OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Disparitatile economice dintre tarile cu un venit de sub un dolar pe cap de locuitor si cele cu un venit astronomic comparativ cu al celor sarace pot genera evenimente precum cele din 11 septembrie. Antropologul american Wade Davis afirma in articolul Pentru o declaratie globala de interdependenta (tradus de revista 22, Nr. 29 din 16-22 iulie 2002): „Magia tehnica se combina cu un model al productiei si consumului care compromite suporturile vietii pe intreaga planeta. [...] Stralucitor si inspirat in atit de multe privinte, modul de viata american nu constituie totusi un model ideal al potentialului umanitatii“. Intrebat asupra explicatiei evenimentelor de la 11 septembrie, antropologul american raspunde: „Desi ar fi reconfortant sa privim Al-Qaeda ca pe un fenomen izolat, ma tem ca aceasta organizatie constituie manifestarea unui conflict mai larg si mai profund – si anume conflictul intre cei instariti, pe de o parte, si cei ce nu poseda nimic, pe de alta parte“.

Disparitatile economice flagrante dintre diferite state ale lumii si conflictele generate de discriminarile etnice, rasiale, religioase sau de alta natura sint problemele lumii de azi si ele angajeaza decizia politica a intregii comunitati internationale. Internetul ne ajuta sa facem tranzactii internationale stind la umbra unui copac in padure, dar tot el ne poate ajuta sa manipulam populatii izolate si sarace, prin intermediul liderilor lor, ne poate ajuta sa tranzactionam crima in masa. Razboaiele si conflictele nu sint decit „durerea de dinti“ in sensul lui Wittgenstein, care e de parere, alaturi de Dewey, ca „lumea postmoderna trebuie traita ca o oscilare intre sentimentul de identitate si cel de depeizare, ca dreptul de a-mi vorbi dialectul meu ma face constient ca si alt dialect are dreptul legitim de a se exprima si de a supravietui in corul modelelor culturale. Dar ma face constient ca nu exista un model politic universal valabil, si de aceea autoritar, ca fiinta nu coincide neaparat cu ceea ce e stabil, fix, permanent, ci are de a face mai degraba cu intimplarea, cu consensul, cu dialogul, cu interpretarea si ca de abia cind vom privi lumea ca pe o oscilare intre identitatea noastra si pierderea ei in concertul civilizatiilor vom deveni (poate, in sfirsit) mai umani“ (Gianni Vattimo, Societatea transparenta, Editura Pontica, 1995, p. 16).

Universitatea de vara organizata recent de Liga Pro Europa pe tema regionalismului a fost o ambitie curajoasa, dar si urgenta. Regionalismul este un nou mod de abordare a realitatilor politice in contextul tendintelor mondiale ale globalizarii. In acord cu urgentele locale si cu presiunile globale, participantii la Universitatea de vara de la Ilieni, lectori si studenti, au pus multe intrebari, explicite sau implicite. Care vor fi actorii politici care vor conta la masa negocierilor globale? Caror spatii geografice si administrative le sint adresate proiectele economice si cine elaboreaza aceste proiecte? Care sint actorii politici care administreaza cel mai rational o comunitate? Cit de importanta este identitatea? Cit de importanta este securitatea sociala? Cum se impaca acestea intr-o comunitate multiculturala? Cit de important este un mod de viata natural si rational? Ce semnificatie are disparitia unei specii de scoici de riu? Cum impacam presiunile uniformizarii globale cu anxietatile pierderii identitatii? Cum raspunzi la criza mondiala prin crearea unei ordini locale? Toate aceste intrebari, si multe altele, au fost puse la Ilieni in modul cel mai grav si mai responsabil. Expertii invitati le-au formulat, studentii au impins dezbaterile spre zona raspunsurilor urgente, a deciziilor politice.

