Despre impostură

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Editorial | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Facem, deocamdată, cîteva precizări generale. Conform dicţionarelor, impostura înseamnă înşelătorie, minciună, şarlatanie, escrocherie, potlogărie, coţcărie. Impostura este vastă, impostura domină, impostura e în toate domeniile şi în toate zările. Sîntem sufocaţi de impostură. Unde întoarcem capul ne izbim de modul acesta vivant: impostura. Impostura poate foarte uşor să devină prefăcătorie. E calea prin care impostura se ascunde, sfioasă, drapată de bune intenţii şi de şubrede argumente. Dacă vom scrijeli pojghiţa de prefăcătorie, vom vedea impostura în toată splendoarea.

Există o impostură politică. Strategii de PR reuşesc s-o facă suportabilă. Seară de seară, la televiziune, domni şi doamne combat, dau verdicte, acuză, polemizează. Numai că vine o vreme cînd se vede, cînd interesul poartă fesul. Atunci, haina strîmtă recomandată de specialiştii în comunicare devine prea largă. Apar personaje diforme, care dau din mîiini şi din vorbe. Se arată aşa cum sînt, şi de aici impresia de lehamite care se instalează, privindu-i. Cazul ANI e cel mai elocvent exemplu. Practic, o instituţie care nu funcţiona, al cărui şef se ocupa cu aranjarea unor întîlniri în Parcul Herăstrău (deci: prefăcătoria în stare pură) este decapitată preventiv, ca să nu încurce în nici un fel. ANI nu încomoda nici pînă acum, dar de ce să nu ne asigurăm…? Pe urmă, ne dăm de ceasul morţii: vai, da’ cum se poate, cum de lăsăm statul de drept fără un instrument de control? Şi aşa ajungem la impostură. O falsă (şi ineficientă) pseudoinstituţie se preface că vrea să funcţioneze (şi nu e lăsată). Şi iar avem dezbateri, intervenţii, emisiuni nesfîrşite, intervenţia Guvernului, două tipuri de declaraţii de avere, ah, ce mai stat de drept avem, poate cineva contesta aşa ceva?

Apoi, avem impostura instituţională, înrudită cu cea politică. Avem instituţii, dar acestea funcţionează după vrerea conducătorilor. Instituţii sînt şi în învăţămînt. Fac acestea mai performantă educaţia? Mereu aflăm ba de un plagiat, ba de un titlu academic luat pe daiboj, ba de elevi (sau studenţi) promovaţi uşor, că, de, banii de la buget sînt în funcţie de numărul studenţilor, nu putem să triem la sînge, că nu se mai fac normele, posturile... În schimb, ne prefacem că am schimbat forma de organizare a bacalaureatului. Chiar credeţi că bacalaureatul va avea măcar prestanţa din interbelic, că un om care va obţine, de acum înainte, diploma de bacalaureat va dovedi pricepere într-ale „competenţei“? Altfel spus, ca să adaptăm limbajul ministerial de lemn, va fi un om competent, instruit şi i se vor detecta şi cei şapte ani de acasă?

Există şi o impostură în sport. O amintim pentru că realitatea ne obligă. Ea este vizibilă în fotbal, mai ales. N-avem stadioane, echipa naţională are doar două-trei opţiuni unde îi permit normele internaţionale să joace, dar avem mult balast verbal, aruncat de conducătorii de cluburi. Echipa Steaua, spre exemplu, nu mai poate fi iubită, cînd la televitor năvăleşte Gigi Becali, care a schimbat antrenori, fără o analiză a performanţei. Echipa Dinamo, spre exemplu, nu mai poate fi iubită, cu atîţia „prinţi“ şi „prinţişori“...

