OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Judecind dupa amploarea evenimentelor, dupa atentia care li se acorda an de an, dar, mai ales, dupa numarul foarte mare al celor care vin la intilnirea cu cartile, cred ca nu gresesc daca spun ca tirgurile de carte – atit Gaudeamus, cit si Bookarest – ne-au devenit foarte familiare si fac deja parte, de doua ori pe an, din viata noastra publica. Ceea ce nu-i de ici, de colo!

Statisticile spun ca numarul expozantilor de la Gaudeamus creste in fiecare an; de la 166 citi au fost anul trecut la 186 anul acesta (edituri, tipografii, reviste, firme multimedia, centre culturale, institutii de invatamint s.a.m.d.), iar numarul de manifestari prevazute la aceasta editie a IX-a s-a ridicat la aproximativ 350 de evenimente (lansari de carte, dezbateri, seminarii, mese rotunde, transmisii in direct etc.). In plus, pentru prima data in cadrul tirgului, s-a desfasurat in paralel editia 2002 a Salonului National al Presei, astfel ca standurile televiziunilor, posturilor de radio, al revistelor si ziarelor au ocupat aproape intreg etajul intii. Cine s-a plictisit de atitea carti a avut ce vedea la Salonul Presei, unde fiecare expozant s-a intrecut pe sine in a oferi un stand cit mai interactiv, ingenios si atractiv vizual. Televiziunile si-au expus fotografiile vedetelor, Independent a incropit o mica expozitie cu caricaturile lui B. Petry, alte cotidiene au venit cu productiile propriilor edituri, iar Salonul National de Fotografie de Presa, editia a II-a, a oferit o expozitie pe care vizitatorii s-au inghesuit s-o vada si pe care au gustat-o din plin (Evenimentul zilei a avut chiar propria expozitie de fotografie de presa).

Societatea de Radiodifuziune a aranjat un stand care s-a numit „Istoria Radioului“, unde au fost expuse aparate de radio de la jumatatea secolului trecut, toate in stare de functionare, precum si o serie de fotografii cu primii oameni de radio din Romania (stiati ca primul crainic sportiv a fost Radu Vasilescu?). Cei interesati au putut admira aici nu doar un radio Telefunken din 1928, dar si primul radio de productie romaneasca, Radio Popular – Record S49U, fabricat in 1949 cu componente sovietice.
A mai existat si un Salon al istoriei tiparului, cu o copie functionala dupa o veche tiparnita din lemn de la 1718, precum si Salonul National de Inventica pentru Tineret, unde inventiile tinerilor pareau desprinse din… Ingeniosul bine temperat: ghiveci cu ploaie artificiala, galeata menajera cu bariera igienico-sanitara, aparat pentru brainstorming individual, sapca cu ecran pentru soare sau icoana tridimensionala.

Numeroasele standuri ale universitatilor din toata tara, destul de cenusii si pe care vizitatorii le-au cam ocolit, au contrastat puternic cu Atelierul de colorat extrem de atragator si bine gindit de Editura Tritonic. De altfel, editurile pentru copii au crescut mult in ultimii ani, iar la aceasta editie a „tirgului de invatatura“ si-au dat silinta cu adevarat pentru a avea o oferta bogata – e drept, cam scumpa – si promovata cit mai atractiv. Nu-ti ramine decit sa regreti ca nu mai esti copil!
N-au lipsit nici tablourile, obiectele de arta sau anticariatele cu poze si vederi de la inceputul secolului trecut si cu raritati bibliofile. Un volumas din Bazele Metafizicii de V. Conta, aparut in Colectiunea „Saraga“, cu pretul de 1 leu, se vindea cu 300.000 de lei, iar editia princeps din 1930, de la Cultura Nationala, din Joc secund avea pretul (negociabil) de 1.200.000 lei (cit Who’s Who, varianta romaneasca).

Revenind la cartile actualitatii, ca la fiecare editie lumea spune ca tirgul a fost sarac. Editura Eminescu a vindut din stoc zeci de titluri cu doar 10.000 lei, Albatros, Paideia, Cartea Romaneasca au avut si ele preturi foarte mici la cartile mai vechi, Institutul European si Univers au venit cu foarte putine titluri noi (Nemira si Minerva dau semne de reviriment), unele carti au fost lansate a doua sau a treia oara (de pilda, Octavian Paler cu Desertul pentru totdeauna si Stefania Mincu cu Miorita – o hermeneutica a interpretarii), in timp ce altele, in ciuda importantei, au frizat anonimatul (vezi Literatura romana sub comunism de Eugen Negrici, Editura Pro, fara lansare si despre aparitia careia s-a aflat zvonistic)… Paradoxul unui astfel de tirg s-a respectat si la aceasta editie: carti foarte bune au stat alaturi, democratic, de tot felul de ciudatenii mai mult sau mai putin aberante. Lucian Avramescu a scos un volum de poezie intitulat Buna seara, iubito II (din cite stiu, poezia cu pricina, care a facut cariera datorita dialogului muzical dintre Loredana Groza si Ion Caramitru, a aparut in volumul Nu cer iertare II), iar Mircea Micu si-a salvat prietenul – Fanus Neagu – din ghearele tinerei generatii de critici publicind o cartulie cu un titlu care spune totul: Fanus, frumosul nebun al marilor metafore.

Pina la urma, tot o mina de scriitori au mai inviorat tirgul – oamenii s-au inghesuit la autografele lui Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Adrian Cioroianu, Tudor Octavian, Neagu Djiuvara, Octavian Paler – si aceleasi 3-4 edituri s-au bucurat de cea mai mare afluenta: Polirom, Paralela 45 (campioana lansarilor, o parte reeditari, dar si carti inedite ale lui Gellu Naum, Jean Starobinski, Baudrillard, William Burroughs s.a.), Humanitas si All.
Cartile in format electronic si CD-urile multimedia au fost mai numeroase. Noesis a lansat o enciclopedie virtuala dedicata lui Brancusi (doua CD-ROM-uri), Editura Ion Creanga a produs un CD interactiv, Enciclopedia copiilor, iar Casa Radio a initiat o colectie intreaga de CD-uri care cuprinde comedii romanesti de succes, precum si o integrala Caragiale – Momente si schite.
Organizarea tirgului a oscilat. Bile albe pentru computerele cu ecran tactil de la Info-chiosc, pentru Internet-café-ul cu acces gratuit la PlayStation 2, pentru momentele de teatru caragialian ad-hoc, bile negre pentru distribuirea doar expozantilor a programului de lansari tiparit in brosura, pentru speakeritele care au stilcit toate numele de scriitori la microfon (ma rog, au ratat citeva), pentru cotidianul tirgului, Masina de citit, condus de Ion Cristoiu, scris patetic si festivist, ilustrat cu „figurile lui Pim“ total neinspirate, fara haz si facind reclama pe fata unor carti si personalitati mai mult sau mai putin dubioase. Ce s-a intimplat cu formula atit de eleganta si de interesanta de anul trecut?

N-au lipsit nici cele citeva personaje pe care le tot vad la fiecare tirg de carte, infulecind fursecuri de peste tot si carind cu zel sacose intregi burdusite cu pliante, oferte si brosuri gratuite.
In fine, Paul Daian, o veioza cu barba impletita, imbracata in pijama si care suna din trompeta…