OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Din articolul d-lui Andreescu: „Au aparut si pe ecranele noastre, si pe ecranele europenilor care demonstreaza din Paris pina la Londra, imaginile trupelor de copii inarmati, care ridicau armele spre cer, in fata portretului gigantic al dictatorului irakian, jurind sa-l apere cu pretul vietii lor“. Intr-adevar, cam odiosi copiii astia Irakieni. Acum am vazut si noi pe ecranele „noastre“ cum americanii le-au venit de hac acestor bestii... Sa moara de necaz pacifistii.

nick_americanu
nick_americanu@hotmail.com

USA, 1 aprilie 2003

*

Felicitari, redactiune! N-am mai intrat cam de multisor pe site si am placuta surpriza sa vad ca Guestbook-ul a devenit un adevarat forum unde se intilnesc oameni din toata lumea. Buna treaba!

Cristian MUNTEANU

Bucuresti, 1 aprilie 2003

*

Domnule Andrei, sau ba Andrei (ca tot zici ca sintem suburbani), ce inseamna in doua cuvinte „pacifismul“?... Astept sa fiu luminat...
sarea’n bucate

Bucuresti, 1 aprilie 2003

*

domnului andrei din düsseldorf

Stimate domn, poate ca limbajul plastic al unora dintre mesaje este doar o reactie la limbajul (si mentalul) cliseizat al articolelor criticate. Generatia celor care au nevoie acum sa creada in globalizare si in idealismul american mi-au (ne-au) spus constant ca sint/em generatia postcomunista. Adevarul este ca, in afara de lumina oprita si frig, nu-mi amintesc prea multe si nici nu cred in necesitatea „memoriei morale“. Revolutia am vazut-o la televizor. Ca pe un film. Si nici n-am mai avut timpul sa-i visez pe americani venind sa ne salveze. Intr-un cuvint, nu ma simt deloc generatia postcomunista. Majoritatea celor care vorbesc astazi despre rezistenta impotriva comunismului, valorile democratiei si alte cuvinte mari folosesc un limbaj la fel de lemnos ca si promotorii sloganurilor de altadata. Si antiamericanismul este, desigur, la fel de batut in sabloane ca si proamericanismul. Vezi uzul excesiv, incantatoriu al unor vorbe mari precum „lupta impotriva terorismului“, „interventie militara“, vorba domnului Lefter, in loc de razboi, „apararea drepturilor omului“, „pace“ si „discriminare rasiala“. Generatia mea nu mai crede de fapt in nimic. In nimic. Altfel, cei mari pot continua sa creada. Ca au dreptate, ca pastreaza un spirit critic, ca. Atit.

AMJ
a0005106@univie.ac.at

Viena, 1 aprilie 2003

*

Parerea mea este ca daca in Romania poporul si inteligentsia sint prorazboi e ca, obisnuiti cu Autoritatea si Temeneaua, acum America reprezinta tatucul salvator, cel care face ordine si are dreptate totdeauna si ne apara de francezii cei rai. E un alt soi de manicheism. Sigur, nu vorbesc de persoanele care, dupa ce au primit burse in SUA, nu pot musca mina stapinului. E normal.

Stan
Mamaia, 3 aprilie 2003

*

Extrem de placut ca design, plin de informatii, ceea ce ma va face sa revin din nou pe aceasta pagina.

Matei DONEA
mateidonea@ mateidonea.ro
http://www.MateiDONEA.ro

Otelu Rosu, 3 aprilie 2003*

*

...ma intreb daca merita efortul de a raspunde unor „argumente“ prorazboi enuntate peste tot in presa (inclusiv in aceasta revista)... Logica si bunul simt au disparut oare? Ba mai sint unii care sustin ca trebuie incalcat dreptul international pentru ca nu mai e „actual“ (i.e. nu mai convine SUA). Astept niste argumente prorazboi care sa dovedeasca abilitatea inferentelor logice si nu a discursurilor afectate de diverse convingeri politice sau frustrari...

Radu BORZA
raduborza@rol.ro

Bucuresti, 3 aprilie 2003