Problema crizei economiei traditionale a aparut nu ca o problema a unei regiuni din Transilvania, a unui stat ca Romania, a unui continent ca Europa, ci ca o problema a comunitatii internationale. Cum se apara comunitatile locale de tavalugul acestei crize? Dupa Kolumban Gabor, este posibila o ordine locala ca raspuns la criza mondiala. Tranzitia de la o economie traditionala aflata evident in criza poate cunoaste o stabilitate dinamica, pe diferite niveluri, si lectorul identifica aceste niveluri ca fiind comunitatile locale si spatiile regionale. Ele pot administra cel mai bine proiectele economice, le pot adapta la nevoia sociala de pe aceste paliere. O administrare centralizata nu va reusi niciodata sa identifice si sa impace tensiunile sociale locale, fiind rupta in mod natural de acestea. Problemele economice si de securitate sociala si-au gasit solutiile intr-o politica a regiunilor ca subiecte politice.
La Ilieni nu a fost abordata tema regionalismului din perspectiva identitara; chiar dimpotriva, atit referentii maghiari, cit si cei romani au constatat cu tristete ca nu exista proiecte economice, culturale, sociale in care romanii si maghiarii sa fie implicati impreuna, poate doar cel al Universitatii de vara de la Ilieni. Regionalismul a fost tratat ca un bun natural care poate fi exploatat rational si cu mare folos in perspectiva noilor tendinte europene care se indreapta spre spatii de administrare mai mici decit cele ale statelor nationale. Un stat national eterogen ca spatiu geografic, al identitatilor etnice, al modelelor culturale, al resurselor naturale si umane poate fi administrat si controlat mai greu decit spatii regionale cu interese convergente si cai de comunicare naturale.

O Romanie a regiunilor ca subiecte politice nu ar fi o Romanie dezmembrata pe criterii etnice, ci ar fi o Romanie care isi identifica problemele si interesele acolo unde acestea se nasc: la nivelul comunitatii locale si regionale. Comunitatea locala este o comunitate transparenta, cu relatii aproape directe intre cetateni. Regiunea sau provincia se constituie ca o asociatie de comunitati locale, legate intre ele prin cai de comunicare naturale, prin interese economice si culturale convergente, printr-o identitate istorica. Regiunea ca subiect politic – cu o Camera Regionala, un Consiliu Regional si un Guvernator – are toate sansele sa administreze mai rational si mai transparent resursele regiunii, fie si numai prin faptul ca reprezentantii acesteia sint alesi prin sufragiu universal, direct, prin scrutin proportional, si nu sint desemnati de un partid care poate propune un senator de Constanta, in timp ce acesta este legat cu toate firele fiintei lui de Cluj-Napoca. Comunicarea intre regiuni poate avea efectul vaselor comunicante de ridicare a bunastarii generale, de stabilire a unei competitii sanatoase. Polonezii au procedat la o administrare regionala imediat dupa 1990, impartind Polonia in stravechile voievodate. Se pare ca au procedat rational.

Nu sint de acord cu Sabin Gherman, invitat la aceste dezbateri, ca regiunea sau provincia, o data ajunsa subiect politic, trebuie sa se inchida in ea ca o broasca testoasa in carapacea ei si PIB-ul Transilvaniei sa ramina in Transilvania. Acest punct de vedere este unul populist, pentru cistigarea simpatiei electorale, dar la capatul acestei atitudini politice se casca o fundatura. Aceea a disparitatilor economice si de securitate sociala dintre state, regiuni sau localitati, disparitati care genereaza conflicte. Solutiile la conflicte sint mult mai costisitoare decit repartizarea unei parti din PIB-ul regiunilor spre Bugetul national pentru construirea politicilor sectoriale si a celor de dezvoltare nationala. Ca aceasta atitudine este mult mai rationala decit aceea izolationista o dovedesc politicile europene de alocare a resurselor structurale nerambursabile spre tarile sarace ale Europei, chiar daca acestea nu sint membre ale Uniunii Europene. Se pare ca e mai ieftin si mai confortabil sa finantezi o regiune saraca, decit sa o lasi sa se goleasca de populatie. Saracii lumii se inghesuie la marginea marilor metropole, transferindu-le acestora mizeria si practicile interlope. Dezvoltind o regiune saraca, faci o investitie buna si durabila, iti creezi o piata de consum sigura.

