OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lumînarea pe care am aprins-o în faţa Ambasadei Rusiei, săptămîna trecută, în memoria georgienilor, osetienilor sau ruşilor ucişi în conflictul gazului şi al intereselor politice a fost considerată element incendiator. Jandarmeria a considerat lumînările aşezate pe trotuar în forma cuvîntului „peace“ drept un element incendiator ce poate pune în pericol siguranţa şi integritatea ambasadei Federaţiei Ruse în România. Sună patetic. Cel mai patetic (trist) este însă faptul că lumea începe să uite.

 

Se fac adesea paralele între intervenţiile Statelor Unite şi acelea ale Rusiei în Irak şi, respectiv, Georgia. Într-o analiză de bază, cele două puteri au acţionat în momente prielnice pentru îndeplinirea obiectivelor strategice, sau şi-au creat astfel de momente. Se poate argumenta că atît Statele Unite, cît şi Rusia au forţat contextul, l-au creat: fie prin inventarea posesiei unor arme de distrugere în masă, fie prin organizaţii ce au sprijinit revoluţiile portocalii, fie prin şantajul gazului şi al conductelor. Rusia, în termeni morali, este de acuzat. În mod evident. Dar într-un mod la fel de evident, din punctul de vedere al jocului internaţional, strategia construită de ruşi se apropie de perfecţiune. Rusia are aproape toate atuurile: îşi va poziţiona baze militare îmbuibate de rachete SS-21 în Georgia (sau la graniţa ei, depinde cum privim teritoriul georgian), controlează sistemul de producţie şi transport al resurselor energetice din zonă, controlează robinetul către Europa, şi în special către Germania, şi, mai ales, nu are probleme interne care să conducă la stoparea drumului pe care a pornit. Cu ce afectează evenimentele din regiune România? Privite cu oareşicare indiferenţă de politicul românesc, centrat pe Năstase, realităţile ce se prefigurează în regiune nu sînt tocmai roz. Principala armă a Rusiei, preţul gazului, afectează şi va afecta România. Aşa cum ştim, dacă preţul la energie creşte, cresc şi toate celelalte preţuri. Relaţiile „nepotrivite“ între România şi Rusia nu vor face decît să întărească poziţia rusească de a vedea ţara noastră ca pe un alt mini-inamic. Perioada în care Rusia negocia de pe poziţii slabe a trecut. Acum, noua Rusie îşi arată muşchii şi este mîndră de ei. Nimeni şi nimic nu pare să poată influenţa ascensiunea acesteia, chiar dacă încrederea şi siguranţa oarbă în „statele occidentale“ creează senzaţia că acest scenariu este aberant. Cred că adevărul este următorul: Rusia a intrat în Georgia cu bocancii. Rusia a intrat în Ucraina cu Iulia la braţ şi îşi va continua marşul triumfal pentru a reveni la statutul de mare putere.

 

Influenţarea politicului ucrainean este însă, în momentul de faţă, cel mai interesant fenomen al regiunii: similar cu acţiunile Statelor Unite în Ucraina şi Georgia, Rusia sprijină orice poziţie anti-Iuşcenko, adică antiamericană. Noul Război Rece se poartă, mai nou, pe pămînt ucrainean, prin lupta de poziţii dintre preşedinte şi prim-ministru. După ce a oferit acces liber Statelor Unite şi Uniunii Europene pentru amplasarea unui vechi sistem antiaerian sovietic, Iuşcenko a emis un decret care să nu permită Flotei Ruseşti din Marea Neagră să se deplaseze în zone ce aparţin Ucrainei, restricţionîndu-le astfel mişcările în zona Crimeei. Susţinerea rusească pe care Iulia Timoşenko o primeşte l-a făcut pe Iuşcenko să o acuze de înaltă trădare. Instabilitatea situaţiei politice din Ucraina este favorizată de Rusia, în direcţia reapropierii şi a servituţii Ucrainei faţă de Mama Rusie. Premierul ucrainean este acuzat pentru lipsa de acţiune în conflictul ruso-georgian, lipsă de reacţie provenită aparent dintr-un tîrg cu ruşii pentru susţinerea în alegerile prezidenţiale.