OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ma tot gindeam oare ce ar putea intelege romanul mediu dintr-o carte de critica culturala americana, publicata prima oara in 1987 si abia recent tradusa aici. Si, pe deasupra, incercam sa-mi dau seama cum sa abordez aceasta carte dintr-o perspectiva americana inteligibila cind, din senin, mi-a venit in minte inceputul vechiului serial alb-negru Superman. Fiecare episod se deschidea cu imaginea unei cladiri inalte si o privire spre cer. Apoi, o voce ferma si distinsa venea cu arzatoarele intrebari: „Ce-i acolo sus, in cer? Este o pasare? Este un avion? Nu, e Superman!“.
Apoi, am inceput sa-mi fac un Ness si m-am gindit ca oricine ar fi pus in fata cartii lui Allan Bloom – inchiderea mintii americane – s-ar intreba: ce fel de minune avem aici?

La prima vedere, nu-i usor de stiut. Aceasta carte critica mentalitatea americana sau doar civilizatia anilor ’80? Lupta, asemeni lui Superman, pentru adevar, dreptate si modul de viata american? Dintr-un punct de vedere, toate aceste pagini par un atac asupra relativismului moral al inertei stingi americane. Vazute altfel, ele rezuma filozofia politica de la Socrate la Heidegger.
Pe tejgheaua din bucatarie, in ceasca mea s-a format o spuma maronie si, fara sa stiu cum, am inceput sa ma intreb daca ar fi mai bine sa prezint textul lui Bloom ca pe o plingere in privinta educatiei universitare americane sau ca pe o modesta propunere. Prepararea cafelei devenise hipnotica, dar misiunea mea incepea sa arate ca si cum s-ar fi rezumat la a raspunde doar la doua intrebari: era viata asa cum o descrie Bloom cind Simon si Schuster au publicat inchiderea... prima oara? si sint vietile academice si cultura generala in State atit de prostesti sau acoperite de ignoranta cum spune Bloom ca sint? I-ar fi placut lui Bloom. Unul din capitolele sale se numeste Ignoranta noastra.

- Allan Bloom il admira pe Machiavelli
Abia cind m-am intors la computer a inceput cafeaua sa-si faca efectul. Jocul era in plina desfasurare si am inceput sa vad ca, din perspectiva americana, The Closing of the American Mind nu poate fi discutata decit ca un manual pentru profesori care a avut repercusiuni puternice. Cum educatia universitara a tradat democratia si a saracit sufletele studentilor de astazi a venit pe lume ca o teorie cu o misiune. Grupul dominant acum in dreapta americana si-ar putea intemeia programul politic pe platforma de analiza istorica si filozofica bine gindita a cartii, si aceasta i-ar justifica pe multi dintre acei oameni de dreapta care, de fapt, si-au inceput viata ca hotariti oameni de stinga.
Ar fi greu, in orice caz, sa subestimezi importanta inchiderii… Efectul sau este, din mai multe puncte de vedere, comparabil cu efectul Principelui, influentul manual de guvernare al lui Niccolo Machiavelli.

La inceputul secolului al saisprezecelea, Machiavelli a scris limpede, pentru Lorenzo de Medici (pentru care a fost scris Principele), ca „scopul scuza mijloacele“ si ca „un principe s…t nu poate avea toate acele virtuti pentru care oamenii sint socotiti buni pentru ca este adesea necesar, pentru a apara statul, sa actioneze impotriva milei, impotriva credintei, impotriva omeniei, impotriva franchetei, impotriva religiei“. Allan Bloom il admira pe Machiavelli si as putea paria fara a risca prea mult ca, imitindu-l pe marele florentin, Bloom s-a apucat si el sa defineasca educatia adecvata pentru (noul) principe, omul de stat american al noului secol. in orice caz, am fi pe deplin indreptatiti sa-l luam pe protejatul Universitatii Cornell mentionat de Bloom, Paul Wolfowitz, drept un exemplu al noului om de stat. Dar, ca sa ne intoarcem la oile noastre, marea diferenta intre Machiavelli si Bloom este ca Bloom credea cu pasiune in adevar si dreptate pentru unii, cit si in modul de viata american. Machiavelli n-a apucat sa auda despre astfel de lucruri desi, potrivit lui Bloom, el a fost implicat in lantul de evenimente intelectuale ce au condus la fondarea Statelor Unite.
Nu sint prima care observa ca prezentarea lui Bloom este intrucitva eliptica, dar cred ca proiectul sau se rezuma la aceasta: educati-i intr-un mod liberal numai pe cei mai buni si stralucitori. indopati-i cu Marile Carti timp de patru ani dupa liceu. „Exista si alte tipuri de studenti, pe care circumstante de un fel sau altul ii impiedica sa aiba libertatea de a urma o educatie liberala.

