Cei mai tari din Est! Episodul I: Romania – asa suna titlul invitatiei la manifestarile de literatura, teatru si fotografie care au fost gazduite in zilele de 16 si 17 noiembrie la sala-atelier Hundsturm a Volkstheater. Subtitlul anunta initierea unei serii de manifestari, care urmaresc sa prezinte publicului austriac curente de pe scena culturala contemporana din diferite tari din Est.
in orice caz, debutul a fost cum nu se poate mai reusit si a impresionat prin varietate. Ce-i drept, saptamina trecuta a fost plina de evenimente de prima mina in prezentarea culturii romanesti: de abia s-a incheiat Saptamina filmului romanesc la Urania si a fost lansat la Alte Schmiede, in prezenta lui Mircea Cartarescu si a unui public numeros, primul volum din trilogia Orbitor, sub titlul Die Wissenden, publicat de Zsolnay Verlag, in traducerea lui Gerhardt Csejka. De abia s-a terminat festivalul de la Volkstheater si se vor deschide nu mai putin de doua expozitii paralele ale lui Dan Perjovschi, la BA-CA Kunstforum si la Galeria König.
Iata ca acestor actiuni dedicate unor artisti romani li s-a alaturat, pentru prima oara, si Volkstheater, cel de-al doilea teatru ca importanta din Viena. Programul-invitatie a fost rezumat sec astfel:
n 2 piese de teatru de Gianina Carbunariu
n 2 lecturi ale scriitorilor Dan Lungu si Catalin Dorian Florescu
n 2 seri cu DJ
n 1 Premiu ConnectingCultureAward Bukarest–Wien (Madalina Diaconu, Lukas Marcel Vosicky)
n 1 prezentare de carte: Rumänien nach der Revolution (editat de Kristina Werndl)
n 1 expozitie de fotografie despre Stencil-Graffitis la Bucuresti (Vlad Nanca)
n 1 conferinta despre teatrul romanesc contemporan (Iulia Popovici)
n 1 bufet oferit de Ambasada Romaniei.
Decodarea cifrelor – doua seri pline si antrenante, care s-au bucurat de participarea cu predominanta a publicului tinar. Lectura publica a lui Dan Lungu a fost prilejuita de lansarea (din nou simultana!) a doua traduceri la doua edituri austriece diferite: Das Hühnerparadies (Residenz Verlag) si Klasse Typen (Drava Verlag), ambele fiind opera aceleiasi traducatoare (Aranca Munteanu). Catalin Dorian Florescu, „scriitor de limba germana de origine romana“, cum ii place sa se prezinte, a citit din ultimul sau roman, Der blinde Masseur (2006), care a aparut deja anul acesta la Editura Polirom. Acelasi autor elvetian a participat cu un eseu la volumul Rumänien nach der Revolution. Eine kulturelle Gegenwartsbestimmung (Braumüller Verlag, 2007). Volumul aduna studii despre obsesiile identitare contemporane din Romania, de la atitudinea ambivalenta fata de clisee (Dracula) si fenomene sociale (emigrarea) pina la instrumente ale coeziunii identitare afirmative (fotbalul) sau ale protestului subversiv (graffiti). Imaginile de sine ale intelectualilor romani sint contrapunctate de perspective multiple despre cum sint vazuti romanii si minoritatile etnice din Romania in afara tarii. Alte teme discuta, in maniera eseistica sau stiintifica, peisajul editurilor din Romania, filmul, literatura si teatrul, libertatea presei, sportul, ba chiar si onomastica hotelurilor din tara. Unul din autorii volumului, Vlad Nanca, semneaza si expozitia de graffiti cu care s-a recreat larma de pe strazile din Bucuresti in sala de la Hundsturm.
Si totusi, dupa cum si era de asteptat de la gazde, highlight-ul festivalului l-a constituit teatrul. Spectacolul mady-baby.edu de la Teatrul Foarte Mic, scris si regizat de Gianina Carbunariu si interpretat in doua seri de Madalina Ghitescu, Rolando Matsangos si Razvan Oprea, a cules aplauze la scena deschisa. Textul spune povestea unui triunghi de emigranti romani – „minora“ care viseaza sa ajunga „artista“, prietenul ei care se ocupa cu „diverse afaceri“ si studentul plecat cu bursa, care aspira sa intre in publicitate – si care, pentru a ramine in Irlanda, se afunda impreuna tot mai mult in afaceri ilegale. Reprezentat in Austria, spectacolul da o replica inteligenta articolelor din tabloide despre „ilegalii“ romani, fara ca prin naturalismul lor tematic sau de limbaj sa piarda totusi din caracterul unei drame psihologice subtil gradate. Un alt text al Gianinei Carbunariu, Stop the tempo!, care pare sa fie manifestul unei noi generatii de „tineri furiosi“, a constituit baza unei lecturi scenice convingatoare, in interpretarea unor tineri actori ai ansamblului lui Volkstheater si in regia lui Katrin Hiller. Carbunariu s-a declarat la sfirsit multumita de noua interpretare, constatind totodata adaptari in raport cu stilul actorilor romani: un ritm de joc mai potolit si o solutie inspirata in recrearea atmosferei prin mijloace nonverbale.
Pauza dintre cele doua spectacole a fost folosita de Iulia Popovici, critic de teatru la Observator cultural, pentru a pune la curent publicul – in parte profesionisti ai scenei din Austria – cu ipostaze ale teatrului alternativ din Romania si pentru a prezenta proiecte desfasurate in ultimii ani. Dubla prezenta a teatrului tinar romanesc la Viena, direct, prin spectacole si indirect, prin inregistrarile insotite de comentarii ale Iuliei Popovici trebuie salutata cu atit mai mult cu cit, spre deosebire de alte arte, scena are incontestabil un handicap informational mult mai pronuntat si – din motive legate de limba in care se joaca si de finantare – dificil de recuperat. De asemenea, in conditiile in care nici autorii romani de teatru mai vechi nu sint cunoscuti aici (Caragiale a fost jucat abia anul acesta de o trupa mixta romano-austriaca), prezentarea direct a tinerei dramaturgii contemporane este un exemplu de ardere a etapelor. Istoria Romaniei – se spune – ar face dovada ca romanii sint maestri in aceasta arta; de ce nu s-ar putea exporta atunci acest model si in relatiile cu strainatatea? Textele Gianinei Carbunariu, in orice caz, demonteaza cu succes granite, deopotriva prin tematica si prin atmosfera lor, altfel spus, fie pentru ca – preluind formularea lui Catalin Dorian Florescu – „sintem deja aici“, in Vest, fie pentru ca preocuparile si problemele noastre se apropie tot mai mult.

