Nr. 731 din 18.07.2014

On-line - actualitate
Istorie recentă
Civilizaţia fotbalului
Avanpremieră
Editorial
Actualitate
In memoriam
Informaţii
Politic
Spatiul public
Literatură
Istorie literară
Memorii
Memorialistică
Interviu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   Septembrie   |   Numarul 286   |   Despre literatura femeilor, cu precautie

Despre literatura femeilor, cu precautie

Autor: Bianca BURŢA | Categoria: Literatură | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Elena Zaharia-Filipas
Studii de literatura feminina
Editura Paideia, Bucuresti, 2004, 176 p.

Dupa toate aparentele, preocuparea pentru studiile de gen incepe incet-incet sa dobindeasca si in spatiul cultural romanesc o oarecare consistenta. Se intrevad in sfirsit citeva (nu foarte numeroase, e drept) proiecte coerente, intre care colectia coordonata de Mihaela Miroiu in cadrul Editurii Polirom se infatiseaza ca o intreprindere semnificativa. Teritoriul, putin explorat la noi, e abordat deocamdata cu precadere dintr-o perspectiva istorica (Stefania Mihailescu, Maria Bucur, Constanta Ghitulescu, Alin Ciupala) sau sociologica (Laura Grumberg, Valentina Marineasa, Vladimir Pasti) si cvasiignorat de literati, care nu dau semne ca ar acorda o excesiva importanta fenomenului „literaturii feminine“.

Fara a socoti, evident, monografiile consacrate unor autoare ca Hortensia Papadat-Bengescu sau Sofia Nadejde si nici eseurile de mica amploare risipite prin periodice sau strecurate prin diferite volume, avem in total numai doua carti dedicate literaturii feminine ca fenomen distinct. Sint volume de pionierat, serioase si aplicate, scrise cu o anumita arta a captarii bunavointei unui public preponderent conservator, reticent fata de „capriciul“ corectitudinii politice.

Prima dintre ele, Prozatoare ale literaturii romane moderne (Biblioteca revistei Familia, Oradea, 1994), apartinind Lianei Cozea, intereseaza nu atit prin cele cinci micromonografii ce le vizeaza pe Alice Botez, Olga Caba, Cella Delavrancea, Georgeta Mircea-Cancicov si Henriette Yvonne Stahl, eseuri oneste si consistente documentar, insa nespectaculoase la nivel speculativ, cit prin gestul (fie si timid) de a schita, intr-un articol introductiv, planul unei abordari sintetice a literaturii autoarelor romane. Dar sinteza aceasta, ipoteza seducatoare pe care diferitele cercetatoare ale noastre (intre care si Dora Pavel, semnatara unui incitant articol despre doamnele din literatura romana, Care e prima autoare din literatura romana? publicat in Apostrof, an IV, nr. 6, 1993, p. 3) o propun de ceva vreme, se lasa in continuare asteptata.

A doua carte, aparuta spre sfirsitul anului trecut la Editura Paideia, este semnata de Elena Zaharia-Filipas. Studii de literatura feminina, la origine suportul unui atractiv curs pe care autoarea il tine de mai multi ani la Facultatea de Litere a Universitatii bucurestene, abordeaza tema literaturii femeilor intr-o maniera relaxata, lucid ironica si transanta. Cele sapte eseuri din volum nu sint insotite de nici un Argument, ceea ce nu implica totusi absenta unui discurs legitimator, insinuat discret printre rinduri. Pentru ca, este evident, decupajul operat de Elena Zaharia-Filipas din materia suficient de densa si eterogena a literaturii scriitoarelor noastre are nu doar atuurile unei binevenite contributii istorico-literare, ci si pe acelea ale unei strategii polemice bine conduse. Sub aparenta moderatiei sint strecurate abil intentii ofensive.

- Dilema de gen a criticii lovinesciene
Eseul cu care se deschide – in forta – volumul, E. Lovinescu si literatura feminina, prefateaza Studiile... si argumenteaza prin ricoseu necesitatea demersului deconstructiv intreprins, analizind atitudinea contradictorie a lui Lovinescu fata de scriitoarele care au frecventat cenaclul „Sburatorul“. Pe de o parte, criticul a manifestat interes si reala intelegere pentru literatura femeilor, nefacind rabat de la principiul in virtutea caruia orice discriminare fata de persoana scriitorului se exclude. Pe de alta parte, barbatul cu pusee de misoginism si-a exprimat cu varii ocazii neincrederea in vocatia creatoare a femeii. Sint, considera autoarea, doua tipuri de con-structe mentale in relatie de opozitie si de concurenta. Misoginul si domnul curtenitor (dupa moda inceputului de secol) se contrazic neincetat, asa cum se contrazic – ar fi de adaugat – promotorul noului si iubitorul de literatura antica, adeptul criticii de autoritate si adeptul ideii de revizuire.