Ei isi au propriile nevoi si s-ar putea sa fie niste personaje foarte diferite de cele pe care le descriu aici. Esantionul meu, in ciuda limitelor sale, are avantajul de a se concentra asupra celor susceptibili sa profite de o educatie liberala si sa aiba efectul moral si intelectual cel mai insemnat asupra natiunii.“1 Asta inseamna ca, potrivit lui Bloom, educatia liberala ar trebui rezervata exclusiv candidatilor la conducere, al caror fundal familial a contribuit cumva la abilitatea lor de a fi invatati si de a conduce. Vesti proaste pentru restul, asadar.
Bineinteles ca intotdeauna a fost asa si, inutil de precizat, in conditii de deficit economic, Statul nu-si poate permite sa contribuie decit la educarea candidatilor proeminenti. Numai ca vorbim despre Statele Unite, patria celor liberi si tara taxelor ridicate, unde, incepind cu scoala primara, ni se spune ca o educatie solida ne va face cetateni adevarati si votanti informati. De aceea programa oricarei universitati americane includea o doza de cursuri „liberale“ pe baza teoriei ca liceele americane nu asigura suficienta educatie civilizatoare. Si, intr-adevar, este in general acceptat de catre universitari de toate orientarile politice ca, mult prea des, cultura americana ambientala este non-cultura si ca acest deficit nu poate fi remediat decit in institutiile de invatamint superior.

Mai mult, majoritatea americanilor cred atit de puternic in importanta educatiei universitare incit, dupa cum scrie Dorothy Wickenden intr-un articol recent din revista The New Yorker, „aproape doua treimi dintre americani sustin politicile de recompensare a realizarilor academice ale studentilor cu greutati enonomice si sociale“. Cu toate acestea, „valoarea burselor Pell, care-i ajuta pe studentii cu venit redus sa-si plateasca studiile, continua sa scada cu repeziciune, in timp ce costurile educatiei universitare cresc. (Acum costa mai mult de patruzeci de mii de dolari pe an sa urmezi cursurile unei universitati private selecte si in jur de cincisprezece mii de dolari pe an pentru un student din statul respectiv sa urmeze cursurile unei universitati publice. Anul trecut, cele mai mari burse Pell au fost de numai patru mii cincizeci de dolari)“2. Asta inseamna, in termeni practici, ca numai copiii din familiile care erau numite „familii bune“ vor ajunge sa citeasca Marile Carti. Prapastia educationala se largeste. Acesta este un mod excelent de a crea votanti usor de manipulat si s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu exportul locurilor de munca americane.

Bloom este teribil de serios in privinta felului in care ar trebui citite Marile Carti, iar stralucirea sa este adesea spectaculoasa. Cred ca toti Americanii educati si toti oamenii educati care vor sa stie cum digera cultura americana fara oboseala fenomenele altor culturi ar trebui sa citeasca capitolele Nietzscheanizarea Stingii sau viceversa si Ignoranta noastra. Argumentatia este prea complexa pentru fi rezumata, dar urmatorul pasaj este sugestiv: „Conflictul este raul pe care vrem cel mai tare sa-l evitam, intre natiuni, intre indivizi si in noi insine. Nietzsche incerca, prin a sa filozofie a valorii, sa restaureze puternicele conflicte pentru care oamenii erau dornici sa moara, sa restaureze sensul tragic al vietii s...t. Filozofia valorii a fost utilizata in America exact in scopul opus – sa promoveze tandemul conflict-rezolvare s...t. Daca nu e decit o diferenta de valori, atunci concilierea este posibila. Trebuie sa respectam valorile, dar ele nu trebuie sa stea in calea pacii. Astfel, Nietzsche a contribuit la ceea ce incerca sa vindece“3.

- Statele Unite au fost fondate de prostanaci
Problema pentru cei mai seriosi ginditori va aparea cind isi vor da seama ca ampla portiune centrala a inchiderii… nu reprezinta decit o demonstratie a modului in care trebuie cititi Cei Mari in context istoric si in relatie unul cu celalalt. M-a fascinat sa citesc ceea ce Bloom considera a fi complotul – termenul e al lui, nu al meu – filozofilor Iluminismului care si-au asumat proiectul politic de democratizare a Vestului. Acest grup il include pe englezul John Locke, al carui Eseu asupra intelegerii umane l-a influentat atit de puternic pe Thomas Jefferson, incit Declaratia noastra de Independenta se inspira direct din expunerea pe care o face Locke asupra drepturilor naturale ale omului.

