OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intre 12 si 17 ianuarie, New Europe College a fost gazda unor conferinte sustinute de catre Michael Ann Holly, profesor la Clark Art Institute, Massachusets, si de catre Keith Moxey de la catedra de Istoria artei din cadrul Universitatii Columbia din New York. Prezenta celor doi distinsi oaspeti a fost posibila datorita unui program finantat de catre prestigioasa Fundatie GETTY, in cadrul caruia personalitati marcante ale istoriei artei vor continua sa fie prezente la Bucuresti. Programul a debutat in noiembrie anul trecut, printr-o serie de conferinte sustinute de catre Ian Jeffrey, abordind subiectul artei fotografice, si se va desfasura pe parcursul a trei ani. Sfirsitul acestei luni il va aduce din nou la Bucuresti pe Hans Belting, celebrul autor al (probabil) celei mai controversate carti din anii optzeci – Sfirsitul istoriei artei –, pentru conferinta intitulata Imaginile in practica antropologica. Pina la finele acestui an universitar, New Europe College ii va mai avea ca oaspeti pe Victor Ieronim Stoichita, Steven Mansbach, Wolfgang Kemp, Jean-Claude Schmitt si, probabil, Jean-Claude Bonne.

Ultimele conferinte de la NEC au fost grupate de catre cei doi alesi oaspeti in jurul problematicii studiilor vizuale si a istoriei artei, un domeniu extrem de familiar lor – as mentiona aici un singur titlu: volumul Visual Culture – Images of Interpretation editat de Norman Bryson, Michael Ann Holly si Keith Moxey. Printre motivatiile care au stat la baza alegerii subiectului celor doua conferinte s-a aflat probabil si timida cunoastere de catre publicul roman a uneia dintre disputele cele mai aprinse din mediul universitar american. Este vorba, asa cum spunea Michael Ann Holly, de „new eyes looking at old things“ – o incercare de a demantela caracterul de mestesug pe care istoria artei il dobindise in ultimii ani, o noua abordare a metodologiei disciplinei, centrata in jurul unei gindiri poststructuraliste si avind ca surse scrierile lui Jacques Derrida si Michel Foucault. Intr-un fel, parcursul studiilor vizuale este similar cu cel al noii istorii a artei, in varianta ei franceza reprezentata exemplar de catre asa numita „scoala de la Paris“ (Louis Marin, Daniel Arasse, Hubert Damisch si Georges Didi-Huberman). Interesul pentru studierea reprezentarii vizuale, pentru subiect in pictura si subiectivitatea manifesta in discurs, precum si o fundamentare teoretica la care s-ar mai putea adauga cam aceleasi componente structurale teoretico-filozofice determina, intr-o maniera aproape imperativa, o comparatie intre cele doua curente paralele care traverseaza cu mult succes disciplina istoriei artei in acest moment. Deosebirile principale ar fi ca daca „scoala de la Paris“ reclama cu asiduitate o descendenta psihanalitica in interpretare (Freud, Lacan, mai rar Jung), studiile vizuale se apleaca adesea spre antropologie, urmind un discurs foarte actual din care nu lipsesc termeni cum ar fi „globalism“, „postcolonialism“, „descentralizare“.

De asemenea, studiile vizuale se doresc a fi mult mai mobile decit noua istorie a artei, care poate parea uneori mult prea tributara semioticii. Sa mai mentionam doar faptul ca studiile vizuale au luat nastere ca disciplina de studiu la Universitatea din Rochester, in cadrul unui program girat cu citiva ani in urma tocmai de Michael Ann Holly si ca ele au fost gindite inca de la inceput astfel incit sa includa sub umbrela lor analiza unor lucruri extrem de diverse cum ar fi film, fotografie, arta video, computer art etc., pe linga mijloacele de exprimare considerate „traditionale“ (pictura, sculptura, desen, arhitetura).
Cistigul major al unei astfel de perspective metodologice in istoria artei este, evident, unul interpretativ, care pare insa mai putin interesat de date destul de tehnice ale istoriei artei – probleme legate de datare, de cronologie, de atributie etc. Iar acest lucru s-ar putea traduce imediat printr-o dinamizare a discursului interpretativ, subiectiv, prin proferarea nu a unei singure istorii a artei, ci a mai multora, secundare, paralele, coexistente. Este ceea ce au reusit sa demonstreze cei doi profesori invitati la New Europe College, prin discursul foarte bine integrat in context al lui Keith Moxey si prin seducatoarea interpretare pe care Michael Ann Holly a propus-o unor opere de Jan van Eyck.