OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Steven Mansbach
Modern Art in Eastern Europe. From the Baltin to the Balkans, ca. 1890-1939
Cambridge University Press, 1999, 384 p.


Iata o carte asteptata de multa vreme si care ar trebui rapid tradusa sau achizitionata pentru bibliotecile din Romania (deocamdata, cred, nu se gaseste decit la NEC si la Institutul de Istoria Artei din Bucuresti). Steven Mansbach este un intelectual american cunoscut mediului cultural romanesc pe care l-a vizitat de citeva ori in ultimii ani. Istoric de arta de profesie, autor a numeroase studii despre arta moderna, el a predat la diferite universitati din Statele Unite si Europa si a fost pina de curind decanul de la Center for Advanced Study in the Visual Arts de la National Gallery of Art din Washington. Pasiunea care l-a impus in lumea istoricilor de arta este modernismul din Europa de Est, in legatura cu care a organizat in 1991 o expozitie despre avangarda maghiara la Santa Barbara Museum of Art din SUA, care ar fi trebuit urmata de alte expozitii similare, inca nefinalizate. Este de asemenea membru in comitetul de conducere a asociatiei internationale Historians of German and Central and Eastern European Art (HGCEEA).

Dupa cartea Krisztynei Passuth, Les avant-gardes de l’Europe Centrale (Paris, Flammarion, 1988) si cea a lui Andrzej Turowski, Existe-t-il un art de l’Europe de l’Est? (Paris, Éditions de la Villette, 1986), marcate de accesul limitat la informatie, tipic pentru vremurile de dinainte de 1989, cartea lui Mansbach este o prima istorie coerenta, consistenta si bine documentata a inceputului modernismului in felia europeana cuprinsa intre Germania si spatiul rus-sovietic si intre Baltica si Balcani, cum ii suna si titlul. Scrisa pentru spatiul cultural anglofon, dupa toate rigorile academice ale genului, cartea este rezultatul unor ani indelungati de cercetari de biblioteca si de vizite repetate in tarile avute in vedere, familiarizare care transpare in acuratetea informatiei, a rezumatelor si a hartilor istorice, a ortografierii numelor.

Mansbach a profitat de altfel de avansul cercetarii istoriografice si curatoriale a subiectului sau, avans intimplat in ultimul deceniu chiar in tarile est-central europene, ceea ce autorul recunoaste cu franchete tipic americana in multumirile numeroase din preambulul monumentalei sale lucrari.
Premisele de la care pleaca Mansbach sunt cele cunoscute oricarui istoric de arta din aceasta regiune – anume ca inca si astazi personalitatile, grupurile si miscarile moderniste est-europene din primele decenii ale secolului au ramas uitate sau trecute cu vederea de istoriile mainstream occidentale ale artei moderne, in ciuda faptului ca initial aceste miscari si-au depasit indraznet locatia periferica si si-au asumat un rol creativ si critic in geneza artei avansate (advanced art) a regiunii. Mai mult, o parte din ceea ce a devenit ulterior modernismul international s-a nascut de fapt la periferia Europei industriale – dadaismul in regatul Romaniei, constructivismul in imperiul tarist, cubo-expresionismul in Boemia habsburgica. Si mai ales in aceasta imensa regiune geografica dintre Baltica si Balcani au fost articulate clar si apasat misiunea sociala si caracterul progresist, cum subliniaza Mansbach, al artei moderne incipiente – ba chiar au fost si aplicate politic (vezi in speta cazul Uniunii Sovietice si al Ungariei).

Mansbach crede, pe urmele altor istorici, ca aceasta uitare se datoreaza in primul rind razboiului rece, care pentru o jumatate de secol a suprimat libera circulatie a informatiei, dar mai ales a transat reductionist intre Est si Vest, relegind toata bogatia si individualitatea culturilor din regiune la monolitismul artificial si anost al “blocului sovietic