Domnule preşedinte al ICR,
Am văzut întîmplător,
duminică noaptea, pe programul 1 al TVR, emisiunea Garantat 100% la
care aţi fost invitat. Am vizionat-o într-o stare de veghe şi
de somn, dar cred că principalele idei le-am reţinut. Dacă vă vor
fi deformate ideile, sper să mă scuzaţi şi să le puneţi pe
seama orei înaintate la care TVR programează asemenea
emisiuni, foarte bune, dar care îşi distrug propria audienţă
prin difuzarea în spaţii de timp imposibile (Garantat 100% ar
merita un tratament mai bun, nu toţi intelectualii sînt
noctambuli…). Am aflat, cu acest prilej, că, în opinia
dumneavoastră, după prezentarea Raportului de condamnare a
comunismului (în 2006) şi după încercarea de suspendare
(eşuată) a preşedintelui Băsescu (în 2007), în lumea
intelectuală s-a creat o falie extrem de puternică între
adepţii şi contestatarii lui Traian Băsescu. După acele momente,
ruptura a fost totală, iar dumneavoastră, ca şi alţii, susţineţi
că aţi fost ştampilat ca „intelectual al lui Băsescu“.
Credeţi că de atunci vi se trage
pîrdalnica sintagmă? Doar de atunci? Ce s-a întîmplat
din 2007 pînă în 2011 e o perioadă de timp în
care aţi fost antiBăsescu? Nu cred că se poate să trăim în
iluzia perpetuă că avem un brav preşedinte care a condamnat
comunismul, fără să-i vedem comportamentul ulterior. Muzeificăm
un preşedinte, doar pentru că a condamnat comunismul? Şi ce fel de
condamnare am avut? Fără consecinţe practice şi cu alungarea lui
Marius Oprea de la IICCMER prin instalarea echipei Tismăneanu,
decizie (legitimă?) a premierul Boc, pe care aţi acceptat-o fără
crîcnire. Mai adaug o întrebare foarte simplă: la ce a
dus această condamnare a comunismului? Cîtă dreptate li s-a
făcut victimelor (şi vorbesc la nivel instituţional)? Ce securişti
au fost aduşi în justiţie? Ce s-a întîmplat cu
foştii activişti? Au putut aceştia să nu mai candideze, s-a făcut
vreo lustraţie, ca în Germania?
Veţi spune că nu era treaba
preşedintelui să orchestreze dosare sau să impulsioneze Legea
lustraţiei. L-aţi văzut cumva pe preşedintele Băsescu
intervenind, printr-un discurs public, şi spunînd că
rezultatele care urmau să apară după Raportul de condamnare a
comunismului sînt sub aşteptări?
Am avut o declaraţie, acum cîteva
luni, în care Traian Băsescu spunea că Ceauşescu ar fi putut
fi un bun preşedinte, dacă ar fi rămas la putere doar 10 ani (asta
deşi comunismul a fost declarat ilegitim şi criminal pentru
întreaga sa perioadă). Recent am aflat, dintr-o declaraţie
publică a lui Vladimir Tismăneanu, difuzată de Hotnews, că şi
dosarele Mineriadei sînt inaccesibile, că Arhiva Ministerului
de Interne nu poate fi consultată pentru a se duce la capăt
întocmirea de dosare, în vederea unor procese. Este
domnul ministru Traian Igaş mai puternic decît premierul Boc,
să zicem, care ar putea să dea o directivă pentru deschiderea
arhivelor Ministerului de Interne? Ne amăgim că dosarul Revoluţiei
şi cel al Mineriadei vor fi soluţionate de justiţie, dar arhivele
rămîn ferecate, nu s-a mişcat nimic. Chestiunea aceasta nu vă
revoltă, vi se par toate lucrurile în ordine, avem un trecut
aşezat, clarificat şi asumat? Ştiu, am condamnat comunismul – o
realitate transformată în refren pentru conştiinţe
atrofiate.
Aţi recunoscut, în emisiune, că
imaginea dumneavoastră este extrem de şifonată de cînd
sînteţi la ICR. Mi-aş permite să reformulez: oameni de
bună-credinţă apreciază activitatea dumneavoastră la ICR. Cred
că aţi făcut şi faceţi o treabă excelentă, iar revista noastră
a consemnat – uneori cu lux de amănunte – evenimentele
organizate de ICR.
Problema este modul în care v-aţi
poziţionat politic: aţi trecut cu vederea gafele şi prostiile
preşedintelui Băsescu, n-aţi avut o silabă de împotrivire,
n-aţi mai fost, ceea ce simplu poate fi numit, „intelectual
critic“. Veţi spune: „am fost critic cu mogulii, cu presa
aservită“. Credeţi că e de ajuns? Trebuie protejat preşedintele
Băsescu de critici, învelit într-un cocon de mătase şi
îmbălsămat că a condamnat comunismul? Slujeşte României
şi democraţiei faptul că un intelectual ca dumneavoastră nu i-a
spus şi nu-i spune public preşedintelui cînd greşeşte? Nu
vă plac emisiunile de televiziune în care preşedintele
Băsescu este atacat zi şi noapte. E dreptul dumneavoastră să fiţi
exasperat şi revoltat. Dar ţara vă place cum e guvernată? Ţara –
cu hăhăiala nestatornică, cu oameni nepotriviţi în funcţii
nepotrivite, cu miniştri care fac averi din remuneraţii de bugetar,
cu directori de regii care îşi fac salarii astronomice în
an de criză, cu ţoape puse să conducă ministere şi agenţii de
dezvoltare, cu legi şi planuri făcute anapoda, cu încropeli
pentru revizuirea Constituţiei. Să-l acceptăm pe preşedintele
Băsescu, aşa cum este, doar pentru că a condamnat comunismul, iar
acum ţine discursuri făcute de alţii la London School of
Economics? Nu e cam mare servitutea acestei neimplicări? Sigur,
există o cale prin care puteţi înainta mai departe. Puteţi
repeta: preşedintele a condamnat comunismul, iar opoziţia e
jalnică, e anapoda construită, fiind pilotată de moguli. Oare e
destul pentru un „intelectual critic“, angajat de partea
adevărului?
PS Acest text a fost scris şi a apărut în ediţia print înainte de uimitoarele declaraţii şi atacuri ale preşedintelui Băsescu faţă de regele Mihai, de miercuri, 22 iunie 2011. Vom reveni în numărul următor cu mai multe reacţii şi comentarii. În acest număr, în varianta on-line, publicăm poziţia Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) faţă de afirmaţiile preşedintelui Băsescu. Redacţia revistei Observator cultural va oferi spaţiu dezbatere celor care doresc să-şi spună un punct de vedere.