OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intilnirea cu artistul grec Karolos Cambolopoulus a avut loc in timpul Congresului Panelen de Jurnalism cu numarul cincisprezece, care s-a desfasurat pe insula Samotrakis, in perioada 21-24 iunie. Gratie parteneriatului dintre Fundatia Culturala Delta si prefectura Judetului Evros, a fost posibila si prezenta unei delegatii de jurnalisti romani, alaturi de cele ale Bulgariei si Rusiei, precum si a altor personalitati europene din domeniu.

Pentru organizatori, importante au fost nu doar temele si dezbaterile congresului, ci si evenimentele culturale organizate cu acest prilej. Unul dintre ele l-a avut in centrul sau pe Karolos Cambolopoulus, un adevarat personaj. Dincolo de statura sa impresionanta, tinuta sau privirea ii dau un aer special, aparte. Insa parcursul sau este inca si mai remarcabil. Se poate spune ca este un artist complex: pictor, sculptor, ceramist, monotipist; ca s-a afirmat inca de la inceputul anilor ’70, cind a deschis prima expozitie de pictura la Galeria Marigny din Paris. De atunci, expune constant in Franta si Grecia, dar si la Luxemburg, New Jersey sau Berlin. Din 2002, creatia sa, Bustul lui Kavafis, este singura lucrare a unui artist grec aflata in Biblioteca de la Alexandria. Recunoasterea se mai numara si in premiile primite la Bienala Europeana (in 1980) sau de la Municipalitatea Orasului Paris (in 2002), dar nu face caz de acestea. Cel mai mult tine sa vorbeasca despre relatia dintre sculptura si meseria sa de baza sau despre centrul pentru arte creat in orasul Chania.

Ne aflam aici, in portul insulei Samotrakis, la inaugurarea uneia dintre cele mai recente opere ale dumneavoastra. Este vorba despre o statuie a zeitei victoriei, Nike. Ce ne puteti spune despre aceasta reprezentare in varianta moderna? Se inspira ea din celebra statuie antica pe care o cunoastem cu totii si care se afla in prezent la muzeul Louvre din Paris? Si in ce masura aceasta Nike 2, cum ii mai spuneti dumneavoastra, este altceva?
Cred ca este altceva. Sa nu uitam ca sintem deja in secolul al XXI-lea si, zic eu, trebuie sa traim in timpul nostru. Nu se poate face o copie identica a originalului de la Luvru. N-ar avea nici un rost sau ar folosi in alte scopuri – educative ori mai stiu eu care. Simteam ca trebuia sa reinterpretez modern opera antica si am avut curajul s-o fac. Se pare ca nu m-am inselat, pentru ca toata lumea o considera o lucrare foarte reusita. Imi place sa cred ca aceasta noua statuie care sa celebreze victoria de la Samotrakis, aflata aici, in portul Kamariotissa, pe insula de care e legata istoria ei, va avea acelasi succes pe care il are, de aproape un secol, Turnul Eiffel la Paris. Termenii comparatiei au ca numitor comun arta moderna.
Interventia dumneavoastra nu s-a limitat doar la forma, ci si la material. N-ati lucrat in piatra, in marmura, ci in metal. Este inca o asemanare cu Turnul Eiffel?
Intr-un fel, dar, in afara de asta, am ales sa lucrez in bronz din mai multe motive. N-as fi putut sa fac in piatra ceea ce-mi propusesem. In primul rind, fiindca eu lucrez manual. Nu ma ajut cu nici un fel de instrumente sau aparate moderne de prelucrare. Iar sa slefuiesc manual piatra sau marmura in felul acesta n-as fi reusit nicicum. Nici nu mi-am propus asa ceva. Apoi, in al doilea rind, chiar lucrata in bronz, statuia tot cintareste doua tone. Imaginati-va ce greutate ar fi avut daca era din marmura!

Un artist abstract, un hair-stylist cu clientela bogata
As spune ca aveti o maniera particulara de a lucra bronzul si de a ajunge la astfel de forme. V-as ruga sa ne vorbiti putin despre asta.
Lucrez bronzul in planuri drepte pe care le combin apoi. Se poate vedea foarte bine acest lucru la aripile statuii. Felul in care sint imbinate planurile conduce spre forma lor, o forma moderna de aripi, e drept, dar tot aripi sint si cred ca dau aceeasi senzatie de zbor posibil.
V-as propune acum sa vorbim putin despre parcursul dumneavoastra ca artist. Este unul mai putin obisnuit...
Intr-adevar, si ma mindresc cu acest lucru. Meseria mea de baza este coafor pentru femei sau hairstylist, cum se spune acum. La 20 de ani, am plecat la Paris si am ramas acolo 50 de ani. Am lucrat in cele mai mari saloane din Paris, cu o clientela nu doar selecta, ci si celebra. In acelasi timp, insa, m-am ocupat si de pictura si, apoi, de sculptura. Dupa parerea mea, coafura este si ea un tip de sculptura. As putea spune ca seara lucram, sculptam in materia moarta, iar dimineata faceam acelasi lucru, dar materialul era diferit, era viu, era parul clientelor mele.

