Nr. 744 din 17.10.2014

Educatie
On-line - actualitate
Restituiri
Monografie
Editorial
Eveniment
Actualitate
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Studii culturale
Societate
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Septembrie   |   Numarul 390   |   Despre invatamintul artistic in secolul al XX-lea

Despre invatamintul artistic in secolul al XX-lea

Autor: Maria-Magdalena CRISAN | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Ileana PINTILIE
Timisoara intre traditie si modernitate: Pedagogia artistica in secolul XX
Editura Fundatiei Interart Triade: Brumar, Timisoara, 2006, 228 p.

Cartea semnata de istoricul si criticul de arta Ileana Pintilie este un istoric al dezvoltarii scolilor de arta in Transilvania si Banat. Este interesant felul in care autoarea abordeaza problema, nu atit din perspectiva traditiei, ci mai ales din felul in care scoala de arta romaneasca a recuperat, s-a consolidat, in mai putin de un secol, astfel incit, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, am putut vorbi la Timisoara despre o pedagogie artistica novatoare in invatamintul liceal de arta, despre primele grupuri experimentale din arta noastra contemporana, in anii ’60, iar la Cluj despre o importanta Academie de Arta.

Cartea Ilenei Pintilie face o incursiune in sfera invatamintului academic din Transilvania si Banat, unde primele incercari de constituire dateaza de la sfirsitul secolului al XlX-lea la Cluj, vorbind, pentru aceasta perioada, de scoli aparute din initiative particulare.
Marea Unire din 1918 a dus la aparitia unor importante institutii culturale romanesti in Transilvania. Atunci s-a infiintat Universitatea din Cluj, Teatrul National si Opera Romana, Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica, iar in proiect se afla si deschiderea unei Scoli de arte frumoase. Asa s-a ajuns la o dezbatere publica, in care erau angajati intelectualii importanti ai epocii, privind principiile dupa care urma sa fie organizat invatamintul artistic. Opiniile oscilau intre organizarea unei universitati moderne, dupa principii europene sau dupa cele americane, in care se prefera o institutie autonoma, organizata in colegii si facultati.

Primul proiect de infiintare a Scolii de Arte Frumoase din Cluj a fost incredintat in 1919 sculptorului Corneliu Medrea, stabilit la Bucuresti, fara insa a fi, in cele din urma, concretizat. Discutii si incercari vor mai exista, proiecte au mai fost elaborate, dar abia in 1925 Scoala de arte frumoase se deschide oficial, scopul fiind „sa pregateasca atit artisti, cit si decoratori, profesori de desen, astfel incit sa ajunga sa formeze o intreaga generatie de oameni de arta“.
Studiul era structurat pe doua cicluri, de patru si de sapte ani, facind distinctie intre sectia pedagogica si cea artistica. Fara a intra in detaliile programei, pe care autoarea le analizeaza, trebuie sa spunem ca invatamintul artistic clujean a beneficiat de aportul unor artisti importanti: pictorii Alexandru Popp, Catul Bogdan si Aurel Ciupe, sculptorul Romul Ladea, tineri artisti care incercau sa fie la curent cu noutatile din domeniu. Dar cu toate succesele obtinute de catre tinerii absolventi ai scolii, din motive financiare, ministerul de resort hotaraste in 1932 desfiintarea Scolii de arte frumoase din Cluj si tansferarea ei la Timisoara, urmind sa primeasca aici finantare din partea municipalitatii si a prefecturii. Parte dintre profesorii clujeni se muta la Timisoara, scoala mentinindu-si programa, dar dezvolta si o noua sectie de arta aplicata, la dorinta grupului de initiativa timisorean. insa avatarurile prin care trece invatamintul artistic din Transilvania si Banat nu iau sfirsit. Statutul Scolii de arte frumoase de la Timisoara era nesigur, diplomele nu erau recunoscute, abia in 1939 situatia scolii se va clarifica, ea va fi recunoscuta ca scoala particulara, fara, insa, a avea drepturile celorlalte academii de stat, de la Bucuresti si Iasi.