La Ilieni s-a ridicat o problema foarte serioasa, aceea a unui mod natural de viata. Ce semnificatie are disparitia unei specii de scoici de riu? – se intreba un biolog, si raspundea avizat, ca expert al Uniunii Europene pe probleme de mediu: este semnalul ca nu se mai respecta un mod de viata natural. In locul scoicilor de riu, la radiografia sociala apare o tumoare precum cea de la Copsa Mica. Cum tratam aceste tumori si care sint solutiile de preventie? Postmodernitatea trebuie sa redescopere practicile economice organice, adaptate, desigur, la viteza timpului in care traim. Asa cum protejam mediul, asa va trebui sa protejam si modelele culturale. Substanta lor inseamna viata, viata adevarata, nu surogat. Regiunile ca subiecte politice ar putea fi una dintre solutiile rationale. Dar nu ideologizate pina la transferarea lor in mit, ci ca raspuns rational la presiunile de uniformizare globala.

La Ilieni s-a intimplat ceva extraordinar si Smaranda Enache, impreuna cu echipa de la Liga Pro Europa au vrut sa arate aceasta minune mai ales celor tineri. Un sat, la citiva kilometri de Sfintu Gheorghe, si-a gasit propriul lui drum, propria lui solutie la tranzitie. Nu cred ca aici s-a gindit cineva la modele politice sau la rivalitati identitare, dar sigur a gasit un raspuns rational la problemele comunitatii. Totul a pornit, asa cum am auzit, de la un premiu al preotului protestant din acest sat, acordat de un finantator strain in anii ’80. Premiantul trebuia sa primeasca, insa, premiul in lei si, probabil, la un curs de schimb stabilit de Ceausescu. Preotul a refuzat conditiile puse. Dupa 1990, premiul i-a fost acordat din nou, dar autoritatile de atunci nu au mai intervenit cu biruri pe harul preotului. Banii au fost folositi pentru repararea bisericii, pentru reconstruirea zidului micii cetati din mijlocul satului. Primele izbinzi au sadit dorinta de a indrazni mai mult. In jurul preotului s-au coagulat energii si proiecte adresate comunitatii si, in mare parte, in folosul acesteia. Au construit un Sat pentru copiii orfani.

Acestia au parinti sociali, platiti la nivelul de cistig al unui profesor. Locuiesc si se joaca in case cu un etaj, in conditii de invidiat. Apoi s-a construit un Centru pentru tineretul crestin, o constructie perfect integrata in peisaj. Are o capacitate de peste 100 de locuri, sala de conferinte, o curte in forma de forum, teren de tenis – si poate multe altele pe care nu le-am vazut. Capacitatea de locuit a Centrului pentru tineret este dublata de dormitoarele amenajate in vechile incaperi dintre zidurile cetatii. Toate serviciile sint ireprosabile. Mincarea este gustoasa si sanatoasa, preparata, in mare parte, din produsele locale. In jurul acestor proiecte a luat fiinta o fundatie care si-a propus alte obiective de interes comunitar: o mica fabrica de produse lactate, o brutarie, o banca de credit pentru fermieri. Toate acestea exista deja. Pina acum au fost trimisi in strainatate peste 150 de sateni, din Ilieni si din imprejurimi, la diferite ferme din tarile Uniunii Europene pentru a invata cum sa administreze eficient o gospodarie. Cei care s-au specializat in strainatate primesc credite avantajoase din partea fundatiei pentru a infiinta sau dezvolta o ferma agricola. Iar acestia pot fi garanti sau formatori pentru alti sateni care nu au fost in strainatate.
Ilieniul este modelul viu al reusitei locale. O reusita coagulata in jurul unui preot care nu s-a sfiit sa se ocupe de problemele lumesti ale enoriasilor. Daca exista un rai, Dumnezeu i-a asigurat pasaport unui preot, fiindca acesta a inteles dimensiunea sociala a bisericii. Din pacate, Biserica Ortodoxa a uitat de mult ca are si o asemenea misiune. Sint ortodoxa, dar ma simt tot mai straina fata de biserica mea, o biserica ce se confunda tot mai mult cu un stat autoritar si care legitimeaza un stat mafiot.