. In comparatie cu spatiul lingvistic anglo-saxon sau cu Franta, in Germania s-a scris totusi foarte putin despre trecutul politic al acestui autor.
Vizibil stinjenit de intrebarea privind simpatiile sale legionare, Emil Cioran a incercat sa justifice afinitatea sa pentru fascismul romanesc intr-un interviu acordat in anul 1986 saptaminalului german Die Zeit, descriind-o ca „o poveste patologica“. Recunoscind aceasta afinitate, el afirma ca „prin cultura si prin conceptii“ era cu totul altfel decit oamenii din Garda de Fier. In mod paradoxal, tocmai stinga intelectuala germana, atit de critica fata de trecutul nazist, s-a multumit cu acest raspuns laconic. Astfel se explica si faptul ca in Germania nu a existat nici o tentativa serioasa de a cerceta veridicitatea afirmatiilor autorului care in anii ’30 a scris Schimbarea la fata a Romaniei.
Recent au aparut doua studii care propun o reconsiderare critica a operei lui Cioran. Primul, intitulat Doctrina legionara si intelighentia interbelica, a aparut in revista bianuala Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik1. Este vorba despre un fragment din cartea Martei Petreu Un trecut deocheat sau Schimbarea la fata a Romaniei aparuta la Cluj in anul 1999. Cel de-al doilea studiu apartine lui Hans-Peter Kunisch si a aparut in revista Literaturen2 sub titlul: Actul gindirii este o baie otravitoare. De ce trebuie citit Cioran si ce trebuie sa stim in timpul lecturii. Atit Marta Petreu cit si Kunisch se opresc pe larg asupra mediului intelectual-politic al anilor ’30 si ’40, cit si asupra influentelor autohtone si internationale care au facilitat alunecarea spre dreapta extremista a unor autori importanti ai momentului.

Pornind de la citeva exemple similare notorii, Kunisch constata la autorul roman o tendinta mai accentuata de ocultare a unui trecut, numit „deocheat“ de catre Marta Petreu. Respingind interpretarea potrivit careia in cazul Cioran ar fi fost vorba doar despre o „vremelnica orbire fascista“, Kunisch propune o noua lectura din perspectiva aspectelor biografice ocultate. Toata opera lui Cioran scrisa in limba franceza este, potrivit lui Kunisch, o incercare de reconsiderare stilistica a propriului sau trecut biografic si politic. Pentru a-si argumenta aceasta asertiune, autorul german citeaza scrierile lui Z. Ornea si Leon Volovici dedicate extremismului de dreapta din perioada interbelica, analizind apoi numeroase texte legionare publicate de Cioran. Cu mare atentie Kunisch se opreste si asupra unor aspecte pur biografice, reliefind faptul ca Cioran insusi a incercat sa impuna versiunea ca in perioada 1939-41 s-ar fi aflat la Paris si nu la Bucuresti. In 1940 Cioran inca nu se lecuise de „fascismul sau patetic“, noteaza Kunisch, care publica pe linga multe citate antidemocratice, antisemite, xenofobe si fascistoide din aceasta perioada si o fotografie, in care poate fi vazut Cioran in uniforma legionara alaturi de Codreanu. (Aceasta fotografie este raspindita pe Internet de catre neolegionarul romano-american Nicolae Nita, autorul revistei electronice intitulate Pagina Romaniei Nationaliste.) „Cioran niciodata nu a pierdut pofta ereziei de dreapta“, concluzioneaza Hans-Peter Kunisch, pledind totusi pentru lectura operelor postbelice ale acestui filozof, pe care il califica drept un exemplu pentru o gindire neadaptata.

In contextul revizuirii interpretative a autorului romano-francez a aparut acum si traducerea in limba germana a Caietelor3 lui Cioran. Este vorba despre insemnarile acestuia din perioada 1957-1971. Intr-o recenzie a Caietelor aparuta in ziarul Die Welt4, cronicarul sugereaza ca insemnarile sint si un soi de justificare metafizica pentru trecutul sublimat al lui Cioran („care in tinerete a fost fascist infocat, convertit la biserica nihilismului“). In pofida faptului ca recenzentul german reliefeaza negativ alunecarea lui Cioran intr-un umor involuntar, el recunoaste valoarea propozitiilor aforistice ale acestui om melancolic si profund sceptic, care exprima, in fond, autoreflectii depresive, verdicte asupra mediului spiritual actual si ginduri privind situatia istorica a secolului 20.
__________

1. Marta Petreu, Die Legionärsdoktrin und die Intelligentsia der Zwischenkriegszeit in Rumänien, in Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 2/2001, Anul 13, pp.11-27. sCaiet tematic: Verarbeiten statt verdrängen = Prelucrare in loc de sublimaret
2. Hans-Peter Kunisch, Der Akt des Denkens ist ein Gifbad. Warum man Cioran lesen muss. Und was man dabei wissen sollte, in Literaturen, Nr. 7-8/ 2001, Anul I, pp. 100-106. sNumar tematic: Biografien. Leben &Legenden = Biografii – Vieti si legendet.
3. E.M. Cioran: Cahiers 1957-1972. Aus dem Französischen von Verena von der Heyden-Rynsch. Suhrkamp, Frankfurt/M. 2001, 265 p.
4. Rudi Thiessen, Genie und Küchenschabe. Die philosophischen Schmierhefte des rabenschwarzen Skeptikers E.M. Cioran sind unfreiwillig ziemlich komisch, in Die Welt, 8.12.01.