in 1937, profesorii scolii solicita, tinind cont de avintul industrial pe care il are Timisoara, infiintarea unei sectii de arta aplicata, pentru „formarea artistilor decoratori…, creatori de modele pentru fabricile de portelan sau pentru manufacturile de tesaturi cu specializari in ceramica, metal, sculptura decorativa, mobilier, arhitectura, decoratiuni interioare, grafica publicitara, dar si pictura religioasa“. S-a elaborat o noua programa, asemanatoare unor scoli deja existente la Berlin, Budapesta si Viena, de tipul „scolilor superioare de arte industriale“, iar in 1941, Ministerul Instructiei Publice decide transformarea ei in Scoala de arte decorative.
La Cluj, dupa mutarea Scolii de arte la Timisoara, au luat nastere scoli libere de arta, din initiativa unor artisti, iar primele generatii de absolventi isi fac manifestata prezenta in anii urmatori, pina in 1949, cind se reinfiinteaza Institutul de arta clujean.

in tot acest periplu prin care a trecut invatamintul artistic din Transilvania si Banat trebuie remarcat faptul ca tinerii artisti, deveniti profesori, au avut o deschidere pentru arta secolului al XX-lea, mai ales pentru impresionism, dar si pentru expresionism si cubism. Dintre acesti tineri profesori amintim pe Catul Bogdan, Anastase Damian, Romul Ladea si Aurel Ciupe, carora autoarea le face ample portrete, analizind rolul avut in dezvoltarea invatamintului artistic universitar, dar si creatia lor artistica, in dezvoltarea generala a artelor romanesti. Ei se intorceau de la Paris, unde au intrat in contact cu avangarda artistica a timpului, dominata de spiritul lui Cézanne. in jurul acestor doua centre s-a construit miscarea artistica din Transilvania si Banat, aici si-au format personalitatea artistica nume importante din istoria contemporana a plasticii romanesti: Alexandru Mohi, Jeno Szervatiusz, Ion Vlasiu, Stefan Gombosiu, Eugen Gasca, Tasso Marchini, Antal Andor Fulop, Nicolae Brana sint doar citiva dintre ei.
Un loc special ocupa in dezvoltarea invatamintului artistic din Timisoara Julius Podlipny. El apartine ca formare spatiului Europei Centrale, studiind, la inceputul anilor ’20, la Academia de Arta din Budapesta, iar in 1926 se stabileste la Timisoara. Scoala libera de pictura pe care a condus-o inca de la inceputul venirii sale, iar apoi ca profesor la Scoala de arte decorative, a contribuit, asa cum ne spune autoarea, la stabilirea unei „legaturi intre arta interbelica si perioada anilor ’50-’60“, la aparitia multor generatii de artisti, precum si la dezvoltarea invatamintului artistic liceal de aici, mai ales in deceniul ’70.

invatamintul de arta din Transilvania si Banat a parcurs un drum mult mai sinuos. Pentru ceea ce statul de multe ori nu a reusit sa faca, solutiile s-au gasit in initiativele particulare. in acest sens, trebuie amintit si rolul Coloniei artistice de la Baia Mare, condusa in primii ani (1896) de Simion Hollosy. Fara a intra in problematica ei, trebuie sa spunem ca ea a pornit ca o scoala de plein-airistes, dar, in timp, cei care au lucrat aici au fost influentati de evolutia artei europene, de impresionism, fauvism, de sintezele artei moderne din prima jumatate a secolului al XX-lea. in Transilvania si Banat, invatamintul artistic a fost legat si de o traditie a locului, a fost influentat de arta populara, dar a raspuns si unor necesitati imediate, ce tin de dezvoltarea industriala, asa cum am vazut la Timisoara, datorita unui teren favorabil pentru un tip de experimentalism, intilnit aici in anii ’60. A existat o preocupare pentru ceea ce se intimpla in arta europeana, mai ales in spatiul germanic, astfel incit, asa cum conchide autoarea, „alaturi de academiile de arta din Bucuresti si Iasi, invatamintul artistic de aici si-a adus contributia la omogenizarea fenomenului artistic, din perioada moderna si contemporana“.

Etichete:  Ileana PINTILIE Timisoara intre traditie modernitate
 
 
 
Cele mai citite articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale
Recviem pentru un muzeu
BIFURCAŢII. Marile iluzii
Cele mai comentate articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
BIFURCAŢII. Marile iluzii
„Forma finală a operei este o surpriză şi pentru autorul însuşi“. Interviu cu Henry MAVRODIN
Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale
Cele mai recente comentarii
Iata cum
Viitor articol despre "Cumintenia pamantului"
expertul Cuminteniei
(cu-)adevărat circ
In curand in librarii: Epistolar II
 
Parteneri observator cultural
Sonoro