In arta, am inceput prin a fi foarte clasic, in sculptura mai ales, reprezentarile oamenilor – barbati si femei – pe care le realizam erau foarte aproape de stilul cel mai clasic cu putinta. Apoi, am trecut la abstractizari, pentru ca imi permit in mai mare masura sa-mi dezvolt potentialul creator. Ca pictor, as zice ca sint unul care face arta abstracta, chiar daca ceea ce ma intereseaza este figura umana. Reprezentarea vietii a fost intotdeauna, pentru mine, punctul de plecare. Incerc, prin forma si culoare, sa surprind spiritul fiintei, ceea ce este dincolo de aparenta sa. Daca se vorbeste despre mine ca ceramist, prefer sa se spuna ca lucrarile mele vin in prelungirea celor din epoca miceniana. Culorile pe care le folosesc, trei la numar – rosu, galben si maro – ca si formele simple – cuburi, sfere – sint pentru mine rezonante ale luminii si elegantei acelei culturi. Si nu in ultimul rind, pentru ca tin mult la asta, fac si lucrari de monotipist. Imi place tehnica si procedura de lucru fiindca e una care aduce unicitate in domeniul artei abstracte.

In ce masura Franta, toata cultura si arta care se intilneste peste tot la Paris au jucat un rol in ceea ce este astazi artistul Karolos Cambolopoulus?
Am fost dintotdeauna o persoana care a dorit sa evolueze. La Paris poti s-o faci, acolo se gaseste tot ce-ti trebuie si mai este si ambianta aceea specifica. Chiar daca francezii sint destul de retinuti, as putea spune chiar rasisti, atunci cind cineva are cu adevarat talent, sint primii care o recunosc.
Cu toate acestea, ati revenit in Grecia si v-ati stabilit aici.
Da, cred ca aveam ceva de construit aici, la mine in tara. Si cind s-a ivit ocazia n-am ezitat nici o secunda. Asa a aparut Manastirea Karolos din orasul Chania. Am preluat un spatiu in care, initial, in perioada renascentista, era o manastire catolica pentru calugari. Era una dintre cele numai patru asemenea din regiune. Dupa aceea, in perioada ocupatiei otomane, si-a tot schimbat destinatia si aspectul. Lucrarile de reabilitare au avut ca model o gravura care ne-a aratat cum arata manastirea in secolul al XVII-lea si am pastrat sau refacut, acolo unde a fost cazul, atit elementele originale venetiene, cit si pe cele otomane, adaugate ulterior.

Acum functioneaza ca un spatiu pentru intilniri si schimburi cultural-artistice. Amenajarile au fost gindite astfel incit sa existe spatii inchise, dar si in aer liber, pentru expozitii, sali pentru mici intilniri, colocvii si chiar un studio pentru teatru si concerte. Exista, desigur, o cafenea-librarie si, inevitabil, un salon de coafura Nu renunt la asta nicicum… Am pastrat inca multe dintre clientele mele de peste tot si acum trebuie sa le coafez pentru vara. Ma laud cu cele 50 de la Paris, 27 de la New York si tot atitea in Italia, plus cele 50 din Grecia. De fapt, femeile sint foarte fidele stilistului lor coafor, mai fidele decit sotului...
Dar nici una in Romania, desi stiu ca ati fost la noi.
Pentru prima data, am fost in urma cu foarte multi ani, cind abia incepuse sa se construiasca foarte mult la Mamaia. Asa voia Ceausescu, mi s-a spus ca el daduse ordin sa se faca acolo o statiune turistica aproape peste noapte. Imi amintesc insa cu placere de Cazinoul din Constanta, o cladire foarte frumoasa. De altfel, intreg orasul mi s-a parut interesant. M-a uimit atunci sa constat cit de multi oameni vorbesc franceza. Alt lucru care m-a surprins tine de arta. M-a impresionat sa gasesc acolo o adevarata colectie de tablouri de El Greco. Am revenit apoi, dupa caderea regimului comunist. Am fost la Bucuresti, in vacanta, dar n-am mai intilnit decit putini oameni care sa mai vorbeasca franceza. Ca peste tot, engleza cistiga tot mai mult teren in preferintele tinerilor...