OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Declaratia vicepresedintelui Partidului Liberal din Germania (FDP), Jürgen Möllemann, ca evreii ar fi, de fapt, cei care provoaca antisemitismul, a declansat o ampla discutie, cu multe accente polemice si critice la ceea ce presa a numit „incalcarea unui tabu“. Se pare insa ca Möllemann a folosit stereotipul utilizat de catre antisemiti nu doar din ratiuni electorale, cum a incercat sa acrediteze nu numai o parte a presei, dar si citiva politicieni. Intilnirea reprezentantilor Consiliului central al evreilor din Germania cu liderii Partidului liberal nu a reusit sa limpezeasca apele, iar acuzatia de antisemitism continua sa planeze asupra formatiunii, care a refuzat sa-l excluda pe Möllemann.
In paralel cu polemica declansata de cazul Möllemann, lumea culturala germana a fost confruntata si cu un alt scandal, legat de un roman al lui Martin Walser, care urmeaza sa apara la sfirsitul lunii iunie la Editura Suhrkamp din Frankfurt pe Main.

Amanunte despre continutul acestui roman – inca nepublicat – a aflat opinia publica dintr-o scrisoare deschisa aparuta in Frankfurter Allgemeine Zeitung (29.05.02). In aceasta scrisoare, Frank Schirrmacher, seful redactiei culturale a ziarului, explica de ce nu publica romanul lui Walser in foileton. Romanul, intitulat Moartea unui critic, sustine Frankfurter Allgemeine Zeitung, este impregnat de clisee antisemite, ceea ce-i confera dimensiunea unui „document al urii“. In acelasi timp, ziarul dezvaluie si faptul ca personajul principal al acestui roman-cheie nu este altcineva decit temutul critic literar Marcel Reich-Ranicki. Acestea fusese multi ani tocmai seful sectiei culturale a cotidianului din Frankfurt. In roman, el apare sub numele André Ehrl-König si devine victima unui scriitor (Hans Lach), in spatele caruia se ascunde nimeni altcineva decit insusi Martin Walser. Deoarece scriitorul se simte lezat de criticile virulente ale lui Ehrl-König, acesta vrea sa se razbune. Intr-un amestec de satira, pamflet si colportaj, Martin Walser celebreaza in romanul sau uciderea criticului urit, care pe deasupra mai este si evreu, asemenea lui Reich-Ranicki. Ehrl-König, alias Reich-Ranicki, scrie un editorialist al saptaminalului liberal german Die Zeit (Nr. 24/2002), care a citit romanul in manuscris, este transformat intr-un obiect al urii viscerale, reprezentind pentru Walser incoronarea literara a unui „consecvent program estetic si politic“. Acest program constituie un amestec din reziduuri imprumutate din anumite scrieri ale lui Friedrich Nietzsche si din teoriile radicale de dreapta ale intelectualului francez Alain de Benoist, scrie Die Zeit. Aceste imprumuturi ideologice il obsedeaza de mai multa vreme pe scriitorul contestat (care dupa desprinderea sa de Partidul Comunist German, DKP, a facut o intorsatura ideologica de 180 de grade, transformindu-se intr-un aparator al ideii nationale).

Deja din 1989 Walser a iesit neplacut in evidenta la Frankfurt cu o cuvintare tinuta cu prilejul decernarii Premiului Pacii al librarilor germani. Atunci Walser s-a pronuntat impotriva instrumentalizarii Auschwitz-ului si impotriva ritualizarii politice a trecutului istoric, pledind, cu alte cuvinte, in favoarea uitarii vinovatiei germane pentru holocaust. Ambiguitatile politice ale acestei cuvintari au stirnit polemici aprinse si protestele unor intelectuali. In acelasi an, Walser a publicat in Neue Zürcher Zeitung (10.10. 1998) un eseu in care si-a exprimat indispozitia fata de ceea ce el a numit atunci „hegemonia culturii evreiesti-occidentale asupra limbii germane“.
Discutia aprinsa in jurul unui roman inca neaparut demonstreaza cit de sensibila este problema antisemitismului. Mai ales daca un scriitor consacrat apeleaza la cliseele antievreiesti care au fost utilizate de regimul nazist in vederea pregatirii holocaustului. Pe buna dreptate, unii critici se intreaba daca romanul lui Walser este o fictiune estetica sau daca el este numai expresia unor sublimari prin care estetizeaza anumite agresiuni.
Faptul ca Walser a incalcat in mod constient un tabu, atacind sub forma literara un critic evreu, constituie si nesocotirea unui consens moral-politic impus in perioada postbelica mai ales de reprezentantii „Grupului ’47“. (In acest grup, infiintat in anul 1947 de scriitorul Hans Werner Richter, au activat cei mai reprezentativi autori ai literaturii vest-germane postbelice, ca Heinrich Böll, Günter Grass, Ingeborg Bachmann, Hans Magnus Enzensberger, Uwe Johnson. Inclusiv Martin Walser.) In ultima instanta, Walser se opune si consensului literar care s-a manifestat dupa razboi intr-un soi de „reeducare beletristica“ (Die Welt, 08.06.02) a publicului infectat de virusul nazist.
Violarea acestui consens poate fi comparata cu excesele verbale ale lui Möllemann, in spatele carora se ascund resentimente antisemite, deghizate in critici la adresa Israelului.

De notat ar fi si reactiile din strainatate, mai ales cele din Polonia. Aici polemica a fost urmarita cu mare atentie, pentru ca in anumite cercuri poloneze numele lui Reich-Ranicki are anumite conotatii negative, asociate cu originea sa etnica si cu rolul jucat dupa razboi in cadrul diplomatiei oficiale de la Varsovia. Sinteza reactiilor poloneze – publicate in ziarul Die Welt (10.06.02) – sint semnificative pentru o anumita atitudine care se manifesta prin gesturi de simpatie pentru Walser si prin condamnarea, aproape la unison, a lui Reich-Ranicki. Acesta este descris ca un critic literar cu tendinte „antipoloneze“ si ca „arhitectul corectitudinii politice din Europa“, a carei „epoca“ se apropie de sfirsit.
De remarcat este faptul ca si in dezbaterea din Germania au existat voci care au salutat spargerea unui tabu de catre Walser. Polemizind impotriva filozofului Jürgen Habermas (care in Süddeutsche Zeitung, 07.06.02, l-a criticat pe Walser), Karl-Heinz Bohrer il eticheteaza pe acesta in Frankfurter Allgemeine Zeitung (10.06.02) drept „un gardian al corectitudinii politice“, exprimindu-se in favoarea dreptului la libera exprimare. In acest context, el sustine ca scrierea lui Walser ar constitui un exemplu pentru libertatea de exprimare, garantata si ancorata in spiritul societatii liberale.

Berlin