OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În zilele de 11-12 iulie, Universitatea „1 Decembrie 1918“, Facultatea de Istorie şi Filologie din Alba Iulia şi Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România au organizat, la sediul Universităţii din Alba Iulia, cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al Primăriei Municipiului, o nouă ediţie a Colocviului Naţional al A.L.G.C.R. Tema, deosebit de ofertantă – Mai are un viitor istoria literaturii? – a fost aleasă de profesorul Mircea Braga, care s-a dovedit a avea mînă bună: a fost, probabil, cea mai substanţială şi mai animată dintre şedinţele de pînă acum ale Asociaţiei – 11 la număr, desfăşurate de-a lungul anilor în majoritatea centrelor universitare importante, cu o singură sincopă: anul trecut, la Iaşi, cînd, din motive de incapacitate organizatorică locală, Colocviul nu s-a putut ţine.

 

 

Au fost prezenţi aproximativ 50 de participanţi din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Baia-Mare, Craiova, Suceava ş.a. Printre ei nu s-au numărat doar universitari, asociaţi şi doctoranzi, ci şi cadre didactice din învăţămîntul preuniversitar (Luminiţa Medeşan şi Titiana Zlatior de la Cluj) şi un student (promiţătorul Dan Cîrjan de la Literele bucureştene). Au existat, din păcate, şi destule absenţe de pe lista celor anunţaţi în program – mai mult sau mai puţin motivate, cum se întîmplă de obicei... După un cuvînt de deschidere susţinut, după tipic, de membrii conducerii Universităţii din Alba Iulia şi de profesorii universitari Mircea Braga şi Paul Cornea (în calitate de organizatori ai manifestării), a urmat un adevărat maraton, cu patru panel-uri de comunicări („Statutul istoriei literaturii“, „Pornind de la E. Lovinescu şi G. Călinescu“, „Istoria literaturii şi canonul“, „Istoria literaturii în context intrenaţional“) susţinute, în această ordine, de Alina Silvana Felea, Mircea Braga, Mihai Ene, Mircea A. Diaconu, Adrian Tudurachi, Gheorghe Glodeanu, Andrei Terian, Iulian Costache, Rodica Ilie, Bianca Burţa-Cernat, Mirela Ocinic, Ion Pop, Cătălin & Roxana Ghiţă, moderatori ai respectivelor secţiuni fiind, pe rînd, Mircea Anghelescu, Mircea Martin, Eugen Negrici şi Adriana Babeţi. Pauzele de cafea sau de masă au constituit tot atîtea pauze de respiraţie, întrucît comunicările au fost, în majoritatea cazurilor, dense şi incitante, cu multe idei şi probleme acute puse în joc, iar dezbaterile pe marginea lor – consistente şi pasionate. Din fericire, spre deosebire de alte colocvii de acest fel, timpul rezervat discuţiilor a fost sensibil mai extins şi mai bine gestionat. Maratonul academic a continuat şi în ziua următoare, cu forţe proaspete şi cu discuţii încă mai animate. Mai întîi, printr-o dezbatere pe marginea recentei Istorii critice a lui Nicolae Manolescu – dezbatere deschisă de intervenţiile lui Paul Cornea, Mircea Martin, Eugen Negrici şi Paul Cernat. Cum era şi firesc, controversele n-au lipsit, semn că Istoria... manolesciană continuă să obsedeze şi să provoace. Ultimele trei panel-uri i-au avut ca principali protagonişti pe Alice Popescu, Caius Dobrescu, Cornel Ungureanu, Şerban Axinte, Ioana Both, Luminiţa Medeşan & Titiana Zlatior, Sanda Cordoş, Andrei Bodiu, Lucia Cifor, Dumitru Chioariu şi Dan Cîrjan, iar ca moderatori succesivi pe Corin Braga, Andrei Bodiu şi Liviu Papadima. Cum era şi firesc, cele 15 minute alocate fiecărei comunicări în parte s-au vădit a fi de multe ori insuficiente, deşi unii vorbitori au reuşit, totuşi, performanţa de a se încadra în timp.

 

În ansamblu, Universitatea din Alba Iulia s-a dovedit o excelentă gazdă, în pofida bugetului „de criză“, care nu a mai permis achitarea biletelor de călătorie ale invitaţilor. Organizarea a funcţionat impecabil, cadrul discuţiilor – desfăşurate în clădirile din vechea cetate – a fost unul pe măsură, iar cina – luată într-un restaurant „medieval“ amenajat într-o fostă pulberărie din zidul Cetăţii – a contribuit, suplimentar, la atmosfera deopotrivă distinsă şi destinsă a Colocviului.

 

 

Deşi – spun, desigur, o banalitate... – istoria literară nu se confundă cu istoria literaturii, manifestările au avut în vedere ambii „versanţi“. Au fost luate în dezbatere chestiuni spinoase privind renegocierea statutului epistemologic al disciplinei: „sinteză epică“ vs. analiză structurală, continuitate vs. discontinuitate, istorii generaliste de autor vs. proiecte colective, autonomie a esteticului vs. interdisciplinaritate, centralitate vs. marginalitate canonică, minor vs. major, relaţia dintre istoria literară, canonul critic şi canonul didactic, locul istoriei literare în programele mai vechi sau mai noi de literatură română pentru licee, dar şi în facultate, dimensiunea ideologică şi identitară a istoriei literaturii, aspecte controversabile referitoare la diferite istorii ale literaturii române, dar şi probleme legate de condiţia metodologică a istoriilor literaturii din alte ţări... Spaţiul nu-mi permite să mă ocup mai pe larg de comunicările susţinute (din 25, doar 2-3 au fost irelevante sau plate). Desprind totuşi cîteva observaţii care au revenit, semnificativ, în mai multe comentarii. Astfel, dacă principalii „inamici“ ai istoriei literare par a fi mentalitatea consumeristă şi instituţionalizarea tot mai precară a disciplinei, istoria literaturii se confruntă cu un blocaj generat, printre altele, de criza umanismului tradiţional, de creşterea enormă a cantităţii de texte şi de redefinirea literarităţii înseşi în lumea globalizată. Faptul că România pare să fi rămas unul dintre ultimele refugii ale istoriilor „generaliste“, „de autor“ şi „de la origini pînă în prezent“ e de natură să ne pună pe gînduri. Altfel, fără îndoială, atît istoria literară cît şi istoria literaturii au un viitor, dar acesta nu mai poate fi imaginat decît în cadrul unei paradigme conective, integratoare; rămîne de văzut doar dacă avantajele promise nu se vor transforma în tot atîtea motive de nostalgie după vechea ordine.