Există şi o impostură culturală. Vorbim frumos, elocinţa ne este însoţitoare, dar, de multe ori, vorbele ascund un mare gol. Epatăm. Punem mîna la frunte, oftăm artistic, ne minunăm ca au dispărut „manierele“. În lumea culturală – şi mă feresc de exemple actuale –, prefer simplitatea, decît o virtuozitate găunoasă. Îmi permit să dau un exemplu. Din echipa „de aur“ a Europei Libere, cred că s-a vorbit prea puţin de Vlad Georgescu, fostul director al redacţiei în limba română, care a murit în 1988, se pare că iradiat de Servicile Secrete româneşti. Vlad Georgescu avea o voce neradiofonică şi îşi citea destul de plat editorialele. Numai că, reascultîndu-le pe secţiunea „Arhiva istorică Radio Europa Liberă“, de pe site-ul www.europalibera.org, am senzaţia că Vlad Georgescu, un mare istoric, nerecuperat îndeajuns, a fost şi un mare gazetar. Uneori, mă întreb dacă n-ar trebui făcute casete sau CD-uri cu editorialele lui Vlad Georgescu. Era tipul de gazetar care, prin fiecare cuvînt, se împotrivea imposturii. Am dat acest exemplu, dintr-o altă perioadă istorică, tocmai pentru a ilustra ideea că nu vocea, hainele, PR-ul, marketingul fac un om valabil. Mai trebuie încă ceva: să fii omul potrivit la locul potrivit, să ai curaj în opţiuni şi să cauţi să nu te prefaci. Va veni o vreme cînd spumoşenia discursurilor va lăsa loc analizei tenace şi directe. E departe acel timp?

Recomanda articolul prin:

Etichete: ANI, Europa libera, Vlad Georgescu

Comentarii utilizatori

UN SOMN LINIŞTIT, CU VISE FRUMOASE...NEDEEA BURCĂ - Vineri, 30 Aprilie 2010, 13:44

Probabil că da, foarte departe! În orice caz, curajul opţiunii şi refuzul de a te preface rămân, deocamdată, nişte principii de-a dreptul sinucigaşe. Nu insist cu exemple: oricine a încercat vreodată să le aplice a simţit pe propria-i piele nişte efecte foarte, foarte speciale.Dacă la acestea două se mai adaugă, Doamne fereşte, şi vreo încercare de-a face bine ceea ce faci, sau, pur şi simplu dorinţa de-a "face un bine", poţi fi extrem de sigur că "rezultatele" nu se vor lăsa prea mult aşteptate! O spun cu o mare tristeţe, în urma unor exprienţe cât de poate de recente!
În altă ordine de idei, mărturisesc, nu ştiu ce s-a întâmplat cu INTREAGA arhivă a "Europei libere"! O fi salvat-o cineva şi dacă nu, mai este, oare, posibilă o astfel de încercare?!
Iar impostura, deşi ne deranjează, este acceptată de marea majoritate a populaţiei. Cum altfel s-ar putea explica faptul că ne plecăm cu atâta uşurinţă spinările dinaintea unor oameni despre care ştim cât se poate de bine că sunt nişte impostori, că ocupă locurile ce de drept s-ar cuveni altora? Dar, deh... când avem "de rezolvat" ceva, nu ostenim a ne milogi în faţa unor personaje pe care în sinea noastră le dispreţuim. Şi, pentru a ne scuza în ochii celorlalţi, dar mai presus de orice, în propriii noştri ochi, spunem mereu că ... "nu-i nimic de făcut, ăştia sunt, de unde să iei alţii mai buni?" Şi iată cum ne împăcăm cu noi înşine, cum răzbim călcând în picioare tocmai pe aceşti oameni mai buni... dar despre care am decis o dată pentru totdeauna ca nu exista! Ne putem îngădui un somn liniştit, cu vise frumoase...

imposturadominic diamant - Sambata, 1 Mai 2010, 09:50

Impostura e un subiect atat de generos,raspandit pe o arie atat de larga,incat se poate spune ca e o fauna care fosgaie pe intreaga planeta.
Impostura se manifesta extrem de variat,are o diversitate de intruchipari si e atat de versata si versatila,pana la a deveni credibila si convingatoare, incat usor i se poate cadea prada,in special in randul celor naivi si creduli,usor de manipulat si de imbatat cu apa chioara.
Impostura se numeste substituirea de orice fel,de persoana,de functie,sau orice altceva,cand cel in cauza se da drept altcineva si-si aroga calitati sau merite pe care nu le detine.Politica si cultura sint pline de astfel de exemple.
Impostura face ravagii oriunde se manifesta,instituind o realitate falsa,lipsita de temeinicie.Aceasta trebuie combatuta fara menajamente oriunde se manifesta,pentru intretinerea si mentinerea unui climat sanatos,propice competitivitatii valorilor.