OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scrisoare deschisa adresata Gabrielei Adamesteanu, lui Stefan Agopian si Gheorghe Craciun, Simonei Popescu, Ceciliei Stefanescu si lui Dan Lungu

Sint nespus de bucuros ca ati putut raspunde invitatiei si ati venit la Iasi. A fost un eveniment faptul ca am petrecut citeva zile impreuna. Un eveniment am si dorit sa fie. Remarca voastra amara – privind lipsa de interes a institutiilor statului fata de voi, deveniti pentru o luna „ambasadorii“ nostri culturali in Franta –, la inceput, m-a contrariat. V-am si intrebat retoric: „Ce asteptati de la Stat?“. Imi dau seama, acum, ca am gresit. Va numarati printre marii nostri scriitori contemporani, iar Cecilia si Dan, spun criticii, sint reprezentanti de exceptie ai „noului val“. In orice tara cu respect fata de propria cultura ati fi vedete, in sensul cel bun al cuvintului. Ati fi curtati de marile televizi-uni, ati fi prezenti pe micile ecrane in aceeasi masura, poate chiar mai mult, decit diversi analisti sau moralisti de ocazie. Ati avea propriul „timp de antena“.

Municipalitatile s-ar intrece in a va acorda burse de creatie si nimeni nu v-ar intreba „de ce scrieti?“, ci, poate, in cel mai bun caz, „ce veti mai scrie?“ ori „ce va trebuie ca sa scrieti?“. Ati ajuns „les belles etrangères“ prin propriile eforturi si nimeni nu v-a sarit in ajutor. Iar daca veti fi cititi in limba franceza, ceea ce e o sansa pentru noi – un exemplu de cum se poate deschide o poarta spre lume! –, tot voua trebuie sa va fim recunoscatori, nu statului.
Aveti dreptate, am fost in eroare: pentru voi, institutiile „de stat“ n-au facut nimic, desi trebuia s-o faca (nici breasla n-a facut nimic, in treacat fie spus). N-as spune ca din nepasare, ci mai curind din neputinta. Menirea voastra (o citez pe Simona) e sa scrieti, nu sa fiti agenti de promovare, cu atit mai putin sa slujiti „ideologii“ sau sa oferiti cuiva un „capital“ politic. Aveti o voce proprie, ceea ce naste suspiciuni. Aveti succes, iar succesul poate naste invidie.

V-ati „descurcat“ singuri, la ce bun sa va mai „ajute“ cineva? Sinteti prezent si viitor intr-o cultura preponderent nostalgica ce prefera sa inalte socluri altor statui. Mirarea voastra lipsita de revendicari e perfect indreptatita, doar ca ea cade in golul unui sistem ce-si mentine, de ani si ani, impulsiile hegemone. Voi nu sinteti un „grup de presiune“ (ciudata cariera face aceasta sintagma!), nu va revendicati de la filozofii de elita si nici nu scrieti la publicatii en vogue. Va asumati in schimb un statut simplu pentru care va admir: cel de scriitori. Insa, in virtutea acestui statut, nu i-a trecut prin minte nimanui sa va intinda mina pe care o meritati cu prisosinta – cine si ce ar avea de cistigat? Nimeni nu s-a grabit sa sustina, din pura generozitate, o diversitate atit de elegant pusa in valoare de selectia propusa de francezi. Vi se spune ca bugetul e insuficient si birocratia e mare. Voi nu scrieti pamflete, nici osane, voi pur si simplu credeti in destinul vostru literar.

Pentru multi, pare lipsit de interes. Or, ceea ce se uita este ca fara o cultura vie, actuala si dinamica, o tara e lipsita de personalitate si brand. Aveti tot dreptul sa va simtiti neluati in seama. Din pacate, logica voastra nu este si cea a functionarului cultural ale carui bune intentii se estompeaza adesea intr-un travaliu fara strategii si perspective, intr-un efort lipsit de stralucirea pe care cu totii i-am dori-o. Nu va mirati ca nici un „oficial“ de la Cultura nu v-a cautat pina acum, ca ambasadele si centrele culturale romanesti va ignora: nimeni nu le-a spus sa procedeze altfel. Nu va mirati ca un autor international de bestselleruri facile are parte de o receptare mediatica exagerata in comparatie cu valoarea voastra, abia recunoscuta acasa. Ca „desantul“ vostru in Hexagon poate sa treaca neobservat. Traim inca o epoca in care unii au pretentia ca „fac cartile“, pe cind voi va asumati menirea sa le scrieti. De aceea va si iubesc.

Iasi, 22 octombrie

PS: Rindurile de mai sus sint valabile, in egala masura, si pentru autorii care, din motive diverse, n-au putut veni la Iasi, la invitatia Centrului Cultural Francez si a Suplimentului de cultura. Imi mentin opinia ca a-ti cuceri cititorii din tara e primul pas catre cucerirea celor din strainatate. Dar despre aceasta, draga Gabriela, Simona, Agop, George, Cecilia, Dan etc., merita sa discutam in alt context, unul initiat, poate, chiar de institutiile culturale „de stat“.