Elena Zaharia-Filipas uzeaza de o strategie in acelasi timp precauta si eficienta: ii da cuvintul lui E. Lovinescu pe spatii suficient de intinse, apoi ii demonteaza calm, ironic, glumet, una cite una, mai toate afirmatiile (intre care presupozitia „sentimentalismului feminin“ si construirea unui concept de literatura feminina sub forma unei paradigme ce grupeaza termeni precum „instinctualitate“, „pudoare“, „mister feminin“, „sentimentalism“, „lirism si subiectivitate“, constituind un sistem de opozitii fata de literatura „masculina“). O observatie de finete vizeaza sintagma cliseizata „mister feminin“: „Propunindu-si sa caracterizeze creatia feminina, Lovinescu se lasa furat de atmosfera unei literaturi pe care o cunostea foarte bine, pe care o respirase in tineretea sa dintre doua secole, si anume atmosfera literaturii simboliste: «soapte», «sugestie», «senzatii acoperite pe jumatate», «alcov», «mister», «umbra», «vag poetic» sint toate elemente din recuzita simbolismului «decadent» si se potrivesc deopotriva lui Verlaine, Samain, D. Anghel, Elena Farago si chiar... Ion Vinea. Categorial vorbind, s-ar parea ca «femininul» (cu mister cu tot!) tinde sa se defineasca printr-o conventie dicotomica feminin-masculin fara legatura cu sexul auctorial“.

Permanent autoarea oscileaza strategic intre afirmatia transanta si rezerva precauta, consideratiile taioase fiind urmate de precizarile menite sa atenueze duritatea initiala. De pilda, gestul lui Lovinescu de a compara conditia feminina cu conditia felinei sau a porumbitei aflate in perioada rutului este taxata de autoarea eseului drept „o primitiva atitudine masculina, nesupusa examenului inteligentei“; insa Elena Zaharia-Filipas se grabeste sa adauge ca aceasta atitudine „nu-l caracterizeaza in general pe Lovinescu“. Pentru ca, putin mai incolo, sa conchida polemic in privinta intentiilor discriminatorii disimulate de Lovinescu sub masca romanticului nostalgic: „...Cuvintele exprima o atitudine antifeminista de o mare frecventa si banalitate, care asociaza feminitatea exclusiv cu «slabiciunea», «fragilitatea» si «inutilitatea»“. Feminismul, de care autoarea Studiilor... da impresia, in unele momente, ca se fereste, se dovedeste pina la urma de neocolit; dat afara pe usa, el se strecoara inapoi pe fereastra. Cartea de fata ne-o dezvaluie nu doar pe cercetatoarea sobra, care lucreaza cu probitate si suplete analitica, dar si pe militanta (lucida si in afara oricaror excese) care se ignora sau lasa numai impresia ca se ignora.

- O strategie polemica si motivatiile ei
Doua ar putea fi motivele pentru care Elena Zaharia-Filipas alege o strategie „ofensiva“ precauta. E vorba, in primul rind, de contextul cultural romanesc care conserva rudimente ale unei mentalitati patriarhale ce impiedica receptarea fara prejudecati a discursului studiilor de gen, in general, si a discursului asupra „literaturii feminine“ in particular. In al doilea rind, precautia Studiilor... s-ar putea explica prin chiar subtilitatea autoarei care intuieste ca sugestia poate fi mai eficienta, mai convingatoare decit fraza lipsita de echivocuri, pentru ca este mai insidioasa. E aici ceva din grija medicului care se straduieste sa faca mai usor de inghitit o tableta amara.
Numitei strategii i se subsumeaza si abilitatea de a alterna pasajele deconstructive cu pasajele expozitive, gratios-impresioniste, analiza unor stereotipuri privind femeia si feminitatea cu medalioane de epoca ale unor scriitoare interbelice. In felul acesta, cartea impaca si spiritele traditionaliste, care vor citi-o plezirist, atrase de pitorescul evocarilor, raminind in zona confortabila a suprafetelor, dar si mintile constiente de necesitatea emanciparii militante, care vor sti sa citeasca printre rinduri.

- Teme, decupaje, variatii de perspectiva
In cartea Elenei Zaharia-Filipas, fenomenul literaturii feminine e privit deopotriva „de aproape“ si „de departe“. Unele decupaje au caracter analitic (Hortensia Papadat-Bengescu – femeia din oglinda, Primul nostru roman feminin), altele sint sinteze ce imbina procedee critice traditionale cu procedee mai noi, cu sugestii din sfera criticii psihanalitice sau din zona sociologiei literaturii. Doamnele si lumea rurala reprezinta nu doar un decupaj tematic, ci si o incercare de studiu de cimp care le vizeaza pe scriitoarele noastre atrase, din interes real sau capriciu, de tema vietii taranesti, de la Sofia Nadejde la Georgeta Mircea-Cancicov, Hortensia Papadat-Bengescu (cea din Radacini) ori Martha Bibescu pina la autoarele „convertite“ mai tirziu la realismul socialist (Ioana Postelnicu, Lucia Demetrius, Cella Serghi) si, in cele din urma, la o scriitoare postbelica precum Dana Dumitriu, cu romanul Sarbatorile rabdarii.
Din opera Hortensiei autoarea decupeaza „femeia din oglinda“, urmarind cu acuitate „gindurile despre femeie, feminitate si feminism din perspectiva expresiei constiente, la nivelul vocii auctoriale sau al vocii personajelor, dar si al stratului ascus in subconstient sau tradat ori sugerat de meandrele analizei psihologice“. Revendicindu-se pina la un punct de la o analiza a lui Ov.S. Crohmalniceanu din Cinci prozatori in cinci feluri de lectura (Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist), studiul Elenei Zaharia-Filipas se deschide catre o perspectiva pe care am intilnit-o mai rar in analizele (extrem de numeroase) consacrate scriitoarei.

