OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traian STEF
Despre calitatea umana
Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Eseuri“, Pitesti, 2000, 152 p., 39000 lei


Despre calitatea umana este o carte a rezistentei fata de comunism, a unei rezistente interioare, nemanifeste. Volumul reuseste sa fie in acelasi timp o suita de eseuri si un jurnal. Asta pentru ca notatiile, fara rigoare bibliografica, ale lui Traian Stef, cu referire la texte ce contureaza modele umane, surprind in acelasi timp ratacirile autorului in cautarea de sine, in conturarea unei personalitati rezistente agresivitatii sociale, culturale a regimului. Ulise este modelul de urmat in acest drum. Asemeni eroului lui Homer, omul regimului comunist se afla in situatia celui rupt cu forta din radacinile sale. Drumul sau este unul al revenirii, al intoarcerii la normalitate.
Literatura nu este vazuta ca un mijloc de evadare din realitatea de zi cu zi a perioadei comuniste, ci este asumata moral in scopul supravietuirii fiintei profunde, in scopul pastrarii memoriei, identitatii. Experienta dezradacinarii este tragica luata in sine, dar in acelasi timp reprezinta un prilej de constientizare a propriei personalitati, de descoperire a valentelor proprii; astfel, este important drumul parcurs, calatoria care te imbogateste, iar nu Itaca; Itaca este doar pretextul.

Figura lui Ulise, personajul, modelul cultural-ontologic, sint urmarite in excursul prin cultura europeana moderna atit pentru a demonstra originea acesteia in modelul eroului grec, cit si pentru a inventaria si interpreta metamorfozele. Kavafis, Emil Botta, Blaga, Ilarie Voronca, Marin Sorescu, Alfred Tennyson, Horatiu, Liiceanu, Petru Cretia, Jean Giraudoux, Ovidiu, Max Hokheimer, Theodor W. Adorno, Octavian Paler sint etape in drumul spre interior, etape ale rememorarii.
Dupa acest excurs, portretul lui Ulise este complet; non-uitarea, constanta interioara, polytropia – puterea de a lua mai multe forme –, virtutea (ca generator al disponibilitatii polytropice), inteligenta sint tuse ce contureaza portretul eroului grec. El nu este o figura tragica deoarece nu incearca o depasire, ci merge spre o finitudine, nu este o sabie care se rupe, ci care se muleaza, se indoaie, dar numai la suprafata, pentru a lasa interiorul intact. Schimbarea este exterioara pentru a nu te lasa cunoscut, supus; adevarul interior este pastrat pentru a nu tulbura in afara si a nu fi tulburat.
Ulise este un bun povestitor, el foloseste fictiunea pentru a relativiza exteriorul. El distruge timpul mitic, nu il resimte ca apasator si accepta timpul uman, cu succesiunea spatiala.

Remarcile cu privire la inteligenta eroului, la puterea de adaptare, de a lasa impresia ca exteriorul il infringe, il supune sint foarte dese, constituind un laitmotiv: „Inteligenta are mai multi ochi si mai multe miini, este proteica, are mai multe mijloace“; „Iscusinta lui Ulise consta in a aprecia, intr-o lume aproape universal ostila, partea variabila a ceea ce poate fi exteriorizat“ (Jean Starobinski); „El nu are inteligenta expertului, ci aceea intrebatoare, ratacitoare, nu intelepciunea teoretica, ci aceea dublata de iscusinta ce permite aflarea unei deschideri in orice situatie. Astfel, firea eroului nostru se defineste prin intruchiparea in functie de necesitate si revenirea la starea initiala, fecunda, insa de sine statatoare…“
Un alt model pentru cultura si civilizatia europeana este Iosif, fiul lui Iacob, asa cum e conturat in romanul lui Thomas Mann, Iosif si fratii sai, insa nu este si unul de identificare pentru autor. Acest roman – alaturi de Ulysses al lui Joyce, Morometii, Razboi si pace, Numele trandafirului al lui Umberto Eco, Falsificatorii de bani al lui Gide sau Biblia – atrage atentia autorului, insa nu se bucura de o atentie egala celei acordate Odiseei, ceea ce arata caracterul identificator al demersului interpretativ.

Cu Ulise incepe Europa, omul modern duplicitar, schizoidat cu intentia de a-si apara eul, care traieste o ruptura, un dezechilibru atunci cind manifestarea exterioara, menita sa ascunda interiorul, il modifica, sau se identifica cu acesta.
Despre calitatea umana este de fapt o proza al carei epic se constituie din periplul prin literatura universala, avind ca finalitate descoperirea modelelor morale, dintre care Ulise este cel cu care se realizeaza identificarea. Urmatoarea fraza a autorului poate fi extinsa pentru lumea intregii Europe moderne: „Alegind pe Odiseu spre a-i darui armele lui Ahile, grecii si-au ales de fapt un proiect existential, un model pentru posteritate“.