OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Dezincriminarea homosexualitatii este un lucru firesc, simplu si clar. Trebuia sa se decida de multa vreme si fara spectacolele grotesti de care avem parte: comunicate si paracomunicate, glumite de doi lei in sedintele parlamentare, bascalii pline de frustrari ale editorialistilor neamului etc. Pe scurt, e vorba de o problema legislativa care, in mintea mea de cetatean platitor de impozite, inseamna renuntarea la dubla masura: a incrimina niste oameni pentru comportamentul lor sexual ori a le nega dreptul la libera asociere este cu totul nedemn pentru o democratie moderna, in anul de gratie 2000. Inseamna sa imparti indivizii in doua categorii, una dintre ele fiind compusa din cetateni care dispun de propria persoana altfel decit majoritatea si, prin urmare, trebuie pedepsiti. E aberant, nedemocratic si in total dispret fata de libertatea individuala. Asa incit dezincriminarea homosexualitatii trebuie decisa cit mai repede. Nu pentru ca „ne comanda Europa“, cum sustin urmasii traco-geto-dacilor si ai rrromanilor verzi, obsedati de atentatele la puritatea neamului romanesc. Ci pentru a dovedi ca sintem capabili de un comportament democratic si tolerant si ca libertatea nu e doar o vorba de spus la ocazii.

2. Nu stiu daca sint un bun crestin, dar, crestineste vorbind, inclin sa inteleg, in principiu, adversitatea Bisericii Ortodoxe Romane fata de ideea eliminarii articolului 200. Biserica este datoare sa-si apere preceptele si e dreptul ei sa ia atitudine fata de tot ceea ce crede ca incalca normele si dogmele sale. Sa o faca insa cu uneltele sale. Scrisoarea catre Parlament este o incercare de presiune si de influentare a votului, adica o metoda perfida, prin care ierarhii BOR dovedesc inca o data ca deceniile comuniste i-au indepartat foarte mult de societatea civila. Deplasarea discutiei din planul legislativ in cel moral („homosexualii atenteaza la bunele moravuri, la traditii“ etc.) este in cel mai bun caz o eroare de logica si in cel mai rau caz o tentativa de manipulare. Dupa (si numai dupa) rezolvarea problemelor legislative, dezbaterea asupra aspectelor morale poate continua oricit – si e intr-o oarecare masura inevitabila. Inca mai au loc controverse si in societatile occidentale. In treacat fie spus, organizarea la Roma, acum citeva luni, a unei mari manifestatii gay a stirnit protestele cercurilor catolice pe motiv ca desfasurarea a fost prea ostentativa, tocmai in anul Jubileului; iar in urma cu citiva ani, propunerea ca homosexualii sa fie acceptati in armata americana a generat, de asemenea, reactii pro si contra. Dar fara a amesteca planurile si fara sa se ceara vreo pedeapsa ori vreo interdictie pentru homosexuali.

In Romania sint destui preoti care, cu har si cu simplitate, isi implinesc menirea de duhovnici in comunitatile lor. Dar institutia BOR este anchilozata, incapabila de innoire si are proaste deprinderi in comunicarea cu societatea. Ierarhii ortodoxiei romanesti au fost cit se poate de prompti in chestiunea homosexualitatii, dar nu se deranjeaza nici macar cu o dojana in fata unor pericole reale pentru moravurile societatii romanesti: proliferarea vulgaritatii, scaderea respectului fata de persoana umana, ridicarea coruptiei la rang de lege nescrisa in societate, cresterea nemasurata a urii si a dispretului fata de aproapele s.a.m.d. Iar daca vor neaparat sa corespondeze cu parlamentarii, ierarhii BOR le-ar putea reaminti, de pilda, in scrisori, macar citeva din cele zece porunci: sa nu furi, sa nu rivnesti la bunul altuia...