Noutatea vine, intre altele, din aceea ca analiza are in vedere factorul meta-feminitate, interesindu-se nu numai de imaginea femeii conturata in proza Hortensiei, ci si – poate in primul rind – de discursul despre imaginea femeii. Despre pozitia scriitoarei fata de feminism s-a scris frecvent in epoca interbelica, dar intr-un mod disipat, nesistematic, pentru ca ulterior acestui aspect sa nu-i mai fie acordata nici o importanta.
E de semnalat, de asemenea, ingeniozitatea unuia dintre subcapitolele studiului despre Hortensia, Imaginatie si livresc. Aratind cum imaginatia, visul si livrescul au compensat cu succes precaritatea experientei de viata nemijlocite, cunoasterea insuficienta a realitatii, Elena Zaharia-Filipas vede in Hortensia o scriitoare in al carei univers „intrarea se face prin biblioteca“. Curajoasa, autoarea noteaza: „Sursa principala a imaginatiei scriitoarei e lectura. Copil singuratic si interiorizat, ea a descoperit cu bucurie scoala, iar acolo placerea cititului si a scrisului. Daca ar fi fost baiat, ia-r fi placut poate sa duca o existenta ca aceea a lui Mircea Eliade“.

Sint nenumarate sugestiile interesante si ipotezele inedite propuse de aceasta carte. Autoarea readuce in discutie volume uitate sub un strat gros de praf, cum ar fi antologia Evolutia scrisului feminin in Romania realizata de Margarita Miller Verghy si Ecaterina Sandulescu si publicata in 1935, cu o prefata a lui E. Lovinescu, sau romanul Patimi al Sofiei Nadejde, aparut in foileton in ziarul Universul (1902), apoi in volum un an mai tirziu. Chiar daca acesta nu e primul roman romanesc scris de o femeie, cum sustine autoarea (caci au mai fost publicate anterior in foileton romanele Constantei Dunca-Schiau sau altele semnate de Emilia Lungu, Emilia Carlem, Maria Movila, Maria Flechtenmacher, Alba Monte), el este, indiscutabil, unul dintre primele romane feminine notabile. O mica obiectie s-ar putea aduce si unor aprecieri referitoare la antologia Margaritei Miller Verghy: „Informatia etalata e exceptionala, constituindu-se uneori in sursa unica“. In realitate, datele despre autoarele antologate in acest volum intr-adevar rar, util si de un farmec vetust sint adesea incomplete sau inexacte si exista scriitoare din rindul precursoarelor despre care Margarita Miller Verghy si Ecaterina Sandulescu nu spun nimic: Catinca Chinezu, Cornelia Emilian, Sofia Cocea, Ana Ciupagea. Altminteri, antologia amintita e scrutata de Elena Zaharia-Filipas cu spirit critic. Dar si cu o frumoasa, diafana nostalgie.

Percutante si scrise cu alegrete, Studiile de literatura feminina nu numai ca desteapta apetitul pentru lectura scriitoarelor noastre, dar invita totodata la o explorare mai ampla si mai sistematica a unui domeniu putin investigat. De o simplitate clasica, persuasiva, fara exaltari si fara iluzii, cartea Elenei Zaharia-Filipas este o pledoarie pentru o lectura lucida si precauta a literaturii femeilor, lectura implicind deci examenul critic exigent si valoarea estetica drept criteriu de selectie. Si inca o precizare: volumul de fata demonstreaza ca in procesul exegetic al fenomenului perspectiva etica si perspectiva estetica sint departe de a se exclude.

Etichete:  Elena Zaharia-Filipas Studii literatura feminina
 
 
 
Cele mai citite articole
Ca două flori în calea coasei
Ce se întîmplă în Orientul Mijlociu?
TANDEM. Alchimie sau De Vera Rerum Natura
Procesul Vişinescu la Bucureşti (II)
BIFURCAŢII. Prezumţia de vinovăţie
Cele mai comentate articole
Ce se întîmplă în Orientul Mijlociu?
TANDEM. Alchimie sau De Vera Rerum Natura
Ca două flori în calea coasei
BIFURCAŢII. Prezumţia de vinovăţie
Monumentul mizantropiei fotbalistice
Cele mai recente comentarii
Cercetarea comunismului, solidaritati, umbrele trecutului
Câteva precizări
bun interviu, pacat ca are o tema minora
Israelul vazut de mine II
Israelul vazut de mine - I
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Universitatea Bucuresti 150