OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Colegiul Noua Europa a gazduit, in zilele de 28 si 29 noiembrie, la sediul din strada Plantelor, o serie de conferinte avind ca pretext si punct de plecare discutia in jurul generosului concept de modernitate si al impasului, aporiilor, rezistentelor de tot felul pe care le intimpina tocmai incercarea de a-i determina aria semantica. Dezbaterile, propuse si organizate de Centrul de excelenta pentru studiul identitatii culturale, condus de Mihaela Irimia, au avut ca titlu sintagma The Lures and Ruses of Modernity si au reunit profesori, cercetatori si atasati culturali veniti din Anglia, Polonia, Germania, Franta, Spania, Portugalia, Italia. Nevoia de a regindi neintrerupt relatia modernitatii, privita diacronic, cu atitudinea sau ethos-ul modernului ca determinare calitativa, adesea anacronica sau intempestiva, i-a mobilizat nu doar pe conferentiari, ci si pe auditori, dialogul plasindu-si constant centrul de interes asupra interventiilor elaborate ale publicului participant.
Despre provocarea hermeneutica pe care ne-a lansat-o modernitatea a vorbit rectorul Universitatii din Bucuresti, Ioan Panzaru.

„Stiintele umane“ isi justifica existenta prin increderea acordata unui termen pe care tocmai ele se vad nevoite sa-l redistribuie permanent in alte si alte configuratii, reintarindu-i, cu acelasi gest, valoarea pur nominala, pentru a preveni, pe cit posibil, cenzura pe care ar putea-o genera acordul universal asupra unei definitii unice. Modernitatea tehnico-stiintifica se confrunta astazi, in absenta legitimarilor prin finalitate, cu inovatiile din genetica si biologie si cu problemele etice pe care aceste inovatii le antreneaza. Pentru studiile literare, de negindit fara notiunea de forma care le anima, hibridizarea disciplinelor si insistenta notiunii de viata prezenta in abordarile interdisciplinare ale literaturii creeaza responsabilitati originale. Tot despre responsabilitate, de data aceasta in fata diversitatii religiilor, a vorbit Anca Manolescu. Modelul de toleranta religioasa reprezentat de universul infinit al lui Nicolaus Cusanus poate servi drept exemplu contemporaneitatii noastre in care laicitatea, definita prin slabirea raportului personal cu transcendenta, se vrea gazda transparenta a dialogului intercultural.

Un alt modern, devenit modern ca urmare a reaproprierii lui si a calificativului „modern“ dat de catre modernismul literar englez, este Shakespeare, whatever that means. Hugh Grady, cunoscut in lumea studiilor literare anglofone datorita lecturilor inovatoare in domeniul istoriei culturale, a insistat asupra dialecticii traditie-modernitate ca apropriere a traditiei prin trimiteri punctuale, sustinute de retorica americana a close-reading-ului, la textele shakespeariene. I-a urmat prelegerea lui Michal Pawel Markowski despre metafora digestiei si a „spiritului ca dispepsie“. Profesorul polonez si-a expus teoria, inspirata in primul rind de lectura Genealogiei moralei, asupra analogiei dintre travaliul gindirii si continuumul procesual ingerare – rumegare – digestie – excretie, pentru a plasa conditia modernului sub semnul asimilarii si al dublului sau metamorfotic, anume neasimilatul rezidual sau expulzatul.
Despre „revolutia stiintifica“ a secolului al saptesprezecelea a vorbit Dana Jalobeanu, trimitind la intrepatrunderea dintre istoria stiintelor si istoria culturala si referindu-se cu precadere la „Societatea regala“ din Anglia.

Inradacinarea profunda a modernitatii in proiectul Iluminismului a facut substanta textului semnat de profesorul Couze Venn, de la Universitatea din Nottingham, text precaut si convingator in asocierea pe care o vede, in traditia gindirii critice, mai ales a scolii de la Frankfurt, receptata cu entuziasm de catre universitarii anglo-americani, intre Lumini si preeminenta lo-gos-ului atit in limba cit si in ratiunea instrumentalizata economic si administrativ.
Au intervenit si universitari romani precum Stefan Borbely si Augustin Ioan, cu texte despre transparenta de cristal a modernitatii, asa cum apare in citeva dintre textele modernismului literar, si, respectiv, despre modernismul in arhitectura, confiscat de retorica totalitara a „minimalismului“ in Europa de Est. Rares Moldovan, asistent la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, a inscenat o confruntare intre critica, din perspectiva teoriei literare, a naratiunilor de legitimare intreprinsa de Fredric Jameson si critica sociologica a „aparatelor“ sau sistemelor pe care Niklas Luhmann a caracterizat-o prin expresia „observatii de gradul al doilea“.

Prezent la conferinta, in urma invitatiei adresate de Institutul francez, directorul Biroului de relatii culturale europene, Pascal Brunet, a insistat asupra necesitatii de a consolida cadrul institutional care sa permita artistilor din tarile aspirante la integrarea in proiectul Uniunii europene sa expuna in intreaga Europa, alterind benefic limitele tematice ale practicilor artistice in Occident. Largirea unei entitati geo-politice si conceptuale s-a aflat si in atentia lui Giacomo Marramao, filozof si sociolog la Universitatea din Roma 3. „Entitatea“ la care s-a referit Marramao este chiar lumea, devenita „glob“ sau globalizata, care astazi, mai mult ca oricind, ridica probleme legate de absenta unei sfere publice globale, dezirabila deopotriva cu un anumit „universalism al diferentei“, asadar nu doar un respect, ci o deschidere radicala catre diferenta culturala – poate chiar opusul tolerantei in fata „diversitatii“. Profesorul italian a exprimat urgenta cu care se impune acest tip de ethos, ba chiar de etica, amintind implicit de ceea ce s-a numit, in L’autre cap de Jacques Derrida, „la démocratie à venir“.

Dezbaterile s-au amplificat in timpul mesei rotunde organizate la finalul seriei de conferinte, la care au participat profesori din cimpul umanioarelor si invitati straini, precum Stan Smith, de la Nottingham Trent University. „Pariurile si esecurile modernitatii“, tema dezbaterii din final, a dat conferentiarilor si publicului ocazia de a relua si nuanta afirmatiile hibride in jurul termenului mobil (asadar, nu al conceptului, in sens riguros!) de modernitate.