Locke a tras concluzia ca toti oamenii au dreptul la „viata, libertate si proprietate“. Si mai raspicat decit Locke, Jefferson a scris: „Consideram aceste adevaruri a fi de la sine intelese, ca toti oamenii sint creati egali, ca le-au fost date de catre Creatorul lor anumite Drepturi inalienabile, ca intre acestea sint Viata, Libertatea si cautarea Fericirii“.
Rezulta, asadar, din cele spuse de Bloom ca, avind un oarecare idealism, Thomas Jefferson a fost victima unei farse, iar Benjamin Franklin un nechibzuit la fel ca el. in centrul dezbaterii despre filozofii Iluminismului, Bloom scrie: „Nu se tine suficient seama de cit de machiavelici erau sfilozofii Iluminismuluit, in toate (s.m.) sensurile cuvintului, si ca erau, de fapt, discipoli ai lui Machiavelli. Ei nu sperau sa imbunatateasca soarta omului uitind de raul care salasluieste in el, ci cedindu-i, mai degraba decit opunindu-i-se, coborind stacheta. s...t Egoismul urma sa fie mijlocul de obtinere a binelui comun, si ei nu s-au gindit vreodata ca splendoarea morala si artistica a natiunilor trecute urma sa se reproduca in lumea pe care o planuiau. Combinatia dintre asprime si spiritul jucaus din scrierile lor ar trebui sa risipeasca orice banuiala a unor sperante nintemeiate. Daca a existat vreodata un plan «realist», apoi acela a fost“4. Iata! Mintea americana a fost inchisa de la bun inceput. Statele Unite au fost fondate de prostanaci.

Citim ca miscarile politice din anii saizeci au facut ca lucrurile sa mearga mult mai rau pentru oricine incerca sa deschida minti americane. Pe de alta parte, explica Bloom, ele deja mergeau rau – exceptind oarecum universitatile din perioada McCarthy.
Dar, ca sa ne intoarcem la filozofii complotisti, care ar putea fi considerati la fel de bine filozofii regi deghizati in mod democratic, modele pentru studentii de astazi: „Filozofii i-au imitat pe tiranii antici care gaseau ca e mai usor sa satisfaca poporul decit pe nobilii care indrazneau sa rivalizeze cu ei“. intr-o societate luminata, spune Bloom, „nimeni, cu exceptia cunoscatorilor, nu detine in mod natural o pozitie privilegiata.“5 Adica, spune Bloom, filozofii si oamenii de stiinta. Si chiar mai mult decit atit. Este o sugestie pregnanta ca, intr-o societate bazata pe ratiune, oamenii „se apropie si mai tare de ratiune, dedicindu-se sprijinirii ratiunii.“6 Asta ar insemna Machiavelli si urmasii sai, tipii din Washingtonul aflat sub influenta lui Bloom, printre care ii includ pe William Kristol si pe Paul Wolfowitz si probabil si pe John R. Bolton, Richard Cheney si Donald Rumsfeld, tipii asociati cu Proiectul pentru Noul Secol American, un think tank neoconservator in capitala natiunii.

- Subiecte fierbinti
de studiu
De ce sint in stare oamenii ca ei? Ei bine, astfel descrie Bloom activitatile celor mai buni politologi: „sint incapabili sa depaseasca instinctele lor politice neexplicate si neexplicabile – constiinta faptului ca politica este arena autoritara a binelui si raului efective. Ei se apuca de studiul politicii al carei tel, mentionat sau nu, este actiunea. Apararea libertatii, evitarea razboiului, promovarea egalitatii, diverse aspecte ale dreptatii in actiune – reprezinta subiecte fierbinti de studiu. Regimul bun trebuie sa fie tema unor asemenea politologi, fie si in taina, iar ei sint inspirati de intrebarea «Ce-i de facut?».“7 Pentru Bloom, orice guvernare este un regim si, citind inchiderea…, am inceput sa inteleg de unde au preluat baietii din jurul Biroului Oval vocabularul ce a condus la recenta discutie despre „schimbarea de regim“.
Incontestabil, aceasta este o carte de citit. Ca in cazul oricarei teorii, nu exista o metoda absoluta de a masura cit adevar contine sau cit e de corecta. Ca orice carte care are efecte politice, va fi, in cele din urma, judecata dupa fapte.

Traducere din engleza
de Constantin Virgil B~NESCU


Jean Harris, romanciera si eseista americana, locuieste in prezent la Bucuresti. Multe dintre studiile ei sint consacrate lui Sigmund Freud si psihanalizei. Traduce curent din literatura romana contemporana. Volume publicate: The One-Eyed Doctor (Doctorul cu un singur ochi), The Roots of Artifice (Radacinile artificiului) si romanul Diffidence (Sfidarea). Un alt roman, Zona umbrei, a aparut in limba romana la Editura Libra, in 1998.


––––––––––––––––
1. Allan Bloom, Criza spiritului american. Cum universitatile au tradat democratia si au saracit sufletele studentilor, Traducere din engleza si note de Mona Antohi, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 21.
2. Dorothy Wickenden, Top of the Class, in The New Yorker, 2 octombrie, 2006, p. 36.
3. Bloom, ed. cit., p. 272.
4. Ibidem, p. 347.
5. Ibidem, p. 344.
6. Ibidem, p. 346.
7. Ibidem, p. 436-437.